aDeversările accidentale de petrol în albia Dunării reprezintă principalul pericol atât pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru biodiversitatea fluviului, a declarat Marie Jeanne Adler, director științific în cadrul Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) și managerul proiectului transfrontalier „Managementul Integrat al Fluviului Dunarea”.
„Avem deversări accidentale de petrol din cauza rafinăriilor care se află în sectorul româno-bulgar al Dunării și în Serbia, dar și din cauza barjelor care transportă petrolul. Acestea sunt extrem de periculoase pentru populație și vietăți și trebuie intervenit extrem de rapid”, a explicat Adler. Impactul acestor deversări este cu atât mai mare cu cât unele localități de-a lungul Dunării își asigură apa potabilă din fluviu. De asemenea, centralele nucleare de la Kozlodui și Cernavodă nu pot folosi apa poluată pentru instalațiile de răcire. „Frecvența acestor evenimente este fluctuantă. Într-un an nu ai niciun eveniment, iar în alt an te poți confrunta cu un număr semnificativ”, a adaugat Adler.
Mai mult plastic decât pește
Însă problemele de mediu nu se limitează numai la deversările de petrol. Deșeurile de plastic care ajung în Dunăre au reușit să depășească numărul larvelor (puilor) de pește. Timp de 2 ani, cercetătorii austrieci au strâns, cu ajutorul setcilor (plase mari de pescuit), 951 de probe, atât în timpul zilei, cât și noaptea. În laborator, fiecare dintre cele 951 de probe a fost analizată, separându-se larvele de pești de bucățile de plastic.
La 1.000 de metri cubi de apă, pe sectorul Dunării dintre Viena și Bratislava, au fost identificate 317 particule de plastic și doar 257 pui de pește. S-a estimat că 4,2 tone de plastic ajung zilnic din Dunăre în Marea Neagră. Studiul nu a luat în calcul PET-urile sau alte fragmente care depășeau ca mărime găurile setcilor.
WWF România: Hidrocentralele construite pe Dunăre au contribuit la pierderea ecosistemelor și a beneficiilor oferite gratuit oamenilor
Conform datelor WWF România, sectorul Dunării Inferioare, între Porțile de Fier și gurile de vărsare ale Deltei, este ultima porțiune caracterizată prin curgerea neîntreruptă a apei. Din acest motiv, pe acest sector fluviul prezintă încă numeroase brațe și ostroave cu plaje cu nisip fin și păduri naturale de plop, salcie și arin.
Însă și acest sector al Dunării a suferit modificări, în special din cauza îndiguirii luncii inundabile și desecării mlaștinilor și bălților aflate în lungul fluviului și transformarea lor în terenuri agricole. Toate aceste zone inundabile, denumite zone umede, erau importante pentru depunerea icrelor de către pești și zone de cuibărit pentru numeroase specii de păsări migratoare.
Astfel, zonele umede din lungul Dunării erau rezervoare importante de resurse naturale pentru localnici. Întreruperea legăturii fluviului cu lunca inundabilă a dus la pierderea acestor beneficii oferite de natură și a determinat reducerea drastică a capacității de stocare a apei la inundații.
Hidrocentrale peste hidrocentrale
Peste 60 de hidrocentrale construite pe Dunăre au contribuit, în timp, la pierderea ecosistemelor și a beneficiilor oferite gratuit oamenilor. Cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre este cea de la Porțile de Fier I, care în decursul timpului a dus la o serie de modificări în funcționarea naturală a fluviului și ecosistemelor sale. Din cauza barajului, sturionii, cei mai mari pești de apă dulce din lume, nu mai pot migra în amonte pentru reproducere. În plus, din cauza pescuitului ilegal pentru caviar, acești pești sunt pe cale de dispariție.
Îndiguirea luncii inundabile a Dunării a determinat reducerea drastică a capacității de stocare a apei la inundații. Din acest motiv, la viiturile din ce în ce mai mari și mai dese, o mare cantitate de apă nu se mai revarsă în lunca fluviului, ducând la inundații catastrofale în zonele locuite. Lucrările de extracție a pietrișului și nisipului aduc modificări locale și regionale morfologiei fluviului. În plus, o serie de specii de pești și insecte sunt dependente de nisipul fin pentru a-și depune ouăle sau larvele. Din cauza dragării intense a albiei, fluviul se adâncește și determină scăderea nivelului apei subterane din luncă, fapt ce duce la uscarea pădurilor de luncă, dar și la creșterea costurilor cu irigarea terenurilor arabile în perioadele secetoase.
Vegetația de pe malurile râurilor, casă pentru o mulțime de specii, a fost puternic afectată, padurile de luncă au fost tăiate masiv pentru a face loc pădurilor de producție și culturilor agricole. Fără aceste păduri, sute de specii cum ar fi nenumărate păsări, amfibieni, fluturi și specii acvatice vor dispărea.
Citește și:
Dunărea are mai mult plastic decât pește
[contact-form][contact-field label=”Name” type=”name” required=”true” /][contact-field label=”Email” type=”email” required=”true” /][contact-field label=”Website” type=”url” /][contact-field label=”Message” type=”textarea” /][/contact-form]
