România a introdus o taxă pentru pungile de plastic ne-biodegradabile încă din 2009. În 2010, valoarea ei s-a înjumătățit, impulsionându-i pe consumatori să revină la achiziționarea lor, deși în primă fază se înregistrase o scădere. În țări precum Scoția sau Anglia, se estimează că astfel de taxe vor reduce consumul de pungi de nylon chiar și cu 80%.
În încercarea de a limita cantitatea de plastic care ajunge în mediul înconjurător, din ce în ce mai multe state au introdus o taxă pentru pungile ne-biodegradabile pe care consumatorii le achiziționează atunci când pleacă la cumpărături fără sacoșă de acasă.
Impactul introducerii acestei taxe a fost însă diferit. În Scoția, de exemplu, măsura a condus la scăderea cu 80% a cantității de pungi de plastic vândute. În primă fază, un efect asemănător, dar la scară mai mică, a putut fi remarcat și în România.
Cum au evoluat vânzările de pungi ne-biodegradabile în România
Introducerea unei eco-taxe de 20 de bani pe pungă, începând cu 1 ianuarie 2009, a condus până la finalul anului la o scădere cu 30% a numărului de pungi puse pe piață, în raport cu anul 2008. Astfel, la Administrația Fondului pentru Mediu, s-au colectat peste 11 milioane de lei.
În iulie 2010, autoritățile au decis să scadă valoarea eco-taxei, de la 0,2 la 0,1 lei. Încasările la AFM nu au scăzut însă, ceea ce demonstrează faptul că numărul pungilor achiziționate de cumpărători a crescut, comparativ cu anul 2009. Efectul complet al măsurii a putut fi remarcat însă abia din 2011, când încasările din din eco-taxă s-au dublat, ajungând la peste 32 de milioane de lei.
În 2012, suma a rămas la aproximativ același nivel (34 de milioane de lei), însă în 2013 a scăzut la aproape 19 milioane. În 2014, încasările din eco-taxă s-au dublat din nou, AFM colectând peste 35 de milioane de lei. Valoarea pentru 2015 va fi și mai mare, întrucât până în septembrie s-au încasat deja peste 40 de milioane de lei. Altfel spus, românii au pus deja pe piață peste 400 de milioane de pungi ne-biodegradabile.
Raluca Heleșteanu, purtător de cuvânt al AFM, a explicat pentru Green Report că fluctuațiile depind în mare parte de evoluția consumului:
Sumele colectate nu sunt legate de vreo măsură sau de vreun eveniment, ci de consumul populației. În momentul actual, se cumpără mai mult și se vând mai multe pungi. Prin eco-taxă, încercăm să încurajăm consumul de pungi biodegradabile, însă opțiunea e a consumatorului.
UE pregătește măsuri drastice pentru reducerea consumului de pungi de plastic
În luna aprilie, Parlamentul European a adoptat o lege prin care intenționează să reducă drastic consumul de pungi de plastic de unică folosință (cu o grosime mai mica de 50 de microni), distribuite încă în mod gratuit în unele supermarketuri.
Legea impune limitarea consumului de pungi ne-biodegradabile la 90 per locuitor, până în 2019, și la doar 40 până în 2025. În momentul actual, europenii folosesc anual în jur de 200 de pungi.
Măsurile pe care statele UE trebuie să le impună sunt însă diferite. De exemplu, Ungaria, Portugalia și Polonia trebuie să aplice măsuri mai drastice, întrucât consumul de pungi de plastic este mult mai mare decât media europeană. În Finlanda și Luxemburg, însă, locuitorii nu cumpără mai mult de 79 de pungi ne-biodegradabile pe an.
Măsuri pentru descurajarea folosirii pungilor de plastic s-au înregistrat în ultimii ani în mai multe state din UE sau din lume. În Scoția, de exemplu, introducerea unei taxe pentru pungile de plastic a redus consumul cu 80% în doar un an. Marea Britanie a adoptat recent o taxă similar, așteptând scăderi de peste 70%.
