Valentina Pelinel ne vorbeste despre trendul eco, despre felul in care acesta a fost inteles in Romania, dar si despre experienta sa americana in ceea ce priveste ecologia. Vedeta crede ca romanii nu isi respecta tara, iar lipsa spiritului civic afecteaza grav mediul inconjurator.
Ernst Haeckel a fost primul care a formulat termenul de ecologie in 1866. El o definea ca fiind „studiul interactiunilor dintre organismele vii si ambient si organismele vii intre ele“. Azi, sa fii eco e cool, e trendy, dar, mai mult decat atat, e vital.
Problema este ca multe persoane afirma cu nerusinare ca sunt eco si ca le pasa de mediu doar pentru ca e o moda. Daca intrebi cateva dintre aceste persoane „eco“ ce detergenti folosesc acasa, ce becuri isi cumpara sau ce haine poarta, realizezi ca se dau cu moda verbal, nu si practic.
Nimeni nu e perfect si trebuie apreciat orice mic gest facut sa protejeze mediul sau orice banut donat fundatiilor cu proiecte interesante de
protectie a mediului inconjurator, insa, oameni buni, nu ai neaparat nevoie de bani, ci de vointa si de respect pentru tine, pentru cei din jur si pentru ceea ce lasi in urma ta.
In America si Europa vestica, oamenii respecta natura. Mediul a devenit prioritatea zero. Gunoaiele se recicleaza, zonele turistice sunt amenajate, iar educatia ecologica incepe de la copiii de gradinita si continua tot restul vietii, inclusiv la nivel de corporatie.
Noi, romanii, de ce sfidam si nu ne pasa? De ce aruncam pe geamul masinii cutia goala sau sticla de bautura ori ambalajul ciocolatei? La Muzeul de arta moderna din New York, Moma, se fac genti din amba – laje de ciocolata pentru a sublinia necesitatea refolosirii materialor. Refuz sa cred ca nu ne putem schimba aceasta atitudine rusinoasa.
Nepasarea fata de ce ne inconjoara nu este numai a cetateanului, ci, cu siguranta, si a sistemului.
Un sistem poate fi schimbat, o lege modificata sau inventata, insa curatenia trebuie sa inceapa cu fiecare dintre noi, prin constientizarea important
ei protejarii naturii, prin implicarea fiecaruia dupa posibilitati si prin trecerea de la discursuri la fapte.
Eu am trait 11 ani in America si am primit o lectie importanta de viata. Acolo nu prea ai sanse sa pici la pace cu omul legii daca ai aruncat gunoiul unde nu trebuie. Daca mergi intr-o excursie si primesti o amenda, te poate costa mai mult decat intreaga excursie.
Cand am ajuns insa in America, recunosc cu rusine ca nu reciclam si nici nu stiam cu ce se mananca treaba asta. A fost pentru mine ca invatarea alfabetului, si totul a inceput cu simpla sortare a gunoiului. Nu mai era simpla galeata de la mama de acasa unde aruncam tot ce nu imi mai era de folos, ci au aparut mai multe reci piente: unul pentru plastic, metal, sticla, altul pentru hartie, carton si pentru biodegradabile.
La inceput, era doar o regula pentru mine pe care am respectat-o ca asa trebuia si pentru a evita o amenda usturatoare, fara sa-mi pun prea multe intrebari. Cu timpul insa a devenit mod de viata.
Recunosc ca m-am gandit totusi ca este o exagerare a autoritatilor americane, insa mi-am dat imediat seama ca este o necesitate fara de care oamenii ar trata natura si resursele ei cu ignoranta si cu dispret, fara sa le pese de consecinte.
Nu vreau sa par pesimista, dar o sa dureze mult pana oamenii vor constientiza marea pierdere si faptul ca urmasii nostri nu se vor putea bucura sa mai vada un animal in padure sau sa mearga in excursie intr-un mediu curat, respirand aer sanatos.
Putem inca sa salvam Romania daca ne gandim cat o iubim, daca acceptam ca ne-am nascut aici cu un scop si nimic nu se intampla pur si simplu.
