Sa mergi cu bicicleta in Craiova inseamna sanatate, protectia mediului si sport, dar unul extrem. Singurul loc in care „e dat drumul la pedalat“ este parcul. Pardon, Velodromul. Altfel, nici o pista nu decoreaza strazile, nici un semafor special nu este menit mersului pe roti.
Cand le-am dat prima data atentie, eram in Place Vendome, holbandu-ma la coloana. L-am vazut pe primul, intr-un costum gri – parea fara cusur -, cu o servieta in mana, iesind din una din galeriile luxoase insirate in jurul Hotelului Ritz Paris. S-a oprit langa o bicicleta, pe care eu nici n-o observasem -, si-a aranjat geanta intr-un fel de cos, a urcat si a plecat. As fi vrut sa fac poze, dar mi s-a facut jena. De unde veneam?… Apoi, am vazut si altii: femei elegante, cu fuste sau rochii, oameni care ieseau din banci sau din ministere. Nu urcau in Q7 (sau echivalentul sau, caci n-aparuse atunci), nu se grabeau spre nici o limuzina. Aveau biciclete, la fel ca tinerii care hoinareau prin parcuri, in blugi cu turul lasat, in fuste haioase care se ridicau odata cu miscarea picioarelor comandata de pedale, la fel ca studentii care cautau, in apropierea universitatilor franceze – un loc de stationare pentru vestitele Velib-uri. O prietena imi spunea ca, atunci cand Primaria Parisului a decis crearea pistelor pentru biciclete, posesorii de automobile n-au primit senini hotararea. Cativa ani mai tarziu, insa, nimeni nu pare sa-si mai aminteasca nemultumirile acelea.
In lume
De-atunci, am inceput sa „am ochi“ pentru ele. Au fost orase in care ma-ntrebam cine e mai important: pietonul sau biciclistul? Am sarit de multe ori intr-o parte, auzind sunetul strident si mult prea apropiat al claxonului, in timp ce mergeam senina pe spatiul demarcat clar cu semne pentru biciclisti. Uitam. In Utrecht, aproape ca puteam calcula cate masini vedeam pe zi. Fiecare intersectie are semafoare micute, care functioneaza la fel de bine ca si cele pentru automobile. In strada, pare ca biciclistul face legea. De altfel, reteaua pentru acest mijloc de transport este raspandita in toata tara, traversand provinciile, iar calitatea retelelor intrece de departe nivelul drumurilor de orice fel din Romania. La noi, departe ideea unui plan de dezvoltare a unui astfel de tip de circulatie, de limitare a gazelor de esapament care, in zilele de vara, iti taie respiratia. Ce sa facem cu gradinile, cu spatiile verzi sau cu bicicletele, cu lucrurile care tin de normalitate?
Plimbat pe bani
Craiova nu poate fi un oras care sa iasa din ritmul general. Abia s-au facut borduri. Dupa iarna vitrega, inca se plombeaza strazile reabilitate cu doi, trei ani in urma. Oamenii se incaiera pe parcari, isi blocheaza masinile, isi scriu pe geamuri sau isi taie cauciucurile. Nici la case europene nu e liniste deplina. Se fura si la ei. Se taie lanturile, se smulg lacatele de la biciclete, se arunca in canale. Dar parca tot sunt cu un pas inaintea noastra. Sau or fi mai multi? „In ultimii ani, au fost mai multe discutii in privinta infiintarii unor piste pentru biciclisti in Craiova. Din pacate, problema care a aparut a fost legata de finantarea unui astfel de proiect“, rezuma contextul actual Carmen Licu, purtatorul de cuvant al primariei. Singurul loc in care „sa te dai“ linistit cu bicicleta este spatiul Velodromului. Ca o plimbare de seara (sau de dimineata).
Altfel, pe strazi, ai nevoie de o asigurare de sanatate/ viata solida si de mult curaj. Si tot… altfel, in Parcul „Romanescu“, prin Hotararea Consiliului Local nr. 217/2005, trebuie sa te supui Regulamentului de acces al vehiculelor, modificat in 2006, prin HCL nr. 146: „Accesul in Parcul «Nicolae Romanescu», celelalte parcuri si gradini publice, inclusiv Gradina Botanica din municipiul Craiova, al altor vehicule (motoscutere, motociclete, biciclete, autovehicule pentru plimbari de agrement etc.), altele decat cele prevazute de art. 2, se pedepseste cu amenda de la 120 la 160 de lei“…
