Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului ar trebui să urgenteze adoptarea și implementarea unui plan național de acțiune, imparțial și pe baze științifice, care să protejeze polenizatorii, în special albinele. Solicitarea se regăsește într-o petiție a organizațiilor interesate, care atrag atenția că mortalitatea în rândul insectelor a crescut alarmant, iar dispariția albinelor poate să afecteze securitatea alimentară.
WWF, împreună cu Eco Ruralis – Asociația Țăranilor și Țărăncilor din România și Federația Asociațiilor Apicole ROMAPIS lansează campania și petiția națională „To Be or Not To Bee” solicită adoptarea unui plan de măsuri pentru fiecare domeniu/sector de impact, printre care agricultura, managementul spațiilor verzi din zonele urbane, educația și cercetarea.
Securitatea alimentară
Practic, din o sută de culturi care alcătuiesc producția mondială, 90 depinde de acești polenizatori. Sunt peste 4.000 de culturi care cresc datorită albinelor și care realizează acest serviciu în mod gratuit. „Este vorba despre securitatea alimentară. Ei (n.r – polenizatorii) furnizează hrana de zi cu zi”, a explicat Monia Martini (foto principal), managerul de proiect WWF, la un eveniment organizat pentru lansarea campaniei.
Ea a subliniat că Statele Unite au ajuns să importe polenizatori din Australia pentru că numărul acestora s-a redus în urma agriculturii intensive, a monoculturilor și utilizării pesticidelor. Totuși, această soluție vine cu costuri mari pentru agricultori.
Ce se întâmplă cu polenizatorii?
Polenizatori nu sunt însă numai albinele, ci și alte specii de insecte precum fluturii, viespiile, etc. și este important ca ei să fie protejați într-o măsură cât mai mare pentru că polenizează specii diferite.
Un declin rapid al acestora anunță o reală criză sistemică pentru sănătatea mediului și securitatea alimentară. Un raport întocmit de Institutul Norvegian pentru Cercetarea Naturii în cadrul proiectului WWF „BeeActive”, ce va fi publicat în perioada următoare, arată că 37% din speciile de albine din Europa au populații în scădere – din care 9.1% sunt în pragul dispariției, și 31% din speciile de fluturi de asemenea au populații în scădere – din care 9% sunt amenințate cu dispariția.
Printre cauzele dispariției polenizatorilor, sunt schimbarea destinației terenurilor, spre exemplu de la pajiști la terenuri arabile, folosirea de substanțe care să mărească producția, poluarea, bolile specific și schimbările climatice.
Polenizatorii ajută la dezvoltarea și perpetuarea plantelor care constituie atât alimente pentru oameni, dar și pentru animale sau a plantelor industriale, de exemplu cele din industria textilă.
Lupta cu mentalitatea: de ce să ne pese de „goange”?
Reprezentantul Asociației apicultorilor, Romapis, Constantin Dobrescu, a arătat că mortalitatea în rândul albinelor a crescut exponențial în ultimii doi ani, ajungând la 35%. „Imaginați-vă cum ar fi ca la o fermă să moară anual una din trei vaci. Dar la albine nu contează pentru că sunt niste <<goange>>”, a spus el, subliniind ironic mentalitățile din rândul celor care nu înțeleg importanța insectelor.
„Albinele melifere sunt doar o parte infimă dintre toate speciile de polenizatori. Dacă am aduna toate insectele de pe Pământ, masa lor ar depăși-o pe cea a tuturor celorlalte animale. Ele stau la baza lanțurilor trofice. Dacă n-ar exista insectele, este ca și cum ar lipsi planctonul din mare. Trebuie să fim conștienți de importanța insectelor. La urma urmei, vrei să îmi pese mie de niște goange? Așa se spune în Banat. E o abordare complet greșită”, a spus Dobrescu.
Romapis are aproximativ 1.600 de membri răspândiți în toată țara, care au transmis în urmă cu câteva luni un apel către Ministerul Agriculturii, condus atunci de Petre Daea, cerând o abordare științifică și imparțială a problemei, însă nu au primit niciun răspuns.
Romapis a realizat și un sondaj online în rândul apicultorilor, care a scos la iveală că din 146 de respondenți, 83% s-au confruntat cu depopulări mari, iar 62 dintre ei, adică 35%, au raportat dispariții de colonii, practic au dispărut albinele din stupi.
94% dintre apicultorii care au avut de probleme masive și / sau pierderi totale au avut stupii în apropierea culturilor de floarea-soarelui, într-o perioadă în care Ministerul Agriculturii a dat derogare la folosirea pesticidelor numite neonicotinoide. Acestea au fost interzise de UE, însă anumitor state, printre care și România, li s-a permis practica derogărilor. Problema a ajuns să fie tranșată în ianuarie acest an de Curtea de Justiție Europeană, care a spus că statele membre nu au dreptul de a acorda aceste derogări.
Până la un plan concret al autorităților, Romapis lucrează la un proiect- pilot: Ambulanța pentru albine, care sare în ajutorul apicultorilor. Ea intervine la solicitarea apicultorilor când există incidente, intoxicări, pentru a lua probe, a le congela, le duce la laborator și poate determina cauza concretă și corectă a morții albinelor.
Polenizatorii sunt esențiali pentru țărani
Reprezentanta EcoRuralis, Ramona Duminicioiu, atrage atenția că 90% din fermele din România sunt mici, adică sub 5 hectare. Cu toate că fermierii industriali care reprezintă mai puțin de 1% dintre persoanele active în agricultură din România, aceștia au o mai mare trecere în rândul autorităților.
Pentru că România are o populație rurală mare, iar agricultura țărănească ajunge la 99% din total, țara noastră are un consum de pesticide relativ scăzut, iar trendul a fost descrescător în ultimii ani, potrivit Ramonei Duminicioiu.
„România se dă peste cap să reprezinte cel mai nedemocrat o cu putință, acel mai puțin de 1% din populația agricolă care are nevoie de excepții și de derogări pentru chimicale ultra periculoase. Pentru noi majoritatea țăranilor, polenizatorii sunt esențiali, noi depindem de ei să menținem și resursele naturale într-o stare cât mai durabilă, dar și de produce hrană sănătoasă de calitate”, a spus ea.
Gazonul este o declarație politică
Polenizatorii trebuie să existe însă și în marile orașe. Peisagista Diana Culescu, de la Asociația Peisagiștilor din România, atrage atenția că și în orașe trebuie să existe rețele verzi pentru ca polenizatorii să poată supraviețui. Aceste rețele verzi pot fi formate din parcuri, scuaruri verzi, dar și din coridoare verzi. Adică zone de umbra care să facă legătura între „petele” verzi din orașe. „Dacă vreau să mă duc în parc, dar trebuie să merg o jumătate de oră prin soare – nu mă mai duc. O jumătate de oră dus, o jumătate de oră – întors, insolație garantată!”, a afirmat Culescu.
Ea a criticat, încă o dată, practica de a planta gazon în marile orașe, arătând că acesta este format din doar trei plante. Adică biodiversitatea este redusă și poate hrăni doar acele specii care se hrănesc cu plantele respective, dar și acest lucru, numai în cazul îl lăsăm să înflorească și nu îl tundem obsesiv.
Diana Culescu a spus că imaginea despre gazon și tuia a apărut în anii 90, când românii plecau la muncă în Germania și stăteau la marginea orașelor, în niște căsuțe cu tuia și gazon – pentru că erau ușor de întreținut. „Avem impresia că așa este în străinătate, dar de fapt nu este”, a spus ea.
Peisagista a mai subliniat că gazonul a apărut la curțile regale și era o modalitate de a spune că poți face natura să facă ce ai tu chef și ai atâția bani că nu ai nevoie de spațiul respectiv ca să produci mâncare. „Era cumva un gest de putere, iar în continuare este un discurs politic”.
Guvernul acordă şi în 2021 derogare pentru folosirea neonicotinoidele, care distrug albinele
