Uniunea Europeană se află în acest moment la un punct de răscruce privind alocările bugetare pentru viitoare investiții. O analiză a Băncii Centrală Europeană arată că sunt necesare investiții de 1,2 trilioane de euro pe an până în 2030 pentru a facilita tranziția verde.
Astfel, am discutat cu Yorick Debeus, Head of EU Affairs la Leyton, firmă care ajută companiile să atragă fonduri pentru dezvoltarea afacerii. Subiectele s-au învârtit în jurul finanțărilor verzi, dezvoltarea orașelor smart, inovațiilor majore la care acesta a luat parte, dar și situația României.
G. R.: Cum gestionați diverse grupuri de actori relevanți pentru a asigura coerența dintre mediu și eligibilitate a finanțării?
Yorick Debeus: Pentru eligibilitate maximă, un proiect trebuie să includă minim actorii relevanți interesați pentru a se realiza. Deci, într-un fel, acest lucru este intrinsec pentru modul în care proiectele sunt recompensate și bune. Dar, desigur, implicarea părților interesate și asigurarea că nu există apeluri lansate — de exemplu, împotriva unei anumite dezvoltări — sunt, de asemenea, importante.
Aceste aspecte trebuie gestionate în cadrul evaluării riscurilor, de exemplu. Așadar, noi facilităm propunerile, dar ne asigurăm întotdeauna că oamenii acordă atenție acestui aspect.
Uneori vecinii nu doresc ca proiectul să se desfășoare în curtea lor, ci mai degrabă în curtea altcuiva. De aceea, cel mai bine este ca aceste conversații să aibă loc în prealabil decât ulterior în fața unui judecător.
G. R.: Care domeniu conex considerați că se concentrează cel mai mult pe dezvoltare verde și sustenabilitate?
Yorick Debeus: Există programe specifice care sunt concepute pentru aceasta. Problema pe care o vedem, și Comisia este de acord cu acest lucru, este că există o performanță foarte puternică doar în anumite zone, în special din partea Europei de Nord-Vest.
Aceștia sunt complet obișnuiți să facă aceste cereri de finanțare direct către Bruxelles. Ei au deja un avantaj, în ceea ce privește dezvoltarea industrială, de asemenea.
Vedem că România este una dintre țările care nu a primit finanțare din Fondul de Inovare.
10 miliarde au fost alocate acum și cred că România are ce-i trebuie pentru a fi eligibilă. România are atât resursele naturale, cât și capacitățile de producție.
Aveți industria, aveți activitățile de raportare, totul este la locul său pentru a construi un model de succes. Totuși, din anumite motive nu s-a întâmplat încă. Eu cred că aceasta este una dintre provocările țărilor ca România să se afirme. De exemplu Estonia este foarte bună în chestii digitale.
Eu cred că există încă un decalaj Est-Vest care trebuie acoperit. Comisia a facilitat acest lucru prin a creat un model de departajare. Așa că dacă am scor egal pentru un solicitant olandez și un solicitant român, proiectul românesc va primi banii.
Cred că trebuie să se facă mai mult pentru a face companiile din România conștiente de faptul că Europa dorește, de fapt, să finanțeze acest tip de proiecte.
Banii sunt acolo pentru ele, pentru a ajuta la crearea unor industrii mai durabile și în România.
Toate orașele lor sunt foarte preocupate de adaptarea la schimbările climatice. Atenuarea schimbărilor climatice, gestionarea căldurii, a stresului, gestionarea apei sunt printre cele mai intense subiecte. Fenomenele meteorologice extreme sunt în creștere. Căldura este în creștere.
Așadar, toată lumea este determinată să facă acest lucru, dar se observă o presiune industrială foarte mare. Asta se datorează faptului că avem obiceiul de a traduce totul în termeni economici.
Din punct de vedere istoric, marile companii din domeniul petrolului și al gazelor naturale sar în gol și spun: „bine, trebuie să eliminăm treptat combustibilii fosili, trebuie să introducem hidrogenul, combustibilul sustenabil pentru aviație sau orice altă alternativă”. Totuși, folosesc și experiența de foraj pentru stocarea prin captare a carbonului, ceea ce poate fi un pas intermediar. Asta nu reprezintă soluție pe termen lung deoarece înseamnă că vom continua să ardem combustibili fosili.
Așadar, industria ocupă un loc foarte proeminent. Dar și orașele și administrațiile publice sunt foarte hotărâte să schimbe lucrurile. Trebuie spus, însă, că nu toate guvernele naționale sunt la fel de conciliante ca altele. Iar acest lucru poate face o mare diferență.
G.R.: Îmi puteți oferi exemple de bune practici privind gestionarea orașelor din punct de vedere al sustenabilității?
Yorick Debeus: Exemplele sunt numeroase. Cred că există o tendință generală în ultimele decenii ca orașele să încurajeze oamenii să meargă pe jos cu transportul public popular sau cu bicicletele. Mașinile încep să fie trimise către zonele limitrofe orașului mai degrabă decât către centru.
Dacă ne uităm la precipitațiile mai abundente, dar și la secetă, orașele se confruntă cu cea mai mare parte a problemei. Canalizarea nu mai poate face față, așa că canalele sunt readuse uneori în orașe.
Mai multă verdeață este adusă în orașe, ceea ce înseamnă umbră și atenuarea stresului termic.
Unele orașe construiesc chiar și bazine în care să capteze apa de ploaie excesivă pentru a o folosi în caz de secetă.
Ei bine, cred că unul dintre subiectele de astăzi este revendicarea. Ar trebui să nu-i mai spunem schimbări climatice, ne aflăm deja într-o criză climatică.
Trebuie facilitat modul în care oamenii trec de la un stil de viață la altul.
G. R.: Care a fost cel mai mare proiect de mediu la care ați lucrat și care a fost rezultatul acestuia?
Yorick Debeus: Cred că unul dintre cele mai proeminente și promițătoare, care este o companie numită EAVOR. Aceasta este o companie canadiană care lucrează cu energia geotermală de mare adâncime. Aceștia forează foarte adânc și reprezintă un sistem în buclă închisă, deci nu au nevoie de apă care să curgă prin el.
Asta este, așa că au aplicat pentru fondul de inovare. Au obținut o finanțare de aproape 92 de milioane de euro și lucrează acum la primul lor proiect în Geretsried, în sudul Germaniei, care merge destul de bine. Am fost prezent la deschiderea proiectului și am păstrat legătura cu inițiatorii între timp.
Ideea este că, dacă acest lucru funcționează aici, atunci poate fi replicat oriunde.
Am primit cereri de la multe orașe care spun: Vrem să scăpăm de cazanele pe gaz, putem să avem încălzire centralizată folosind soluția voastră?
Asta înseamnă să facem o gaură mare spre miezul Pământului și să folosind căldura care este deja acolo sau chiar să generați electricitate cu ea.
Deci, cred că aceasta este una dintre ideile strălucite care a fost finanțată în cadrul Fondului de Inovare la care am lucrat.
Acest proiect este singurul de geotermal din portofoliul Fondului de Inovare care înglobează peste 200 de proiecte.
G. R.: Care sunt noile tehnologii sau sectoare din domeniul mediului pe care le considerați cele mai promițătoare în următoarele două cicluri de finanțare ale UE?
Yorick Debeus: Cred că ar fi încă hidrogen, iar piața încetinește. Atitudinea de „Aleluia”, pe care am văzut-o în ultimii ani, a scăzut la un nivel mai realist, deoarece piața nu se dezvoltă așa cum ne-am fi dorit. Dar, din nou, există atât de mult potențial acolo și, desigur, trebuie să creștem și energia regenerabilă.
Trebuie să accelerăm lucrurile. Sunt multe lucruri care trebuie făcute pentru a facilita economia bazată pe hidrogen. Dar nu putem continua să spunem: „da, dar există și asta și asta” și ajungem să nu facem nimic doar dorind să decarbonizăm industriile grele.
Cred că, mai ales cu recentele evenimente geopolitice, invazia Ucrainei și mizeria din Orientul Mijlociu, vedem că trebuie să fim autosuficienți, avem nevoie de autonomie strategică.
Asta înseamnă că, ne place sau nu, avem nevoie și de industria siderurgică.
Există și proiecte de electrificare. Am lucrat la unul în Belgia, în Gent. Ei încearcă disperat să facă proiectul să se întâmple, au primit contribuții de peste tot. Este, totuși, atât de costisitor să decarbonizezi această parte. Totul depinde de furnizarea de hidrogen verde.
Costul hidrogenului verde în prezent face ca acest tip de proiecte să fie dificil de finanțat din punct de vedere al împrumutui. De aceea Comisia Europeană a facilitat ajutoare de stat în cadrul de lucru UPSIDE. Cred că acesta a ajutat foarte mult la furnizarea de tehnologii, precum și la utilizarea tehnologiilor și a instalațiilor de stocare.
Mă tem că trebuie făcut mai mult, deoarece în cele din urmă combustibilii fosili, dacă îi calculăm sunt încă cele mai viabile soluții economice pe termen scurt.
G. R.: Care sunt principalele provocări pentru solicitanții de granturi UE în sectorul mediului?
Yorick Debeus: Cred că același lucru se întâmplă în toate sectoarele: este vorba de multă administrație. Trebuie să furnizezi o aplicație mare cu o mulțime de anexe, să arăți că tot ceea ce faci a fost dovedit prin lupte și elaborări bine făcute.
Este foarte logic să fie așa pentru că sunt banii contribuabililor, deci trebuie să fie alocați și gestionați bine. Cred că nu există, de asemenea, o soluție clară.
Companii ca a noastră există. Dar pentru unele companii, în special cele mai mici, este foarte dificil să apelezi la o firmă specializată pentru atrageri de fonduri.
Adesea, trebuie să pregătești, să zicem, 120 de pagini de cerere. Apoi urmează informații administrative, un plan de afaceri, un studiu de fezabilitate, un plan de implementare și un plan de gestionare a părților interesate.
La final, efortul poate fi enorm și nu ști niciodată cine este concurentul tău. Deci nu poți știi care proiect va fi mai bun și dacă vei lua finanțarea.
G. R.: Revin la discuția despre orașe, care credeți că sunt viitoarele linii strategice pentru a face orașele mai verzi și mai smart?
Yorick Debeus: Mai multe zone verzi, mai multă apă, mai puține mașini, mai mult transport public, cred că acestea sunt cele evidente.
Aspectul mai puțin evident va fi cum să facem o planificare specială adecvată pentru a realiza acest lucru.
Cred că, în prezent, în multe țări vedem deja că, atunci când se construiește o nouă secțiune a unui oraș, aceasta trebuie să fie bine planificată. Este important să nu repetăm greșelile făcute în anii ’70-’80. Trebuie, mai degrabă, să avem aceste elemente de sustenabilitate deja încorporate din faza de proiectare.
Între timp sau în paralel, trebuie să aplicăm aceste principii și în orașul deja existent.
Dacă am putea tripla taxele, ar fi mult mai ușor de realizat. Dar nimeni nu ar dori asta. Prin urmare, orașele trebuie să facă tot ce pot cu resursele disponibile. Și, într-adevăr, comportamentul oamenilor se va schimba.
Există, de asemenea, o provocare în legătură cu managementul deșeurilor. Fiecare oraș ar trebui să faciliteze acest proces, chiar dacă, probabil, nu toate o fac eficient. Cred că există un potențial mare aici.
Este important ca oamenii să iasă din mașinile personale și să folosească transportul public sau să meargă pe jos sau cu bicicleta.
G. R: Cum vedeți implicarea României în atragerea fondurilor de tranziție verde?
Yorick Debeus: Eu cred că participarea ar putea fi mai bună. Bineînțeles, România are și Fondul de Coeziune la care să apeleze, care poate fi varianta cea mai accesibilă – ai fonduri gestionate direct de la Bruxelles și cele indirecte, care sunt distribuite prin regiunile guvernamentale naționale și cred că în programe indirecte, de exemplu, și toată dezvoltarea regională.
La capitolul fonduri de coeziune, România se descurcă destul de bine și le cheltuie cu înțelepciune.
LIFE+ este, de asemenea, unul dintre acele programe în care România are atuuri pentru că aveți biodiversitate și natură generoasă.
Cred că în managementul și menținerea pădurilor și a biodiversității, România joacă un rol foarte important în Europa. Nord-Vestul Europei, la rândul său, ar putea folosi să învețe multe de aici.
Bruxelles e departe pentru companiile românești. Dar dacă nu ești acolo, dacă nu mergi la evenimente, activitatea ta rămâne mai abstractă. Cred că este și acesta un aspect de luat în calcul.
Fie la Bruxelles, fie în țara care deține președiniția europeană sunt foarte multe evenimente unde România s-ar putea face mai vizibilă.
Este de înțeles, însă. Este nevoie de cazare pentru o mai lungă durată de timp, de transport pentru mai multe persoane, iar asta ar fi costisitor. Este ușor pentru un olandez, ca mine, să sară în mașină și să meargă acolo, cu un drum de 2 ore, sau pentru cei din Germania, Luxembourg. Însă, dacă mergi mai departe de atât, devine mai puțin ușor, trebuie să te urci într-un avion, trebuie să găsești o cazare.
Consider că acesta este un punct foarte important pentru următorul cadru financiar multinațional. Trebuie să se garanteze că va menține pe toată lumea implicată.
