Daca copacii ar putea vorbi, povestile cu „lupul cel rau” ascuns in padure ar arata altfel decat cele spuse de oameni. Pentru arbori, nu lupul ar fi personajul negativ, ci Scufita Rosie, mai ales daca se apleaca sa si culeaga flori pentru bunica ei. Astfel s-ar putea descrie pe scurt concluzia la care au ajuns niste cercetatori de la Universitatea din Carolina de Nord (UNC), dupa ce au studiat suferinte abatute asupra mai multor paduri din America de Nord. Ei au descoperit ca organismul uman poate fi purtatorul unor boli distrugatoare pentru copaci, care infecteaza padurile cu cat oamenii intra intr-un contact tactil mai strans cu ele. Astfel, daca o simpla plimbare se poate dovedi inofensiva, culegerea de flori, scurmarea printre frunze sau imbratisarea copacilor (pentru a vedea cat de gros le este trunchiul) pot fi foarte periculoase pentru arbori.
De pilda, prin aceste contacte se transmite asa-numita „moarte subita a stejarilor”, provocata de ciuperca Phytophtora ramorum, pe care omul poate sa o fi luat fara sa stie dintr-o padure si sa o mute intr-alta, chiar si aflata pe alt continent. Se pare ca stejarii californieni afectati de „moarte subita” s-au infectat dupa ce au intrat in contact cu cineva din Asia, iar boala lor se manifesta, asa cum ii spune numele, printr-o uscare rapida si ireversibila, care nu poate fi pusa pe seama altor factori, precum ar fi poluarea sau seceta extrema.
Desigur ca ar fi ridicol ca aceasta ipoteza stiintifica sa fie invocata drept argument pentru combaterea imigratiei ilegale, caci nu se poate sti daca ciuperca ucigasa a patruns legal sau ilegal in SUA, dar cercetatorii de la UNC atrag atentia ca oamenii nu stiu cum sa se poarte cu padurile si ca ei ar trebui sa intre cu mare precautie in contacte cu arborii. Oricand, cineva a mai vizitat o alta padure, exista riscul ca echipamentul sau de camping, bocancii, hainele sau chiar corpul lui sa poarte dusmani invizibili pentru copaci, pentru ca oamenii de stiinta au descoperit acesti agenti patogeni din abundenta tocmai pe traseele marcate pentru turisti sau amenajate pentru ciclism.
Inclusiv atunci cand nu este vorba de purtarea vreunei ciuperci sau bacterii care dauneaza copacilor, omul poate cara cu sine sporii unor specii care, odata implantate in alta padure, se pot dezvolta rapid si sa puna in pericol dezvoltarea speciilor native. in timp ce speciile nou-venite sunt deja imune la daunatorii pe care ii poarta, acestia din urma pot ucide numerosi copaci din specii locale in intervale foarte scurte. Faptul ca omul este o pacoste pentru sanatatea copacilor o dovedeste si starea jalnica a padurilor aflate in apropierea unor aglomeratii urbane, care nu sufera doar din pricina poluarii, ci si a caldurii intense degajate de orase, care schimba microclimatul zonei si le face mai vulnerabile la daunatori.
O analiza a padurilor din California a dovedit ca suprafetele impadurite din apropierea marilor orase sunt mai putin sanatoase decat cele izolate. Desi primele se bucura adesea de o mai atenta ingrijire din partea padurarilor, cele unde oamenii calca mai rar si nu au parte de „binefacerile” umane se apara mult mai eficient de daunatori.
