România are nevoie de studii bazate pe metode științifice pentru a stabili numărul exemplarelor din anumite specii, pe baza cărora se stabilesc cotele de vânătoare, a explicat Dan Hulea, director executiv Societatea Ornitologică Română (SOR), într-un interviu pentru Green Report.
Reprezentantul SOR a atras atenția și asupra unui proiect de modificare la Legea vânătorii care ar pune în pericol mai multe specii de păsări din România. Potrivit propunerii făcute de PSD, PNL și UDMR, nu se mai stabilesc cote anuale, ci atribuie fiecărui vânător un anumit număr de păsări pe care le poate recolta zilnic.
Proiectul care își propune interzicerea vânătorii la specia ciocârlie este blocat la Camera Deputaților de doi ani. Mai are el șanse să fie adoptat?
Dan Hulea: Între timp au apărut propuneri de lege, inclusiv unul care propune cote zilnice care practic ar elimina orice formă de a înțelege cât se vânează pentru că, în funcție de numărul de vânători și interesul vânătorilor, nu există limită. Noi am spus întotdeauna că trebuie și cote naționale, și cote zilnice.
Avem o estimare numerică pentru specia ciorcârlie care să se apropie de realitate?
Dan Hulea: Noi avem prin articolul 12 (n.r. – din Directiva „Păsări” a CE) – raportarea oferită CE – o estimare a populației și o tendință a populației. Lucrurile astea se întâmplă pe perioade lungi. Ceea ce este firesc, și se întâmplă în țările vestice și în SUA, ar fi să se facă și cercetări sau studii de productivitate și mortalitate. Adică cât pui sunt produși, dintre puii care sunt produși, câți ajung să devină zburători, câți supraviețuiesc în primul an și care este mortalitatea produsă de diferiți factori. Firesc este când se atribuie cote să existe asemenea studii. Trebuie să știm care e mortalitatea totală și care este adăugată prin vânătoare.
Ministerul Mediului pe ce cifre se bazează când atribuie cote de vânătoare pentru păsări?
Dan Hulea: Pentru ordinul de anul ăsta, Ministerul s-a bazat pe cotele realizate în ultimii doi ani. Nu este o metodă științifică. O metodă științifică trebuie să aibă o referință, o metodologie, să arate niște măsurători. În plus, faptul că se dă o cotă pe baza unor efective realizate nu implică și faptul că ar avea legătură cu sustenabilitatea populațiilor. Ele pot să se diminueze, să fie stabile – nimeni nu știe. În contextul ăsta, fără studii care să implice productivitatea și mortalitatea, conform principiului precauțiunii ar trebui să nu se vâneze sau să se vâneze foarte puțin, conform cu ceea ce zice Curtea de Justiție Europeană.
Specia ciocârlie este pusă pe lista de păsări în pericol la nivel european.
Dan Hulea: La nivel european, da. La nivelul României este stabilă. Întrebarea este: cei care decid, după ce se orientează? Cât timp populația va mai fi stabilă în condițiile în care agricultura devine tot mai intensă și factorii de presiune pe care îi exercită antropicul în mod obișnuit și la care se adaugă vânătoarea? Din păcate, nu știm lucrurile astea. Ar trebui ca Ministerul Mediului să realizeze studii de productivitate și mortalitate și apoi cotele să aibă o bază științifică. La fiecare dintre speciile astea, în baza studiilor, putem da atât. Să existe o formulă de calcul. Ceea ce nu este cazul în România.
Ce alte specii mai sunt în situații similare în România?
Dan Hulea: Sunt multe specii de rațe. E problema gâștelor, care este una dificilă. Este gârlița mare care se vânează, dar face stoluri mixte cu gâsca cu gât roșu care este protejată. Când vânătorul încearcă să împuște de la distanță, nu face diferența între cele două specii. Modul în care sunt antrenați și educați și examenele trebuie revizuite în cazul vânătorilor.
La fel, turturica. Este o specie care la nivel european este într-un mare declin. Populația s-a dus în jos cu 70%. În România este încă OK, dar trebuie definit (…) cât vânăm în România, chiar dacă ea este stabilă ca populație, sau dacă reducem cota.
Ar trebui ar fi ca preventiv, la speciile care au probleme, să fie dată cotă zero. Au și făcut asta pentru că din 36 de specii, cam 12 au cotă zero. Este prima dată când se întâmplă lucrul ăsta, dar în același timp au păstrat specii ca turturica, ciocârlia și alte specii care încă sunt puse la vânătoare.
Am verificat anexa cu cotele de vânătoare atribuite în acest an. La ciocârlie sunt aproape 223.000 de exemplare care pot fi vânate. A scăzut totuși mult față de anii trecuți.
Dan Hulea: Sunt aprox. 25 de specii (n.r.- pe lista de cote de vânătoare). De la cote de 600.000 sau 400.000 este o scădere, dar și așa noi ne dorim să înceapă să facă studii, așa cum v-am spus. Altfel, cotele sunt luate din aer sau din niște medii care nu spun nimic.
Există fonduri europene pentru astfel de studii?
Dan Hulea: România, conform Directivei „Păsări”/ Directivei ”Habitate”, poate să facă raportări conform art 12, cnform art 17. Acolo probabil că vor fi și vor fi și pentru specii invazive. Pentru raportările care țin de UE vor fi fonduri europene. Ministerul trebuie să își exprime dorința pentru că este autoritatea națională și trebuie să își stabilească prioritățile.
Dacă revenim la proiectul care stabilește cote zilnice de vânătoare, are el șanse să fie adoptat de Camera Deputaților? Senatul l-a adoptat tacit, dar Comisia de mediu i-a dat aviz negativ.
Dan Hulea: Da, Senatul l-a adoptat tacit, deși noi ne-am întâlnit cu senatorii și am arătat problemele. A fost vot negativ de la Comisia de mediu și încă o comisie. Totuși, a venit vacanța parlamentară și a trecut tacit. E un lobby destul de puternic în Parlament pentru a trece legea asta, tocmai pentru faptul că nu au studii și se fac cote arbitrar. Legea asta, dacă ar trece-o, ar scuti tot ceea ce înseamnă vânătoare de orice fel de control.
Cred că este important să ne mobilizăm acum când va fi discutată în Camera Deputaților legea. Este nevoie să aratăm nevoia de utilizare a științei, de a face studii, de a deveni mult mai obiectivi în ceea ce facem. Vânătoarea este un sport. Nu mai este necesară pentru supraviețuire, cum au făcut oamenii care au vânat în trecut ca să își completeze hrana. Costurile pentru a-și achiziționa pușcă, abonamente, depășesc veniturile unui om care are nevoie de vânătoare pentru supraviețuire.
Ar putea duce acest proiect la decimarea unor specii?
Dan Hulea: Absolut! Practic mentalitatea lor este: dacă nu le împușcăm noi, le împușcă bulgarii sau ucrainenii sau alții. Și atunci mai bine le împușcăm noi. Asta este o viziune pe termen extrem de scurt. Împușc astăzi, dar la anul ce se va întâmpla? Sau în 5 ani? Schimbările climatice arată modificarea habitatelor. Condițiile pentru toate speciile, inclusiv pentru cea umană, devin din ce în ce mai dificile și mai aspre. Faptul că oamenii nu se gândesc decât la ziua de azi e un mare pericol pentru toți.
Noi depindem de resursele planetei, chiar dacă locuim în urban și aparent nu avem contact cu specii sau cu habitate. Toți respirăm același aer, bem aceeași apă și folosim aceleași resurse. Este nevoie de o altă abordare la nivel planetar a economiei pentru că nu avem resurse nelimitate.
