Legea Economiei sociale se află de multă vreme pe masa decidenților, tărăgănarea adoptării ei fiind o piedică în dezvoltarea întreprinderilor sociale care sunt considerate viitorul economiei în România în condițiile în care investițiile în economie sunt în scădere de cinci ani. În forma actuală, însă, legea nu oferă avantaje pentru înteprinderile sociale, precum reduceri de taxe și impozite. În lipsa unui sprijin, aceste întreprinderi nu reușesc să se susțină singure sau chiar dispar de tot.
Potrivit Oanei Țoiu, expert în economie socială, în România avem o înțelegere ad-hoc a fenomenului. Entitățile care fac parte din economia socială – și anume cooperativele – sunt prezente în țara noastră de foarte mult timp. Mai mult decât atât, România este una dintre țările care a făcut parte din grupul european de setare a legislației pe cooperative așa că, cel puțin în spațiul european al economiei sociale, suntem un actor de multă vreme.
“Acum când pomenim de economie socială oamenii se uită la variantă nouă și la modă a acestui domeniu care este cel mai des definită ca fiind reprezentată de ONG-uri care au început să desfășoare o activitate economică fie în beneficiul mediului, fie în beneficiul persoanelor vulnerabile. Genul acesta de înțelegere este sprijinit de finanțatori și de fondurile europene, și nu doar la nivelul României, ci și la nivelul UE, doarece este percepută ca o stategie de incluziune în muncă a persoanelor defavorizate”, a explicat Oana. La nivelul Europei, într-o economie care se contractă și în care numărul de locuri de muncă se micșorează, s-a început înlocuirea metodelor tradiționale de mediere dintre persoanele vulnerabile și piața muncii cu economia socială, pariindu-se și pe faptul că este un domeniu care și creează locuri de muncă.
În România, economia socială este un sector care s-a mișcat bine în ultimii cinci ani. Liniile de finanțare au convins multe organizații să intre în domeniu chiar dacă nu erau pregătite sau nu făcea parte din strategia lor pe termen lung. Efectul a fost că foarte multe afaceri sociale nu au rezistat mai mult de un an sau doi. Astfel, în ultima linie de finanțare, lansată la finalul anului 2014, s-a dat posibilitatea să se investească și în dezvoltarea afacerilor sociale deja existente pentru că, în momentul acesta, exceptând cooperativele de credit, de consum și de meșteșugari, majoritatea întreprinderilor sociale trăiesc din buget subvenționat. “Un număr foarte mic de întreprinderi au reușit să treacă pragul de sustenabilitate, adică veniturile generate din activitațile economice sunt egale sau depășesc costurile anuale. Tipul de afacere socială pe piața din România este modelul hibrid în care activitatea economică de produse și servicii generează o parte din buget care e compensat din granturi, donatori privați și muncă voluntară”, a mai spus Oana Țoiu.
Potrivit Consiliului Economic și Social European, o întreprindere socială urmărește obiective în principal sociale, în locul profitului, și produce beneficii sociale pentru membrii săi sau pentru societate. Prin natura sa, este o întreprindere non-profit, iar beneficiile sunt în general reinvestite, nefiind distribuite acționarilor sau proprietarilor.
Se prezintă sub o mulțime de forme juridice și de modele (cooperative, societăți mutuale, asociații de voluntariat, fundații etc) combinând adesea diverse astfel de forme juridice sau schimbându-le uneori în funcțe de nevoi. Plaja de activități este destul de mare și cuprinde ateliere de manufactură, prestări servicii, industria de ospitalitate, cooperative de credit, cooperative meșteșugarești, cooperative de consum sau casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. O parte importantă din economia socială o reprezintă atelierele protejate care au și o legislație specifică.
„Există legea atelierelor protejate care are și facilități fiscale pentru acest tip de entitate și care spune că dacă există minim o treime de persoane cu handicap în rândul angajaților, atunci societatea este considerată atelier protejat oricare ar fi domeniul de activitate”, a mai spus Oana. În momentul în care societatea își vinde mai departe serviciile sau produsele către alte peroane juridice, atunci acelea la rândul lor sunt scutite de taxa pentru persoanele cu handicap achitată de fiecare firmă din România.
ONG-urile cer un cadru legislativ specific și facilități fiscale
Cea mai mare problemă a sectorului economiei sociale este cea a identificării și construirii unui mecanism sustenabil de generare de venituri care să susțină costurile mai ridicate de funcționare ale unei întreprinderi sociale față de o întreprindere clasică. Cea mai facilă metodă ar fi cea a implementari unor facilități fiscale reale care să suplinească dezavantajele cu care intră pe piață o întreprindere socială.
Potrivit Oanei Neneciu, director executiv al Ecopolis, organizație care este în curs de înființare a cinci structuri ale economiei sociale în București, Letea, Ceamurlia- Delta Dunării, Tarcău – Neamț și Merișani – Argeș, principalele probleme cu care se confruntă întreprinderile sociale sunt date de lipsa unor avantaje cum ar fi scăderi de taxe pentru angajați, pentru desfășurarea activităților, apoi lipsa educației în sensul economiei sociale, precum și lipsa de coordonare cu structurile de plasare a forței de muncă ale statului, care ar putea funcționa pentru identificarea persoanelor potrivite pentru activitățile din întreprinderile sociale. “Practic un mecanism integrat care să ajute întreprinderile de acest tip să funcționeze mai repede și să-și acopere chetuielile într-un timp scurt pentru a se putea dezvolta și a integra pe piața muncii cât mai multe persoane în dificultate”, a explicat Oana Neneciu.
De asemenea, reprezentanții Romano ButiQ consideră că o altă piedică o reprezintă și lipsa unui cadru legislativ specific. Spre exemplu, un S.R.L. nu are cum să asigure, prin forma de organizare, respectarea tuturor principiilor economiei sociale, deși are mecanisme mai facile de funcționare pe piața liberă. Pe de altă parte, un ONG, care prin natura sa, poate asigura mai facil respectarea scopului social, poate fi privit cu suspiciune în momentul în care activitatea sa economică este motorul principal. “Noi, spre exemplu, am întâmpinat situația în care înființarea unei asociații ca structură de economie socială a fost respinsă de judecatorie”, au spus reprezentanții Romano ButiQ.
Patronatele propun un TVA de 9% și reducerea impozitului pe salarii cu 30%
Deși Legea economiei sociale a trecut de Senat și se află în dezbatere în comisiile Camerei Deputaților, aceasta, în actuala formă, nu stimulează economic înființarea de întreprinderi sociale. Pentru cei de la Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), stimularea dezvoltării economiei sociale și a întreprinderilor sociale reprezintă o șansă pentru dezvoltarea economiei și asigurarea înființării unui număr important de locuri de muncă, în condițiile în care investițiile în economia României sunt în scădere de mai bine de cinci ani și nu există perspective de redresare a situației.
“Spre exemplu, în Marea Britanie sunt peste 800.000 de întreprinderi sociale. Pentru noi este clar că din moment ce în această țară, cu un nivel de dezvoltare ridicat unde problemele sociale nu sunt aceleași ca în România, avem acest număr, atunci în România ar trebui să avem cel puțin 100.000 de întreprinderi sociale. Probabil am putea atinge această cifră într-un deceniu”, a declarat pentru Green Report, președintele CNIPMMR, Ovidiu Nicolescu.
Potrivit acestuia, cu o legislație stimulativă numărul ar putea fi atins în următorii 10 ani. Însă această creșterea necesită câteva facilități fiscale printre care se numără reducerea TVA pentru aceste societăți economice la 9%, reducerea cu 30% a impozitului pe salarii, dar și scutirea în totalitate de la impozitare a investițiilor făcute pentru dezvoltarea societății. “Acestea ar fi principalele trei stimulente economice pe care CNIPMMR le consideră vitale pentru ca aceste întreprinderi să se poată dezvolta în România”, a explicat Nicolescu.
20.000 de noi locuri de muncă pe an
Reprezentantul CNIPMMR, consideră că întreprinderea socială nu este importantă doar pentru că rezolvă anumite probleme sociale și ajută la dezvoltarea sectorului serviciilor, care în Romania, raportat la media europeană, este subdezvoltat, ci și faptul ca va crea un număr important de locuri de muncă. Dacă rata de înființare a întreprinderilor sociale ar ajunge la 10.000 pe an, acest lucru ar înseamna ca în fiecare an să fie create cel puțin 20.000 de locuri de muncă. „În momentul de față pot fi considerate întreprinderi sociale anumite cooperative sau ONG-uri care fac anumite servicii sociale. Nu avem date certe, dar numărul lor nu trece de 4.000 – 5.000”, a mai spus Nicolescu.
Însă o singură lege nu va fi suficientă pentru susținerea dezvoltării acestui sector. Patronatul propune, de asemenea, ca legea, aflată în dezbatere și care ar putea să fie adoptată, să fie însoțită și de un program finanțat din fonduri europene care să ajute la diseminarea conceptului de întreprindere socială, care să asigure fondurile necesare pentru realizarea de traininguri și consultanță specială pentru cei care înființează întreprinderi sociale.
Romano ButiQ caută soluții pentru facilitarea accesului pe piață
Cea mai importantă intervenție a celor de la Romano ButiQ a fost realizată prin proiectul Romano Cher care a inițiat peste 30 de cooperative pentru meșteșugarii romi. Asociația lucrează în prezent la oferirea de sprijin concret la nivel comercial și logistic. Mai exact, colaborând cu designeri români și străini, sunt dezvoltate noi produse, iar cele tradiționale sunt ajustate la cererea pieței, sunt dezvoltate noi tehnici de producție pentru a crește eficiența și, în cazul unora dintre cooperative, acestea sunt sprijinite pentru dezvoltarea tehnică a atelierelor în care meșteșugarii lucrează. În paralel, prin intermediul unui magazin online, dar și prin vânzări directe, asociația duce resurse financiare direct în comunitățile de meșteșugari romi.
“Inițiativa noastră a fost bine primită de oamenii din comunități, deoarece noi am venit cu soluții prin care le asigurăm un acces mai facil către clienții care au posibilitatea de a comanda cantități mari pentru produsele pe care ei le confecționează. Intervenția noastră se mai bazează și pe sprijin din punct de vedere administrativ și prin facilitarea legăturii cu diverși furnizori de materie primă”, au spus reprezentanții Romano ButiQ .
Anul acesta asociația implementează două proiecte, ButiQ.7 și Pakivalo ButiQ finanțate prin POSRU, prin care se înființează 13 entități de economie socială. Multe dintre ele sunt o continuare a proiectelor anterioare, iar șase dintre ele sunt dedicate dezvoltării cooperativelor. Astfel, vor fi create un atelier de design și finisaj de produs, două ateliere de croitorie, un magazin fix în București și două magazine mobile, de tipul pop-up shop, în Cluj și în Sibiu prin intermediul cărora vor fi create noi canale de vânzare a produselor realizate de meșteșugari.
Ecopolis lucrează la înființarea a cinci ateliere
În prezent, echipa Ecopolis lucrează la înființarea a cinci ateliere în București și în țară, în care vor fi integrate 41 de persoane vulnerabile în activități precum prelucrarea stufului, prelucrarea deșeurilor lemnoase, țesătorii și print și serigrafie pe materiale ecologice.
“Până acum, am colaborat la înființarea altor ateliere sociale, care funcționează. Nu ușor. La început proiectele au fost primite cu mult entuziasm însă în timp mulți oameni s-au retras. Eu cred că una dintre probleme este că statul nu încurajează de fapt munca, o supra-taxează și creează mecanisme de ajutor social foarte diverse. Avem foarte mulți asistați social și taxe mari pe muncă. Un salariu minim net pe o normă de 4 ore nu depășește de multe ori ajutorul social lunar, așa că mulți oameni preferă să nu facă nimic și să primească ajutorul”, a spus Oana Neneciu.
Potrivit datelor publicate pe site-ul Institutului de Economia Socială, în 2009, acest sector era un important angajator cu o pondere de 3,3% din totalul salariaților din România, adică 159,847 locuri de muncă.
Citește și:
Economia socială, șansa a 20 de mici producători de miere de pe Valea Barcăului de a intra pe piață
Cinci ateliere sociale care vor să salveze meșteșugurile
Proiectul de lege privind economia socială trebuie să valorifice masurile propuse la nivel european
