Gheaţa arctică nu se poate reface rapid, odată ce se topeşte din cauza încălzirii climatice, conform concluziilor unui nou studiu, publicat în ultimul număr al revistei Scientific Reports. O echipă de oameni de știință de la Universitatea din Exeter a folosit cochiliile de scoici de quahog, animale care pot trăi sute de ani, și la modele de evoluţie climatică pentru a descoperi cum s-a schimbat gheața arctică în ultimii 1.000 de ani.
Ei au observat că acoperirea banchizei glaciare boreale se modifică în intervale de timp relativ mari, de ordinul decadelor şi secolelor şi astfel au ajuns la concluzia că gheaţa arctică nu se poate reface rapid chiar dacă procesul de schimbare climatică este încetinit sau chiar oprit.
Studiului a examinat dacă schimbările în acoperirea banchizei glaciare la nord de Islanda au fost „forţate” (adică provocate de evenimente precum erupţii vulcanice sau de ciclurile solare) sau dacă au fost „neforţate” (adică parte dintr-un model natural de evoluţie climatică).
Conform studiului, cel puţin o treime dintre variaţiile din trecut au fost „forţate”, ceea ce indică faptul că sistemul climatic este foarte sensibil la astfel de factori externi, spune coordonatorului acestui studiu, Dr. Paul Halloran de la Universitatea din Exeter.
„Apar din ce în ce mai multe dovezi că multe aspecte ale climatului nostru în schimbare nu sunt cauzate de variaţii naturale, ci forţate de anumite evenimente. Studiul nostru arată efectul substanţial pe care astfel de factori de influenţă climatică îl pot avea asupra gheţii arctice, chiar dacă aceşti factori nu sunt extrem de puternici, aşa cum se întâmplă în cazul erupţiilor vulcanice sau ale modificărilor de activitate ale Soarelui”, a explicat profesorul.
El a adăugat că în prezent factorul care duce la schimbările climatice sunt de natură umană.
Coautorul studiului, profesorul Ian Hall, de la Universitatea din Cardiff, a declarat: „Rezultatele noastre sugerează că modelele climatice sunt capabile să reproducă corect modelul pe termen lung al schimbării gheții marine. Acest lucru ne oferă o încredere sporită în ceea ce ne spun modelele climatice despre pierderile actuale și viitoare de gheață marină”.
Când există o multă gheață marină, o parte din aceasta se abate spre sud și, prin eliberarea de apă dulce, poate încetini circulația Oceanului Atlantic de Nord, altfel cunoscut sub numele de Atlantic Meridional Overturning Circulation (AMOC).
AMOC aduce apă caldă de la tropice spre zona arctică, astfel încât încetinirea acesteia răcește această regiune și permite gheții marine să crească în continuare. Deci, cu mai puțină gheață, AMOC poate aduce mai multă apă caldă – așa-numitul „feedback pozitiv” în care schimbările climatice determină o încălzire suplimentară și pierderea gheții marine.
Despre scoicile quahog se crede că sunt cele mai vechi animale de pe Terra care nu trăiesc în colonii, iar cochiliile lor produc inele de creştere care pot fi examinate pentru a identifica schimbări climatice produse în trecut.
Dr. Halloran face parte din Institutul Global Systems, care reunește experți dintr-o gamă largă de domenii pentru a găsi soluții la provocările globale.
