Un profesor de muzica sas a carat din Germania idei "eco" si o casa intreaga, de doua etaje, salvata de la demolare.
Casa lui Theodor Scheel, un profesor de muzica sas intors dupa 1989 in Romania, sta printre vilele bucurestenilor din cartier intr-o pozitie pe care multi ar numi-o, scurt: "cam cas". La o explicatie calma a proprietarului afli ca, de fapt, e singura cu o noima din cartier: e potrivita dupa punctele cardinale, astfel incat are lumina in permanenta.
Casa cu doua etaje a lui Theo (cum e numit Theodor de prieteni) are, dincolo de aerul ca se incapataneaza sa nu stea aliniata cu vecinele ei, si o poveste ceva mai aparte. A fost carata, pe bucati, in doua camioane, dintr-o zona "de fite" a orasului german Freiburg. E ceea ce Theo numeste "reciclare" si "material regenerabil". Omul si-a manifestat crezul "eco" si cand a hotarat sa ridice cladirea, la destinatie, in mare parte numai din lemn, lut si paie, inspirat de locuintele taranesti.
De la chitara la constructii
Theodor Scheel a locuit aproape 30 de ani in Germania. A emigrat inca din anii ’70, dupa ce a terminat Conservatorul. S-a stabilit la Freiburg, aproape de muntii Padurea Neagra, "de unde izvoraste Dunarea". "Am stat cu un picior de-o parte si cu celalalt de cealalta a fluviului", aduce un mic amanunt Theo.
A predat cursuri de chitara, de pian, a cantat si prin formatii, la bas. "Dar mereu am avut atractia asta pentru mesterit. Asa ca am deschis un magazin in care se reparau electronice", povesteste Theo. Cand Revolutia din 1989 a venit, Theo a zis, ca orice om intreg la cap, "ca lucrurile se vor schimba in mai bine pentru Romania". S-a hotarat sa se intoarca, sa-si indeplineasca "visul de o viata". "Sa termin casa parinteasca, care se afla ceva mai incolo de aici", povesteste Theo.
