Producatorii eco autohtoni spun ca nu simt criza pentru ca in fiecare an se confrunta cu greutati: lipsa pietelor de desfacere autohtone, a publicitatii, credite bancare cu dobanzi enorme, lipsa sprijinului pentru acest sector care produce alimente mai "curate", dar in cantitati mici comparativ cu agricultura conventionala.
Producatorii in sistem ecologic din Romania ar trebui sa primeasca o medalie pentru rezistenta, in conditiile in care s-au luptat cel mai adesea cu sisteme legislative incoerente, cu politici la fel de fara viziune, cu uite subventia, nu-i subventia si cu o birocratie greoaie. Sunt aproape 4.000 de producatori de acest fel in Romania si par a fi singurii care nu resimt criza, poate tocmai pentru ca n-au cunoscut prosperitatea fara greutati.
Cele mai mari probleme ale lor nu sunt legate atat de viitorul agriculturii fara chimicale, care ramane la mare cautare, ci de pietele de desfacere in tara – si le-ar dori peste tot si mai uniforme ca putere de cumparare -, de educare si informare pentru consumatori si de o legislatie coerenta. Potrivit statisticilor oficiale, la nivelul anului 2008 erau peste 3.940 de producatori si peste 159 de comercianti, fata de 24 de comercianti existenti in 2006 si cu putin peste 3.300 de producatori, in acelasi an.
Oficialii se declara satisfacuti, investitorii in agricultura ecologica spun insa ca s-au descurcat singuri, luptandu-se cu birocratia impusa de sistemele romanesti de la nivelul comercializarii si al organizarii afacerii. Dar si cu intarzieri la plata finantarilor europene, care i-au inglodat in credite la banci. Cu toate acestea, nu resimt criza.
Citeste articolul in Jurnalul National
