De luni, Germania este prima tara din lume care si-a deschis un depozit subteran de dioxid de carbon, in incercarea de a testa printr-un proiect in marime naturala aceasta metoda de combatere a incalzirii globale, relateaza AFP. Institutul GFZ din Potsdam vrea sa demonstreze omenirii ca solutia stocarii subterane a acestui „dusman al omenirii” din secolului al XXI-lea este si viabila economic, incat statele si companiile din toata lumea sa investeasca mai mult in domeniu. „Sperietoarea” incalzirii globale s-a impus pe agenda liderilor politici din toata lumea, dar germanii vin acum cu o solutie care pare, in sfarsit, realizabila pe scara larga. In depozitul de dioxid de carbon de la Ketzin (orasel situat la circa 30 km vest de Berlin) a inceput sa fie injectat acest gaz, provenind de la o uzina chimica din vecinatate, unde se produce hidrogen.
Pentru o prima „injectare” gazul a fost adus cu cisternele, nu printr-un sistem de conducte, dar metodele de introduce dioxidul de carbon in subsol se vor rafina pe masura desfasurarii experimentului. Gazul din cisterne a fost pompat intr-un vechi rezervor de gaze naturale, care comunica cu o „punga” naturala de apa sarata, dar geologii garanteaza ca intreaga „incinta” in care va fi stocat dioxidul de carbon nu comunica in niciun fel cu panza de apa freatica. Injectarea gazului se face printr-un tub de 700 metri, in vreme ce, prin alte doua tuburi de aceeasi lungime, vor fi introduse echipamente de masurare si control a stabilitatii in „cusca subterana”.
60 de tone de gaz ingropat pe zi
Institutul GFZ promite ca, in depozitul de la Ketzin, va putea ingropa 100 tone de dioxid de carbon zilnic, pana la atingerea capacitatii totale de stocare – 60.000 tone. Aceste 100 tone sunt echivalentul gazelor cu efect de sera pe care le disperseaza in atmosfera 60 de autovehicule, vreme de un an, daca circula in fiecare zi. Astfel, chiar daca stocarea nu aduce vreo solutie miraculoasa, ea „este o optiune pentru a castiga timp in asteptarea dezvoltarii si aplicarii tehnologiilor energetice sarace in dioxid de carbon”, considera Reinhard Huttl, presedintele GFZ.
Odata ce va exista o retea de astfel de depozite, companiile europene ar putea fi obligate, printr-o directiva UE, sa-si capteze tot dioxidul de carbon la sursa si sa-l stocheze, pe propria cheltuiala desigur, in aceste „custi subterane”. Potentialul unei afaceri profitabile a fost, evident, observat de cofinantatorii proiectului GFZ (UE, Germania, Franta, alaturi de mai multe universitati si intreprinderi europene), care au suportat o parte din costul total de 35 milioane euro al proiectului.
Temeri si incurajari ale solutiei germane
Desi rezervorul de la Ketzin este, in principiu, perfect etanseizat de un strat de argila, organizatia ecologista Greenpeace avertizeaza ca procedeul este si prea costisitor, si prea riscant. Greenpeace atrage atentia asupra unei posibile catastrofe, cand o scurgere masiva de dioxid de carbon ar putea duce la asfixieri masive printre locuitorii din Ketzin. In schimb, Agentia Internationala pentru Energie sprijina initiativa germana si incurajeaza alte state sa experimenteze tehnici de stocare similare. Norvegia si Australia studiaza posibilitatea stocarii pe fundul marii, o companie din Texas vrea sa introduca dioxidul de carbon intr-un zacamant petrolier epuizat, iar Polonia – intr-o mina de carbune.
Pentru mai multe informatii viziteaza Gandul
