In decursul ultimilor 5 ani, am examinat de aproape sau de la distanta, cu ochii consultantului de mediu, peste 100 de companii cu activitati de tot soiul din Romania, companii de renume din occident si companii romanesti de prima mana, companii de stat si companii private.
Toate se lauda cu diplomele si certificatele care atesta implementarea sistemelor de management de mediu, unele dintre ele cu declaratii pompoase, altele cu integrarea managementului calitatii cu cel de mediu si, din ce in ce mai des, si cu securitatea ocupationala. Altele, "mai rasarite", se lauda cu CSR (Responsabilitate Sociala).
Am fost curios sa vad ce sta in spatele acestor declaratii, daca stralucirea exterioara se regaseste si in interior sau daca nu cumva marul luceste pe dinafara, dar viermele isi face de cap in interior. Majoritatea managerilor sau responsabililor recita un vers frumos atat in fata consultantilor, cat mai ales a clientilor si a publicului larg: "Avem implementat un sistem de management de mediu, deci problemele noastre de mediu sunt rezolvate". De la declaratii pana la realitate este insa un drum tare lung. Si asta se vede cu ochiul liber, cand arunci doar privirea peste gard in curtea companiilor in cauza.
Cum se face insa ca o companie cu sistem de management de mediu adoptat litera cu litera dupa standardele internationale (ISO 14001) sau dupa cele europene (EMAS) ajunge totusi sa predice una si sa practice alta?
Raspunsul este destul de simplu. Cele mai multe companii care isi implementeaza sisteme de management (nu doar de mediu) fac acest lucru din cu totul alte motive decat cele normale pentru care sunt destinate sistemele de management. Printre aceste motive sunt: "toti concurentii nostri au asa ceva", "da bine la public"
"asa aratam ca producem ecologic", "nu putem participa la licitatii publice fara o astfel de hartie", "nu putem fi furnizor pentru x sau y companie decat cu un certificat ISO 14001"…
Tragedia cea mare este ca niciunul dintre aceste motive nu ar trebui sa stea la baza deciziei de a implementa un sistem de management de mediu. Scopul pentru care s-a nascut standardul ISO 14001 a fost acela de a crea un cadru metodologic general pentru gestiunea organizata si sistematica a problemelor de mediu dintr-o organizatie. Un sistem de management de mediu nu este niciodata garantia ca "producem ecologic", ci poate fi dovada ca problemele de mediu se afla sub control, dar asta doar in cazul in care implementarea sistemului se produce de facto. Iar gestionarea controlata a problemelor de mediu, o stiu toti managerii adevarati, isi face banii.
Cum poti vedea daca in compania ta sistemul de management de mediu este nu doar adoptat, ci si implementat in mod corect?
Primul pas este sa-i intrebi pe managerii companiei despre scopul si asteptarile lor de la sistemul de management de mediu. Daca ei vor raspunde cu unul dintre motivele enumerate mai sus sau cu expresii similare, atunci poti fi sigur ca inauntru zace leopardul. Si asta pentru ca orice sistem de management are nevoie de doua ingrediente vitale: resursele si autoritatea. Ambele vin direct de la managementul de varf al companiei.
Daca se trece cu bine peste acest prim test, sansele cresc simtitor sa gasesti altceva decat o felina, la o cercetare mai atenta a detaliilor. Totusi, urmatoarea etapa este sa verifici daca oamenii obisnuiti din organizatie stiu despre existenta sistemului de management si isi cunosc rolul precis in cadrul acestuia. Apoi, ar fi bine sa te uiti la numarul si relevanta procedurilor operationale, adica exact a elementelor concrete de gestiune a problemelor de mediu dintr-o firma. Foarte multe companii pica acest examen cu brio. Si asta pentru ca, incercand sa cheltuiasca mai putine resurse pentru adoptarea unui sistem de management de mediu care sa "dea bine la public", companiile adopta foarte des o abordare de tip "copy-paste",
cumparand de pe piata solutii premanufacturate ieftine, generate de consultanti imbracati bine si cu abilitati serioase de vanzatori. Doar ca aceste solutii se rezuma la a furniza clientului o politica de mediu de tip formular, in care doar bifezi, scrii numele firmei si semnezi. Tot asa si in ce priveste procedurile de baza ale sistemului de management. Nimic adaptat concret la realitatile companiei.
Totul este frumos, luceste, la auditul de certificare a sistemului se organizeaza o petrecere si se premiaza un manager de mediu (acolo unde asa ceva exista), dupa care interesul managementului se opreste brusc, intrucat "obiectivul a fost atins".
De aici pana la dezastru nu mai este decat un pas – auditul de supraveghere. Daca auditorul de
supraveghere este o persoana experimentata in domeniul mediului (situatie destul de rar intalnita in Romania), atunci la prima vizita dupa certificare vrea sa vada ca sistemul de management este implementat, ca exista un set de indicatori de performanta in managementul mediului care sunt stabiliti si urmariti, ca exista un flux de informatii care respecta o ordine si ca problemele de mediu sunt depistate, urmarite si rezolvate. Vedeti, auditorul nu vine sa constate ca "nu avem probleme de mediu"… el vine sa vada ca problemele de mediu sunt gestionate in mod organizat.
Apoi, auditorul se izbeste ca de o stanca de realitatea zilei: trebuie sa-si pastreze clientul (bun platnic de altfel, caci are nevoie de certificat in continuare), indiferent daca acesta pune in practica sau nu cerintele standardului.
Si incepe hora veseliei: auditorul cere lucruri formale, compania se straduieste din rasputeri sa le produca pana la urma toarea intalnire. Tot acest du-te-vino a generat intr-o mul time de companii din Romania munti de documente, proceduri si alte cele, care duc la birocratizarea excesiva a sistemului de management si la formalizarea exagerata a gestiunii problemelor de mediu. Pentru toate acestea, managerii companiilor platesc marele pret, iar calvarul il suporta intreaga lor armata de angajati.
Gravitatea consecintelor care pot aparea ca urmare a adoptarii formale si din motive total nepotrivite a sistemelor de management de mediu ar trebui sa genereze fiori reci managerilor. Pentru ca, in sinceritatea initiativei lor, ei dorm linistiti crezand ca un certificat ISO 14001 ii scuteste de riscurile de mediu, de amenzile Garzii de Mediu sau, mai grav, de reactia clientilor cand vor descoperi ca productia "ecologica" nu inseamna decat o hartie frumos asezata intr-un tablou.
Iata cum o idee buna a ajuns un cosmar birocratic si un fierastrau pentru taiat creanga de sub picioare… si asta imi aduce aminte de sindromul "modelelor" postdecembriste… suedez… chinez… francez…
