BLOG: Ministerul Mediului a pierdut, recent, procesul pentru neacordarea bazei de date sumal, în urma unei cereri în baza legii transparenței. Dar, cu promptitudine, a răspuns cu un recurs la decizia judecătorească. De ce contează atitudinea de opintire în fața transparenței?
Oamenii au dreptul să știe cine valorifica un bun, în mare parte, comun; SUMAL păstrează date detaliate despre cine taie cât și ce din pădurile României. Cel puțin, varianta oficială.
Un proiect de jurnalism transfrontalier – LORDS O TIMBER – a câștigat, recent, procesul intentat ministerului Mediului în urma refuzului de a da curs unei cereri în baza legii 544 privind liberul acces la informaţiile de interes public – cazul nr. 31679/3/2023.
Cererea, respinsă de catre ministerul Mediului, cerea datele SUMAL.
O parte din datele din SUMAL apar, temporar, pe inspectorulpadurii.ro, urcate de agenții care exploatează resursa, și rămân pe site câteva zile, nepermițând o analiză aprofundată a cine primește pe mână pe câtă pădure, pe ce specii – oficial și teoretic – și care sunt motivele retezării numărului de arbori care se aprobă pentru tăiere.
Cererea de informații face parte din proiectul LORDS OF TIMBER, un proiect jurnalistic finanțat independent și internațional.
În 2023, autoarea, împreună cu alți doi reporteri: Brandon Roberts din S.U.A. si Claudiu Postelnicu din Romania, in caltate de jurnalisti freelance, castigau un grant IJ4EUpentru jurnalism independent pentru realizarea proiectului Lords of Timber (LoT).
Susținătorii grantului sunt International Press Institute și European Journalism Centre. Motivul acordării finanțării a fost importanța pentru mediu a subiectului, în contextul infringement-ului de la UE pe tăieri ilegale și masive de păduri și blocajele informaționale pe subiect.
Datele din SUMAL sunt capitale pentru aceasta transparenta.
O parte a proiectului a fost publicată anul trecut cu partenerii media Freedom House Romania | Presshub: aici, aici, aici și aici.
Cealalata parte – datele din SUMAL – face obiectul unui proces, deoarece ministerul Mediului nu vrea relectorul pe exploatarea pădurilor României.
Înainte de intentarea procesului, ministrul mi-a dat, totuși, câteva fișiere cu date din SUMAL și un gazilion de fotografii, pentru care am așteptat luni și luni de zile și pentru care am avut nenumărate discuții cu reprezentanții ministerului cu pricina.
Discuția cu ministerul a continuat pentru că am primit foarte puține date, Aceștia m-au invitat la biroul din București, știind că stau în Londra, pentru a primi restul. Le-am scris, după un răgaz, că ne vedem joi.
Nu și presa!
Joia cu pricina se întâmpla să fie în săptămâna când o delegație a Parlamentului European venise în România pentru a investiga – ghici ce? – o plângere de distrugere a pădurilor și a biodiversității din ele, primită de la societatea civilă română.
Delegația se întâlnea cu ministrul Mediului de atunci, Tanczos Barna – cel care a a plecat semnând un ordin de împușcare a sute de urși.
Accesul presei în sala cu delegații PE și reprezentanții ministerului a fost permisă 5 minute pe ceas pentru o fotografie.
Dar, după ce am cerut explicații și la PE, și la minister pe subiectul a cui a fost ideea să blocheze accesul presei, am primit înregistrarea audio a întregii întâlniri de la ministerul Mediului. În mod oficial.
Deși fostul ministrul începe discuția cu afirmația că toate sunt bune și frumoase în pădurile României în cele cinci minute – pe ceas – în care presei îi fusese permis accesul, înregistrarea arată o recunoaștere a pierderii masive de păduri, cu impact semnificativ pe biodiversitate.
Autoarea primea atunci și prezentarea ministerului, scursă de la delegația PE, pentru acuratețe, sub promisiunea că nu o voi publica.
Episodul de mai sus demonstrează atât voința unui (fost) ministru să toarne fake news presei – un vehicul de informare în masă care deservește interesul public – inclusiv în fața unei delegații a Parlamentului European, cât și necesitatea dreptului constituțional de a ști să fie funcționabil.
Vizită la SUMAL
Tot la unul dintre sediile ministerului pârât s-a întâmplat și un eveniment de bullying, de data aceasta la sediul echipei de IT care deservește secțiunea de păduri, aka SUMAL.
Aveam laringită și febra în joia survenită după luni în care așteptam datele SUMAL – cerute prin legea 544.
A urmat cea mai sinistră întâlnire de serviciu pe care am avut-o vreodată.
Unul dintre membri echipei SUMAL s-au prefăcut (?) că îl sună pe ministru Barna, să anunțe că a venit o jurnalistă în clădire, comunicându-mi apoi că „ministrul știe” că aș fi acolo. „Ce, nu-i normal?” m-a întrebat când mi-am arătat consternarea. 🙄
Directoarea Freedom House România, Cristina Guseth, care mă însoțea, asista la un concurs de bullying (despre care a scris mai apoi pe un grup pe FB) lansat de băieții de la SUMAL și fetele de la Comunicare, a căror sarcina de serviciu în acea zi era, se pare, să mă intimideze și să mă determine să renunț.
Pentru îndrăzneala de a cere transparența arhivei electronice de permisii de tăiere a arborilor, pe parcursul a de aproximativ două ore petrecute la sediul SUMAL:
- am fost întrebată ce interese obscure politice reprezint;
- mi s-a interzis înregistrarea audio a unei întâlniri oficiale, agreate în scop jurnalistic, de către un individ care a refuzat să se prezinte, dar care s-a descris ca fiind parte din corpul de gardă al ministrului. Acesta a fost, ulterior, rugat să părăsească biroul, după ce mi-a comunicat că aș fi venit să investighez dacă, și anume, culoarea chilotilor dumnealor sunt roșii. L-am acuzat de misoginism și am comunicat că nu mă mai simt în siguranță în prezența lui;
- s-a spus, tot de acest individ, că prietenii lui care dețin păduri private sunt deranjați de documentarea pe care o făceam;
- am fost sfătuită să folosesc un instrument de scris pe hârtie pentru toate zecile de mii de date din SUMAL, decât să le cer lor baza de date;
- am fost intrebata într-una despre care companie vreau sa scriu, nefiind crezută că nu doresc sa mă concentrez pe vreuna în mod deosebit. Jurnalismul de date are ca scop identificarea problemelor sistemice și a anomaliilor, le explicăm conștiincios, nu hărțuirea unui agent economic;
- mi s-a arătat SUMAL 1, păstrat în sistemul electronic ORACLE, ușor de exportat. Dar mi s-a spus că nu îl voi primi, pentru că nu se poate exporta (!) și că această bază de date (compusă din 6 bucăți, spuneau ei – bine de știut!) stă pe un server al unui serviciu al SRI-ului. Așa, și? Baza de date tot a ministerului Mediului este și dreptul de a apăsa butonul de exportare într-un fișier electronic tot de la M. Mediului se alocă.
- „Vreau sa vad eu cine-ți va da ție SUMAL 1!”, a spus purtătorul de cuvânt, A. Ionescu.
Am plecat de la sediul echipei de IT după două ore istovitoare, cu promisiunea că mi se vor da datele din campurile publicate pe site-ul inspectorulpadurii.ro, ceea ce nu s-a întâmplat.
Cui îi pasă?
Episodul – descris în link-urile din acest paragraf – a fost raportat către Media Rapid Response Mechanism. Șeful International Press Institute a forțat deschiderea unei anchete interne pe caz de bullying – care nu a fost soluționată nici azi.
PressHub a scris despre episodul care a ajuns și topica pe media sociale.
Iar ministerul a ajuns cu caz de bullying pe o harta a transparenței guvernamentale care prezintă acțiuni împotriva jurnaliștilor curioși.
În Raportul Drepturilor Omului produs anual de către departamentul de Stat al S.U.A. și care se concentrează pe violarilea drepturile fundamentale pe glob, este inclus și cazul de bullying împotriva mea de către echipa ministerului Mediului menționată mai sus.
„In plus, există neajunsuri în accesul publicului la informațiile de mediu din planurile de amenajare a pădurilor“, menționează informarea oficială a Uniunii Europene către guvernul României pe infringement-ul corespondent tăierii ilegale de păduri a României la UE – cel care este poveste fara sfarsit.
Proiectul LORDS OF TIMBER a dat ministerul Mediului în judecată pentru datele SUMAL. Consorțiul internațional care susține investigații independente a alocat fonduri suplimentare, inclusiv pentru apel.
Primul proces pentru obținerea bazei de date SUMAL a fost câștigat. Ministerul Mediului a făcut recurs.
De ce nu ar trebui să conteze reticența vreunui ministru, a angajaților vreunui minister, sau a eventualilor prieteni cu păduri față de o cerere de transparență a administrării unei resurse de mediu, națională și economică, de interes public masiv?
Pentru că dreptul populației de a ști s-a votat de un parlament al unei țări democratice.
Rezultatul recursului este așteptat în cursul acestui an.
