A inceput „portabilitatea” pungilor in hipermarketuri: acum vezi sacose de rafie bleu si roz marca Cora plimbandu-se in magazinele Carrefour, sacose imprimate Carrefour in Cora, iar cu plasele zdravene ale Metro si Selgross se cara afara marfa din magazinele tuturor. Artizanul portabilitatii pungilor e Ministerul Mediului, prin introducerea „taxei pe sacosa” in valoare de 0,2 lei, dupa ce fostul ministru Attila Korodi a constatat ca romanii abuzeaza de pungile de plastic. Cei de la Mediu spun ca fiecare dintre noi, de la bebelus pana la strabunic, consuma in medie 250 de pungi de plastic pe an, iar viata unei pungi, odata incaputa pe mana romanului, nu depaseste 20 de minute, dupa care infunda ghenele si umfla gropile de gunoi pentru urmatorii 200-400 de ani.
Casieritele de la Carrefour au constatat ca, pana pe 1 ianuarie, romanii, chiar daca n-aveau ce sa bage in sacosa, aveau mania de a sustrage de la casa de marcat cat mai multe pungi: „Chiar daca-s casiera, sa stiti ca si pe mine ma afecteaza ca au bagat pret la pungi, ca si eu fac cumparaturi. Dar, pe de alta parte, e bine, pentru ca aveam destui clienti care mergeau si luau toate casele la rand si, de la fiecare casa unde casierul sau agentul de paza nu era atent, isi puneau in carut cate-un vraf de pungi”. O alta casiera e si mai „eco” decat colega sa: „Domnule, e bine. Ii facem pe romani sa fie intr-un fel economi. Mai e cate unul, cumpara un pui, il baga in punga si lua inca zece pungi pentru el”. Nu-i de mirare ca la un magazin Carrefour de dimensiuni medii, din provincie, lunar se consumau in jur de 100.000-110.000 de pungi de plastic.
In total, in 2008 romanii au folosit cinci miliarde de sacose de plastic, considerate o risipa teribila de catre minister. Nu si de catre doamna Tereza (47 ani), una din gospodinele iesite la shopping in hipermarketul Cora: „Stiti ce fac? Le strang. Daca va duceti la orice cucoana in bucatarie, e imposibil sa nu aiba cel putin un sertar plin cu pungulite si cu pungute. De exemplu si eu le strang si mai le duc la o matusa la tara care mai vinde ba un ou, ba o branza si le pune intr-insele. Dar recunosc ca le mai folosesc si eu. Cand merg in vizita la cineva, pun casoleta cu gogosi in sacosica si i-o duc”. Doru, unul din managerii de raion al unuia dintre hipermarketurile Carrefour, recunoaste ca el insusi gasea o foarte buna utilitate pungilor gratuite de la casele de marcat: „Eu nu luam niciodata saci pentru cosul de gunoi. Deci chiar le foloseam, nu le luam sa le arunc. Acum va trebui sa cumpar saci de plastic ca sa pun in galeata, dar sacii aia fac la fel de rau mediului ca si pungile pe care le foloseam eu inainte. Si atunci cum protejez mai bine mediul?”.
Cum sa duci bacteriile cu zaharelul
Dudu Zavara (70 de ani), client al hipermarketului Cora, desi nu are o pensie de boier, nu-si incarca sufletul pentru niste maruntis: „Romanul si-asa lasa 20-30 de bani, si la casa, si prin alte parti, cand platea cate ceva”. Domnul Dudu Zavara intelege mai bine ca toti ideea de a taxa sacosele de polietilena cu bani: „Era odata pe vremuri cand lucram eu la PECO. Am fost prin ‘76-’77 pe la ucraineni in excursie, ca la unii care n-au, si am aflat eu ca sunt innebuniti sa cumpere coniac romanesc si pungi. Am cumparat de la noi vreo 200 de pungi si am vandut pungile astea la rusi. Imi dadeau o rubla de-aia pe punga, ca erau din alea de export, cu imprimeu. Se faceau si cu Marlboro si cu Rothmans. Na, si eu, ca romanul, descurcaret”.
Domnia Sa e mai degraba interesat de dezlegarea dilemei stiintifice din spatele pungii biodegradabile de cumparaturi decat de aspectul pecuniar: „Eu am citit pe sacosile alea ce scrie: «Biodegradabile in compost timp de sase luni», adica amestecate cu gunoiul pe care-l duci la groapa de gunoi. Dar daca nu il duci la groapa de gunoi sa fie in compost, se mai degradeaza in sase luni? Eee, aicea-i nebulos. Citisem prin ziar mai acum o luna ca un indian, un chimist, s-a apucat sa descopere o inventie din intamplare. In compostul asta de plastic din care se tragea foliile sa faca pungile, daca baga nu stiu ce cantitate de zahar, astea se degradeaza mult mai repede. Zaharul face plasticul mai gustos pentru bacteriile respective. Ei, si ce s-o mai fi intamplat, s-a aplicat, nu s-a aplicat, asta nu mai stiu”. M. Stroe (40 ani) nu e atat de avangardist: „Eu de mult am la mine traista mea si sunt intotdeauna precaut. E mai comoda una de textil decat cea de plastic, una, ca nu te taie baierele la mana si a doua, ca tine mai mult”.
Parlamentarii nu iau niciodata plasa
Sacosele ecologice creeaza deocamdata confuzie printre cumparatori. Unii sunt bucurosi, cum e Valentina Oprea (58 ani): „Fara sa vreau, am venit la cumparaturi de la medic si am venit nepregatita, fara sacosa. Nu prea pot sa-mi fac acuma o parere pentru ca este la inceput. Bine, acum mi-a spus s-o iau pe asta la trei lei si, in momentul in care constat ca e uzata, mi-o inlocuieste cu alta, probabil fara sa-mi mai ceara bani. Asa ca cred ca este o chestie mai buna daca e adevarat”. In multimea de cumparatori, nota distincta face doar S. Serbanescu, un buticar dintr-un sat ilfovean care are un cos de cumparaturi plin cu pungute pe care n-a platit un sfant.
El se aprovizioneaza mereu de la Carrefour si si-a pregatit din timp un stoc de pungi, sterpelite tot de la hipermarket: „Le am din masina. Stranse, ca stiam ca se termina. Mai am destule, iar cand se termina o sa-mi cumpar din alta parte pungi, si tot nu iau de la ei. Pentru ca nu-i normal. In primul rand, statul le-a dat cu 0,2 lei la comercianti si ei le dau cu 0,3 lei. O sa-mi cumpar de-astea de pe la pietari”. In Carrefour, doua babute, una de 71 si alta de 63 de ani, inainteaza printre rafturi tinandu-se una de alta si amandoua de caruciorul de cumparaturi.
Sunt necajite ca, dupa ce ca pensiile le permit sa iasa doar o data-n luna la cumparaturi, din putinii banuti trebuie sa mai picure cativa si pentru pungi: „Cum a fost pana acum, ca s-au asigurat pungi gratuite pentru toti, era bine sa fie si in continuare. Cred ca acei parlamentari care au votat legea nu fac cumparaturi. Altfel nu se explica, pentru ca daca dansii mergeau la cumparaturi si aveau pensiile noastre atuncea nu le convenea sa-si risipeasca banii pe pungi”. Pensionara judeca „legea eco” dupa alta scara de valori: „Mie la cumparaturi imi trebuie 2 lei pentru pungi. Inseamna foarte mult, imi luam o paine sau jumate de sticla de ulei cu banii astia”.
Alti batrani, alte viziuni. In magazinul Carrefour, domnul Marin Vasile (80 ani) a putut sa analizeze fenomenul poluarii pe un interval mai relevant de timp, asa ca n-are cum sa nu fie de acord cu introducerea taxei de 0,2 lei. Avand spirit tanar, si-a tras o sacosa reutilizabila „Natura”, imprimata cu motive eco: „frunze si picaturi de apa”, care l-a costat 2,5 lei. „Sa stiti ca este buna, pentru ca toate pungile astea ajung pe camp, pe toate strazile, in toate curtile. Astea nu se dizolva. Eu stiu ce inseamna, ca unde am pamantul la tara, in Dridu- Ialomita, mereu gasesc prin vie fasii ciuruite de celofan, lasate de 20 de ani de cand erau CAP-urile cu solariile lor. Sa faca pungi din hartie, cum a fost pe timpuri, inainte de razboi. Dar de-alea bune, alea de hartie, corpolente, nu finute, ca la astea ecologice, daca i-ai dat drumul nitel mai tare, la o jumate de kilogram s-a dus”.
Pungi moca
La capitolul sacose, supermarketurile Mega Image au cea mai atractiva oferta de pe piata, deoarece banala punga de plastic e in continuare gratuita.
