La inceput il simti ca pe un miros intepator, apoi te sufoca de-a dreptul. Daca ai tuse seaca, ameteli, cefalee, respiri greu si mai esti si suspect de diabet, e clar: te-ai intoxicat cu oxizi de sulf. Pentru locuitorii din Baia Mare sau din Copsa Mica, insa, aceste simptome au devenit o obisnuinta. In Baia Mare, de pilda, morbiditatea generala era cam cu 50% mai mare decat in alte orase, in perioada 1970-1985.
La fel, astmul si emfizemul pulmonar erau cu 47% mai des intalnite aici decat in alte orase. In ceea ce priveste Copsa Mica, unul dintre momentele de varf ale poluarii cu sulf a fost in 2006, cand SC Sometra SA a depasit de 125 de ori norma de emisii de dioxid de sulf.
Este adevarat ca in ultimii ani autoritatile de mediu au impus tuturor poluatorilor sa foloseasca tot soiul de filtre si tehnologii mai curate, dar tot nu este suficient. "Intr-adevar, la Copsa Mica, poluarea din aer a scazut destul de mult, dar ea tot nu a disparut din natura. Daca chiar credem asta, ne pacalim. Este inca acolo. Poluarea din aer s-a transferat in frunze, aerul s-a mai curatat, dar frunzele au cazut si, mai departe, au transferat solului poluarea cu sulf. Dar cum ne poate afecta asta pe noi?, o sa intrebati. Ei bine, circuitul este urmatorul: vaca taranului paste iarba poluata, iar noxele trec in carne si in lapte. Plus ca, in unele locuri, poluarea s-a transferat in panza freatica", ne explica dr. ing. Danut Chira, director stiintific al Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice.
Baia Mare – orasul recordurilor negre
La fel se intampla si cu poluarea de la Baia Mare, spune directorul Chira. In ciuda faptului ca SC Romplumb, Compania Remin si SC Phoenix polueaza oficial mai putin, noxele nus-au putut "volatiliza", ramanand tot in circuitul natural. Aici, pe langa sulf, localnicii mai sunt intoxicati si cu o sumedenie de alte noxe: aerosoli si pulberi in suspensie cu continut de plumb, cupru, zinc, mangan, arsenic si cadmiu.
Varful poluarii a fost in 1982, cand am reusit sa batem orice record: peste 52.000 de tone de dioxid de sulf au fost evacuate in aer. Specialistii au apreciat ca, imediat dupa asta, am mai batut inca un record international: am avut cel mai mic randament in recuperarea sulfului.
Boom-urile au continuat: in 1996, numai cosul actualei SC Phoenix a evacuat circa 16.000 de tone de oxizi de sulf. Iar in 1999, chipurile, lucrurile s-au mai potolit: SC Phoenix, Romplumb si Energoterm au reusit "performanta" de a elibera o tona de noxe pe ora (cu totul, peste 8.000 de tone).
Intai se decoloreaza frunzele, apoi apar ploile acide
Pe langa faptul ca in toate aceste trei situatii spitalele au devenit neincapatoare, intre timp solul s-a acidifiat si au disparut specii de plante caracteristice zonei.
Cum afecteaza oxizii de sulf viata oamenilor, am enumerat mai sus. Cum recunoastem, insa, vegetatia imbolnavita cu sulf? In primul rand, frunzele incep sa se decoloreze treptat – mai intai apar pete razlete intre nervuri; acestea se unesc treptat, pana capata forme de benzi. In al doilea rand, este posibil ca frunzele sa apara ca arse de picaturi de acid sulfuric.
Asta se intampla frecvent in zona, fie in urma ploilor acide, fie dupa ce vreun poluator are vreo defectiune tehnologica. In cazul poluarii cu sulf mai exista o problema: noxele nu raman niciodata pe loc, pretandu-se foarte bine la a fi purtate de vant pe distante foarte mari. De aceea, reteaua de biosupraveghere din studiul de impact trebuie sa fie formata din minimum 10 arbori bioacumulatori, pe o raza de 5 kilometri in jurul sursei de poluare.
"La Copsa Mica, poluarea din aer a scazut destul de mult, dar ea tot nu a disparut din natura. Daca chiar credem asta, ne pacalim. Este inca acolo. Poluarea din aer s-a transferat in frunze. (…) Vaca taranului paste iarba poluata, iar noxele trec in carne si in lapte" – Dr. ing. Danut Chira (director stiintific al Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice).
Pentru mai multe informatii vizitati Gandul
