România nu a avut la World Economic Forum (WEF) de la Davos reprezentanți de la cel mai înalt nivel, iar acest lucru reprezintă o problemă, consideră Roxana Chirițoiu, Head of Climate Programs la Social Innovation Solutions și membră a comunității Global Shapers, care a participat anul acesta la evenimentul din Alpii elvețieni. O reprezentare puternică, atât la nivel politic, cât și în mediul de afaceri, poate deschide uși pentru colaborări economice, parteneriate sociale și poate oferi vizibilitate unor inițiative care, altfel, nu ar fi accesate.
Roxana a fost unul dintre cei doi reprezentanți ai României la WEF, alături de ministrul Economiei, Bogdan Ivan. Green Report a vrut să afle cum poate ajunge o tânără de 26 de ani la Davos, ce înseamnă participarea la acest eveniment și în ce direcție se îndreaptă discuțiile despre schimbările climatice și sustenabilitate.
Green Report: Prima mea întrebare este despre atmosfera de la Davos, prima ta impresie și cum a fost senzația de a te regăsi printre liderii politici și economici ai lumii?
Roxana Chirițoiu: Prima impresie a fost una de intimidare și entuziasm, ambele în același timp. Noi am avut, înainte de întâlnirea de la Davos, un bootcamp – efectiv câteva zile de pregătire, în care am avut sesiuni cu experți din domenii foarte variate, de la networking până la odihnă, despre cum dormim în zilele astea ca să ne asigurăm că nu ne epuizăm și că rămânem în continuare eficienți și ok din punct de vedere al sănătății. Deci, a fost un training foarte variat.
Green Report: Când spui „noi”, te referi la comunitatea Global Shapers?
Roxana Chirițoiu: Da, exact, delegația de 50 de tineri care au reprezentat Global Shapers la Davos. Apropo de sentimentul acesta de intimidare și de contextul foarte corect pe care l-ai expus, de a te afla în aceeași cameră cu liderii lumii, cred că dacă nu aș fi avut acest training înainte, ar fi fost mult mai intimidant.
Deja începuse presa din România să preia informația despre participarea mea la Davos și, evident, au apărut și comentariile legate de competența mea, de pregătirea mea, de cine sunt eu ca să fiu acolo. Am discutat puțin acest aspect și cu mulți dintre colegii mei din delegația de Global Shapers la Davos, iar ei aveau îngrijorări similare – că nu sunt suficient de pregătiți, că nu sunt suficient de maturi. Toți cei prezenți în aceste camere sunt peste 30 de ani, iar noi, această delegație de tineri, ne aflăm la aceeași masă cu cei mai puternici, mai influenți și mai bogați oameni ai lumii.
Dar în această perioadă de pregătire, acest subiect a fost abordat foarte des. Cum să intrăm într-o cameră cu încrederea că locul nostru este acolo, pentru că așteptarea de la noi nu era să fim cei mai bine pregătiți pe geopolitică din cameră sau pe oricare alt subiect, ci să aducem perspective noi și să reprezentăm o generație subreprezentată în astfel de discuții. Să spunem care este punctul de vedere al unor oameni care, de obicei, nu își găsesc locul în astfel de camere.
Pentru delegația Global Shapers, este vorba despre tinerii sub 30 de ani care nu sunt reprezentați în astfel de discuții globale.
Pentru mine, personal, am simțit că responsabilitatea aceasta se extinde și la România, care este istoric subreprezentată la Davos. M-am gândit ce oportunități de colaborare pot să creez, cum pot să vorbesc bine despre România în anumite contexte, unde poate, pe termen lung, va conta.
Green Report: Ai avut un obiectiv foarte clar structurat cu care ai mers la Davos?
Roxana Chirițoiu: Nu neapărat. Din partea organizatorilor, brieful pentru care noi ne aflam acolo era să oferim perspectiva tinerilor în toate camerele în care ne aflăm. Asta poate să însemne orice, adică de la discuții despre criza locuințelor și cum se vede din perspectiva tinerilor din Europa de Est, până la AI și cum se simte această a patra revoluție tehnologică pentru oamenii care au crescut deja cu digitalul în viața lor de când erau mici, în cazul generației mele. Așa că acesta a fost rolul meu acolo.
Green Report: Cum ai fost selectată să mergi la Davos și cât de dificil este procesul acesta birocratic prin care trebuie să treci?
Roxana Chirițoiu: Primul pas este comunitatea Global Shapers. Global Shapers este o comunitate de tineret din cadrul World Economic Forum, care include oameni sub 30 de ani implicați în diverse forme de activism civic – proiecte de mediu, sociale etc. Ei sunt recunoscuți cu această distincție de Global Shapers și introduși într-o comunitate internațională de aproximativ 20.000 de persoane.
La nivel local, există hub-uri Global Shapers. În București, avem Global Shapers Bucharest Hub, cu care chiar voi organiza un eveniment în curând, pentru a explica procesul de selecție și pentru a încuraja mai mulți tineri să aplice în anii viitori și să meargă și ei la conferințe de acest gen.
Sunt sesiuni de aplicare pentru intrarea în comunitate în fiecare an. În România, vom deschide sesiunea de aplicare pentru Global Shapers Bucharest Hub în februarie. După selecție, urmează o perioadă de probă de șase luni, în care ești membru aspirant și te implici în diverse activități de voluntariat și proiecte ale comunității locale.
După aceste șase luni, devii membru deplin al Global Shapers și de acolo încep să apară diverse oportunități. Dacă te implici și mai mult, poți avea acces la oportunități speciale – cum a fost cazul meu. Anul trecut, am fost parte din delegația la Climate Reality Training organizat de Al Gore, un program intensiv de trei zile despre criza climatică și soluțiile aferente.
Odată ce ai statut de Global Shaper, poți aplica pentru diverse oportunități, inclusiv participarea la Davos. Procesul de selecție pentru Davos include probe scrise și interviuri video, în care răspunzi la întrebările organizatorilor. În noiembrie am primit vestea că am fost selectată.
În fiecare an, sunt în jur de 600 de aplicanți din toată lumea, iar locurile sunt limitate la 50. Așadar, este un proces destul de competitiv. Totuși, există o prioritate acordată țărilor din regiunile mai puțin reprezentate, ceea ce ne oferă și nouă, românilor, o șansă mai mare de a fi selectați. Sper să avem un delegat și anul viitor.
Green Report: Cum ai perceput interesul față de schimbările climatice la Davos, mai ales în contextul unei noi retrageri a SUA din Acordul de la Paris, dar și al discursului Ursulei von der Leyen care a pus accent pe acest document?
Roxana Chirițoiu: Tema protejării planetei a fost una dintre cele cinci priorități majore ale evenimentului. Există mult interes și conștientizare asupra problemei climatice, dar și provocări legate de implementarea soluțiilor.
Decizia lui Trump de a retrage Statele Unite din Acordul de la Paris nu a fost privită ca o tragedie, deoarece nu este prima dată când se întâmplă și a fost deja gestionată la nivel mondial.
De exemplu, Trump a făcut anunțul retragerii SUA în timpul nopții, între două zile de la Davos, iar dimineața următoare acest subiect a fost inevitabil pe agenda multor discuții. De fapt, am participat la un panel care trebuia să fie despre competitivitatea europeană și despre cum putem rămâne competitivi respectând angajamentele de mediu, dar inevitabil discuția s-a îndreptat către această decizie.
Ca să setăm un pic contextul, una dintre cele cinci teme principale ale reuniunii anuale de anul acesta a fost „Safeguarding the Planet” – protejarea planetei. Astfel, pentru toți cei prezenți, acest subiect era de o importanță majoră. Când te înscrii pe aplicația oficială a World Economic Forum, poți selecta temele de interes, iar aplicația îți creează automat un traseu personalizat de conferințe și sesiuni relevante.
Eu am selectat protecția planetei și, ca urmare, am participat la aproximativ 10-15 sesiuni care abordau această temă din perspective diferite: finanțarea climatică, tehnologiile verzi, dar și competitivitatea economică în raport cu angajamentele de mediu.
Un pas în spate: în fiecare an, World Economic Forum publică ceea ce se numește „Global Risks Report”, iar pentru acest an, primele trei riscuri pe termen lung, adică pentru următorii 10 ani, sunt toate legate de climă și mediu.
Primul risc este „evenimente meteorologice extreme”, al doilea este „pierderea biodiversității”, iar al treilea este „criza resurselor critice”. Deci, în afară de președintele Trump și câțiva aliați ai săi, pentru toată lumea era evident că aceasta este o problemă urgentă și serioasă.
În plus, la câteva ore după anunțul retragerii SUA din Acordul de la Paris, mai multe bănci mari americane și-au revizuit angajamentele față de sustenabilitate, unele dintre ele făcând un pas înapoi.
Acest lucru a generat o dezbatere intensă: ce face Europa în acest nou context?
Un subiect important a fost competitivitatea economică și cum poate fi menținută în timp ce respectăm angajamentele climatice. Raportul de anul trecut al World Economic Forum, dar și discursul Ursulei von der Leyen, arată că trebuie să facem schimbări ca să rămânem competitivi cu SUA și China.
Astfel, întrebarea principală care a apărut este: ce loc mai are acțiunea climatică în acest nou context geopolitic?
Unele voci susțin că Europa trebuie să continue cu și mai multă ambiție, pentru a compensa lipsa de acțiune a altor puteri mondiale. Alte voci susțin că trebuie să ne reevaluăm strategiile și să regândim, de exemplu, Green Deal-ul european, astfel încât să sprijine mai bine economia, în loc să fie perceput ca o constrângere.
În acest moment, nu există un consens clar asupra direcției de urmat.
Green Report: Am vorbit despre SUA și vreau să te întreb și cum a fost întâlnirea cu fostul vicepreședinte american Al Gore. Ce ai apucat să-l întrebi? Cum ți s-a părut starea lui de spirit după atâția ani de activism de mediu, mai ales în contextul actual, când am avut cel mai cald an din toate timpurile și un nivel record de emisii de CO₂? Cum vede el această luptă acum?
Roxana Chirițoiu: Al Gore este un model pe care cred că ar trebui să-l urmeze toți oamenii politici. Pentru mine, este un exemplu din foarte multe puncte de vedere: de la entuziasmul său, la pasiunea și energia cu care vorbește despre această cauză. L-am cunoscut prima dată anul trecut, la un training despre schimbările climatice organizat la Roma. Anul acesta, același training va avea loc la Paris, în martie, iar înscrierile sunt încă deschise până mâine.
Structura acestui training este impresionantă. În prima zi, Al Gore urcă pe scenă și vorbește timp de trei ore fără întrerupere, fără să aibă nevoie de apă, fără să se bâlbâie, despre cauzele, efectele și soluțiile pentru criza climatică. Este captivant. Publicul este absorbit de discursul său, care este unul dintre cele mai impresionante pe care le-am auzit vreodată. E o experiență unică să asculți pe cineva care, la aproape 80 de ani, are o astfel de energie și claritate în expunere.
Pe parcursul celorlalte zile, sunt organizate paneluri, traininguri și workshopuri. În ultima zi, Al Gore revine pe scenă și reia tot discursul de trei ore, dar comprimat în doar zece minute. Acest exercițiu are scopul de a oferi fiecărui participant instrumentele necesare pentru a transmite mai departe mesajul și pentru a-și multiplica impactul. Când m-am întors acasă de la acest training din Roma, două săptămâni nu am putut vorbi despre altceva decât despre ceea ce am învățat acolo.
La Davos, mi-am dorit foarte mult să am o conversație cu el. Cea mai bună metodă de a vorbi cu cineva cu care vrei să interacționezi este să vezi la ce sesiuni este speaker, să mergi la sesiunea respectivă și să pui o întrebare. Asta am făcut și eu, iar discuția noastră a continuat după aceea.
În cadrul unei sesiuni despre o nouă trilemă globală – relația dintre dezvoltarea durabilă, reducerea inechităților sociale și acțiunea climatică – am avut ocazia să îi pun o întrebare. L-am întrebat ce rol vede pentru tineri în soluționarea acestei trileme. Bineînțeles, m-am prezentat ca fiind parte din Climate Reality Leadership Corps, denumirea pe care o primești după ce finalizezi trainingul organizat de Al Gore. I-a făcut plăcere să audă că am urmat acest program și am rămas după sesiune să discutăm mai în detaliu.
A fost foarte deschis la dialog și se vede că este un proiect de suflet pentru el. M-a întrebat cum mi s-a părut experiența trainingului, ce sugestii aș avea pentru îmbunătățirea programului și cum putem extinde impactul acestuia. Nu mă așteptam să fie atât de implicat personal în fiecare detaliu al proiectelor sale, dar este foarte hands-on, ceea ce m-a impresionat.
Am discutat și despre ceea ce facem noi în România, inclusiv despre Climate Change Summit, cel mai mare eveniment regional de soluții pentru criza climatică. A fost foarte interesat și impresionat de acest proiect, dar și de alte inițiative din regiune. De asemenea, am discutat despre viitorul trainingului Climate Reality Leadership din Paris și despre posibile îmbunătățiri ale programului.
Green Report: M-aș duce și în zona de activism și proteste. Cum s-au desfășurat aceste manifestări la Davos? Am văzut bannere, oameni protestând, ceea ce atrage atenția mass-media.
Roxana Chirițoiu: Cineva care urmărea conferința m-a întrebat dacă sunt ok, pentru că auzise de proteste organizate de Greenpeace la Davos. Nu știam despre ce e vorba, nu văzusem nimic la fața locului. Abia mai târziu am citit în presă că un protest a întrerupt conferința. M-am uitat la filmări și am realizat despre ce era vorba.
Personal, nu cred că acel protest a fost un act autentic de activism. Consider că în orice eveniment este nevoie de o doză de contestare, dar doar atâta timp cât este controlată. În primul rând, CEO-ul Greenpeace era speaker la conferință, prezent alături de noi. În al doilea rând, securitatea la Davos este extrem de strictă. Sunt multiple puncte de control, bagajele sunt verificate constant, iar accesul în săli se face prin scanere – la fel ca într-un aeroport. Este practic imposibil ca cineva să fi intrat fără acreditare.
Protestul a fost foarte scurt, de aproximativ un minut, timp în care au ridicat un banner, iar apoi organizatorii au intervenit rapid. Un detaliu interesant este că activiștii s-au aflat într-o zonă accesibilă doar cu ajutorul unei scări, ceea ce înseamnă că au adus o scară în interior. Cum au reușit să facă asta, având în vedere regulile stricte – de exemplu, nici măcar lichidele de peste 500 ml nu sunt permise? Acest lucru ridică semne de întrebare despre cât de spontane sunt astfel de acțiuni.
În concluzie, protestele au existat, dar au fost mai mult un act simbolic, fără un impact real asupra discuțiilor de la Davos.
Green Report: Cum funcționează greenwashing-ul la Davos? Ai observat inițiative care ar putea fi catalogate în această zonă?
Roxana Chirițoiu: Este un subiect la care organizatorii sunt foarte atenți. Din ceea ce am observat, la fiecare critică mai serioasă care apare, ei încearcă să răspundă cu acțiuni concrete. De exemplu, una dintre criticile frecvente era că nu sunt suficienți tineri implicați. Soluția lor? Crearea unei delegații de tineri la Davos. O altă critică era că nu sunt suficiente voci din comunități subreprezentate. Ca răspuns, au adus inovatori sociali din peste 100 de țări.
Se asigură, pe cât posibil, că inițiativele lor sunt autentice și că au un impact real. Am observat acest lucru și în cazul companiilor care au participat. De exemplu, am fost la o sesiune foarte interesantă unde s-a discutat despre responsabilitatea socială corporativă și despre companii care implementează soluții sustenabile fără să fie forțate de reglementări. Chiar și în țările unde nu există politici stricte de mediu, unele companii sunt lideri în economia circulară și energia verde.
În mod similar, selecția speakerilor este foarte riguroasă. Toți cei care au luat cuvântul în numele unor companii au avut un background solid în domeniul sustenabilității, iar companiile reprezentate respectau standarde înalte de responsabilitate socială.
Green Report: Cum ai caracteriza participarea României la Davos? Ți se pare că suntem subreprezentați din punct de vedere al autorităților? Vedem, de exemplu, că Comisia Europeană a fost prezentă la cel mai înalt nivel, însă România nu a avut reprezentare nici la nivel de președinte, premier sau ministru al mediului și energiei, care poate ar fi fost mai potriviți decât un ministru al economiei.
Roxana Chirițoiu: Da, România este subreprezentată la Davos, și acest lucru este o problemă. Am văzut cât de mult poate conta o prezență activă a unei țări în astfel de contexte. O reprezentare puternică poate deschide uși pentru colaborări economice, parteneriate sociale și poate aduce vizibilitate unor inițiative care altfel nu ar fi accesate.
Un exemplu foarte bun este Ucraina. Anul acesta, ei au avut o prezență puternică la Davos prin „Ukraine House”. Președintele Zelensky a participat personal, ceea ce mi se pare necesar pentru orice țară care dorește să fie vizibilă pe scena internațională. Însă, mai mult decât prezența oficială, au creat și activări speciale – un spațiu care includea o expoziție despre războiul din Ucraina, dar și o zonă de networking, unde se organizau discuții relaxate la un pahar de vin. Aceste discuții informale atrag foarte mulți oameni de afaceri și deschid oportunități de colaborare concretă. De asemenea, oficiali din alte țări au fost invitați și au participat la evenimente organizate de Ucraina.
Cred că acest model ar putea fi aplicat și de România. Dacă ar exista interes politic, am putea organiza un spațiu similar, care să ofere vizibilitate inițiativelor noastre și să faciliteze dialoguri cu lideri globali. Ar fi o oportunitate clară de a ne face auziți și de a atrage investiții.
Green Report: Înțeleg că pe partea politică România a fost absentă, dar ce se întâmplă pe partea de business?
Roxana Chirițoiu: Procesul de participare este diferit pentru sectorul politic și pentru companii. Politicienii primesc invitații și decid dacă participă sau nu. În schimb, pentru sectorul privat, există anumite criterii.
În primul rând, reprezentarea trebuie să fie la nivel de copreședinte sau CEO. Nu sunt invitați manageri sau alte poziții executive inferioare. În al doilea rând, participarea implică o taxă considerabilă. Deși suma exactă nu este publică, din informațiile pe care le am, aceasta se ridică la câteva zeci sau chiar sute de mii de euro. Astfel, dacă nu primești o invitație specială care acoperă costurile, participarea devine inaccesibilă pentru majoritatea companiilor mai mici.
Eu am reușit să particip datorită selecției mele în cadrul comunității Global Shapers, ceea ce mi-a oferit acces fără costuri directe. Însă, pentru companiile românești care nu fac parte din rețele internaționale, participarea la Davos rămâne un obiectiv dificil de atins.
Green Report: Cum s-a schimbat perspectiva ta asupra sustenabilității după ce ai participat la Davos în acest an?
Roxana Chirițoiu: Am plecat cu câteva idei care mi-au plăcut și pe care mi le-am notat. În primul rând, Al Gore spune că poți să gestionezi doar ceea ce măsori – „You can only manage what you measure”. O oportunitate imensă pe care ne-o aduce inteligența artificială este faptul că ne permite să măsurăm impactul mult mai ușor și mai precis.
În al doilea rând, un subiect esențial a fost tranziția energetică și oportunitățile pe care aceasta le creează. Spre deosebire de industria tradițională, noile industrii bazate pe energie verde oferă locuri de muncă decente, dar și suveranitate și independență energetică națională. Ba chiar, cineva din Africa menționa că această tranziție reprezintă o oportunitate imensă de a aduce electricitate unui continent întreg, direct din surse regenerabile. Astfel, nu mai este vorba doar de o tranziție, ci despre cum putem furniza energie celor care nu au acces la ea, fără să fie nevoie să parcurgem etapele poluante prin care au trecut alte regiuni.
În al treilea rând, un accent major a fost pus pe competitivitate. În aproape fiecare sesiune la care am participat, acest cuvânt a fost menționat, mai ales în context internațional. Mi-a rămas în minte un răspuns pe care l-am primit la o întrebare pe care am adresat-o în cadrul unui panel despre finanțarea climei. M-am prezentat ca fiind parte din Climate Programs și am întrebat cum ne asigurăm că, într-o realitate marcată de multiple crize – de la pandemie la conflicte internaționale –, criza climatică rămâne o prioritate în ceea ce privește investițiile.
Răspunsul a fost unul interesant, deși nu-l iau ca atare în totalitate. Mi s-a spus că, în lumea business-ului, filantropia se va îndrepta inevitabil către crizele sociale imediate, care sunt mai vizibile și resimțite mai direct. Așadar, dacă vrei să rămâi în business-ul sustenabilității, trebuie să creezi valoare economică și să demonstrezi un model profitabil, nu să te bazezi pe donații și inițiative caritabile. Mi s-a părut o schimbare interesantă de perspectivă, pe care am regăsit-o, chiar dacă nu întotdeauna exprimată explicit, în multe dintre discuțiile la care am participat săptămâna trecută.
Green Report: Mulțumesc!
CITEȘTE ȘI:
Schimbările climatice, subiect fierbinte la Davos: „Acordul de la Paris, cea mai bună speranță”
Smart Deal vs. Green Deal: România, între două viziuni energetice
