Peste 80% dintre lacurile lumii înregistrează niveluri scăzute de oxigen, fenomen cauzat de încălzirea globală, valurile de căldură tot mai frecvente și poluarea agricolă. Cercetătorii avertizează că pierderea oxigenului amenință biodiversitatea, securitatea alimentară și echilibrul ecosistemelor acvatice.
Lacurile Terrei, adesea considerate surse de viață și biodiversitate, se confruntă cu un pericol tot mai vizibil, dar deseori ignorat: pierderea accelerată a oxigenului dizolvat.
Un studiu realizat de cercetători ai Academiei Chineze de Științe (Chinese Academy of Sciences – CAS) arată că nivelurile de oxigen din lacuri au scăzut semnificativ în ultimele decenii, punând în pericol echilibrul ecosistemelor acvatice, fauna sălbatică și comunitățile umane care depind de aceste habitate.
Scădere dramatică a oxigenului în apele lacustre
Potrivit cercetării coordonate de geograful Yibo Zhang, între 1980 și 2017, cantitatea de oxigen dizolvat în apele de suprafață ale lacurilor de pe glob a scăzut în medie cu 5,5%, iar în straturile profunde, zonele cele mai sensibile și greu de reoxigenat, pierderea a ajuns la 18,6%.
Mai mult de 80% dintre cele 15.535 de lacuri analizate în cadrul studiului prezintă acum niveluri de oxigen considerate insuficiente pentru a susține o biodiversitate sănătoasă.
Această pierdere nu este doar un simptom al schimbărilor climatice, ci o combinație de factori, atât naturali, cât și antropici, care acționează simultan și se potențează reciproc.
Ce face această criză și mai îngrijorătoare este ritmul cu care se accelerează – în unele lacuri, oxigenul dispare de până la nouă ori mai repede decât în oceane.
Modelul limitelor planetare arată că procese precum schimbările climatice, excesul de nutrienți și pierderea biodiversității au depășit pragurile de siguranță, afectând inclusiv oxigenul din lacuri / Azote Stockholm Centre, adaptat după Richardson et al., 2023 (CC BY-NC-ND 3.0)
Căldura în exces, inamicul invizibil
Echipa de cercetători a folosit imagini satelitare, date geografice și informații climatice pentru a reconstrui evoluția pierderii de oxigen în lacuri la nivel global.
Una dintre concluziile-cheie ale studiului este că valurile de căldură devin tot mai frecvente și mai intense.
Între 2003 și 2023, 85% dintre lacurile analizate au înregistrat o creștere semnificativă a numărului de zile cu temperaturi extrem de ridicate în fiecare an.
Temperaturile ridicate reduc solubilitatea oxigenului în apă, fenomen cunoscut și documentat, dar până acum subestimat în amploarea sa.
Zhang și colegii săi au estimat că aceste valuri de căldură sunt responsabile pentru 7,7% din pierderea totală de oxigen observată, doar prin impactul lor asupra solubilității oxigenului în apă.
Este un procent aparent modest, dar care, pe fondul încălzirii globale accelerate, devine un motor tot mai agresiv al degradării ecosistemelor.
Înfloririle algelor: un efect secundar cu impact major
Pe lângă temperaturile tot mai ridicate, cercetarea evidențiază și un alt factor agravant – înmulțirea excesivă a algelor, favorizată de concentrațiile mari de nutrienți din apă, în special azot și fosfor proveniți din îngrășăminte chimice, dejecții animale și ape uzate insuficient tratate.
Straturile dense de alge care se formează la suprafața lacurilor blochează lumina solară și împiedică plantele subacvatice să realizeze fotosinteza.
În plus, atunci când aceste alge mor și se descompun, consumă cantități mari de oxigen, generând „zone moarte” în care niciun organism nu poate supraviețui.
Potrivit cercetătorilor, acest proces contribuie cu circa 10% la pierderea totală de oxigen din lacuri.
Încălzirea globală, responsabilul principal
Totuși, cauza principală rămâne încălzirea climatică pe termen lung.
Studiul estimează că temperaturile în creștere sunt responsabile pentru până la 55% din deoxigenarea lacurilor.
Acest proces nu doar că favorizează apariția altor factori de risc (precum înmulțirea excesivă a algelor sau evaporarea accelerată), dar are un impact structural, cu efecte persistente asupra funcționării ecosistemelor lacustre.
Dacă tendințele actuale se mențin, lacurile Terrei ar putea pierde până la 9% din oxigenul lor actual până la sfârșitul acestui secol, în scenariile cele mai pesimiste privind schimbările climatice.
Efecte ecologice devastatoare și pierderi economice majore
Oxigenul dizolvat este esențial pentru supraviețuirea peștilor, crustaceelor, moluștelor și a altor forme de viață acvatică.
Pe măsură ce oxigenul scade, ecosistemele suferă colapsuri repetate.
În ultimii ani, aceste colapsuri s-au manifestat tot mai des prin mortalități masive de faună acvatică – de la anghilele din Noua Zeelandă și peștii Murray cod din Australia, până la multiple specii de pești și scoici din Polonia și Germania.
Pe lângă impactul ecologic, această criză are și implicații sociale și economice serioase.
Comunitățile care depind de pescuit sau de turismul legat de lacuri ,inclusiv în România, pot suferi pierderi majore de venituri și siguranță alimentară.
„Aceste perturbări afectează nu doar biodiversitatea, ci și mijloacele de trai ale oamenilor care trăiesc în apropierea lacurilor. Deja am pierdut Lacul Aral, al patrulea ca mărime din lume, din cauza unui management deficitar combinat cu presiuni climatice”, avertizează autorii.
Ce putem face pentru a opri pierderea oxigenului?
Pentru a limita acest fenomen, cercetătorii subliniază importanța reducerii încălzirii globale și a poluării provenite din agricultură.
Este nevoie de o regândire a modului în care utilizăm îngrășămintele și de un control mai strict al deversărilor de nutrienți în lacuri și râuri.
Există, totuși, și soluții de restaurare ecologică pe termen scurt și mediu.
„Plantarea vegetației submerse și amenajarea de zone umede artificiale pot contribui semnificativ la refacerea ecosistemelor lacustre”, a declarat ecologul Shi Kun, potrivit Science Alert.
Astfel de intervenții ajută la filtrarea nutrienților și pot îmbunătăți capacitatea naturală a lacurilor de a se oxigena.
Lacurile reprezintă doar 3% din suprafața de apă dulce a Terrei, dar concentrează o biodiversitate uriașă și joacă un rol crucial în reglarea climei locale, în ciclul apei și în susținerea vieții.
Pierderea oxigenului din aceste ecosisteme fragile este un semnal de alarmă global, care cere acțiuni urgente, coordonate și bine finanțate.
Adevărata întrebare nu este dacă putem opri acest declin, ci dacă vom acționa suficient de repede pentru a preveni colapsul complet al unora dintre cele mai importante ecosisteme acvatice ale planetei.
CITIȚI ȘI:
Ce este poluarea apei: cauze, efecte și modalități de combatere
