Lunca Dunarii este rezervor de inmagazinare a marilor viituri. Naturalistul Grigore Antipa a emis teoria cum ca lunca poate prelua circa 26 de miliarde de metri cubi de apa, scazand presiunea asupra localitatilor din aval. Dar toate aceste lucruri au fost posibile pana spre anii ’60. Pana la vremea aceea, in perioadele de seceta, Dunarea nu avea de suferit fiindca se alimenta din surplusul de apa lasat in zonele umede ale luncii. Nici in anii ploiosi nu ajungea sa se umfle cat sa distruga case, fiindca avea lunca drept tampon. In anii comunismului, insa, s-a terminat cu toate astea, dupa ce 1.000 de kilometri de Dunare au fost indiguiti fortat, pentru ca terenurile sa fie date agriculturii.
S-a mai urmarit si eliminarea mlastinilor cu tantari producatori de malarie. Astfel, au disparut peste 400.000 de hectare de balti, garle, zavoiuri, grinduri si mlastini. Pe locul lor au aparut orezarii si diverse alte culturi. Productia de peste a luncii s-a redus de peste 100 de ori, fata de anul 1950. Reversul indiguirii fortate a fost acela ca astfel s-a dat „verde” viiturilor de pe fluviu. Un exemplu sunt inundatiile din 2006, care au omorat oameni si au distrus mii de gospodarii.
Umezeala luncii poate sa mai „inmoaie” seceta din sudul Olteniei
Astfel de viituri pot oricand sa mai apara, in conditiile schimbarilor climatice, sustine dr. Stelian Cinca, presedintele Fundatiei Nationale pentru Management Ecologic. Solutia sa: renaturarea Dunarii, prin crearea de brese in diguri, din loc in loc. Digurile ar putea fi prevazute cu ecluze, care sa regularizeze apele Dunarii, in anii cu precipitatii extreme. Asta ar permite fluviului sa „respire” si sa-si urmeze cursul natural. Renaturarea nu presupune disparitia satelor asezate pe mal, ci numai a catorva comunitati asezate ilegal, foarte aproape de fluviu. Avantajul principal ar fi, pe langa reducerea riscului de viituri, acela ca zonele umede s-ar reface, terenurile agricole s-ar desaliniza, iar pestele s-ar inmulti.
S- demonstrat stiintific ca productia de peste este cu atat mai mare, cu cat suprafata piscicola este mai intinsa si mai des inundata. In plus, baltile din lunca ar putea sa aduca un plus de umiditate si zonelor desertice din sudul Olteniei. Teoria renaturarii luncii este dezbatuta de vreo zece ani. Au imbratisat-o multi cercetatori, chiar si elitele Academiei Romane, unii politicieni, Ministerul Mediului, dar pana acum nu s-a facut nimic concret in acest sens.
Proiectul „Dunarea vie”, amanat de zece ani
De proape zece ani, dr Cinca incearca sa-i convinga pe guvernanti sa aplice proiectul „Dunarea vie”, care sustine renaturarea. Punctele principale ale programului au fost conturate mai sus.
„Tote ideile noastre sunt preluate din studiile lui Grigore Antipa. Si el sustinea aceleasi lucruri, ca Dunarea nu trebuie sa fie incorsetata de indiguiri fortate fiindca strica echilibrul ecologic. Proiectul „Dunarea vie” a fost bine privit intotdeauna, apreciat de Academia Romana, Mediu, fostul minister ar Apelor, Apele Romane, Ministerul Lucrarilor Publice, Agentiile de Mediu din Giurgiu, Dolj si Caras-Severin. Scopul sau a fost sa constientizeze clasa politica.
Din pacte, nu a reusit sa fie aplicat din cauza schimbarilor politice. Noi am venit cu niste idei doar; renaturarea nu o poate face un ONG sau o companie, ci statul. Si nici nu ar dura foarte mult, implementarea proiectului, asa cum l-am gandit noi, ar dura de la 3 la 6 ani”, spune dr Cinca.Potrivit acestuia, digurile comunistilor au fost numite in mod eronat „insubmersibile”: „Insubmersibile, adica apa nu poate trece peste ele. Fals! Am vazut in 2006, la inundatii, ca nu este asa.
Digurile insubmersibile nu sunt un pnaceu universal impotriva inundatiilor, asa cum s-a speculat. Sunt doar o masura de siguranta. Fara brese din loc in loc, cu ecluze, ceea ce s-a intamplat in 2006 poate sa revina”.
Pentru mai multe informatii viziteaza Gandul
