Pana sa i se dea pe mana tehnici moderne de reciclare, mediul rural s-a descurcat, din batrani, cum a stiut mai bine cu ecologia: de la mere putrede varate in cazanul de tuica pana la umilul balegar pus de cu toamna pe ogor.
Primele PET-uri din plastic ajunse prin satele romanesti au venit odata cu ajutoarele din anii ’90 aduse de francezi si belgieni. Au tinut in ele cateva zile pretiosul Pepsi "original" sau sucul de "tutti frutti", dupa care recipientele secate cu totul au reintrat rapid si fara emotii in sistem. Laptele se cara cu PET-ul. Antigelul la fel, benzina in cele de doi litri.
Altele, uzate nu doar tehnic, ci si spiritual, erau taiate de la brau in jos si ajungeau rasaduri de luna mai pentru viitoarele tulpini de rosii, ardei sau castraveti. Reutilizarile nu cunosteau practic limite. In fine, maximum de inventivitate, cu inflexiuni mai mult sau mai putin eco: primeam oua de acasa infasurate in ziar si puse mai apoi, ca sa nu se sparga, intr-o sticla de plastic mare, taiata la gat.
Ai mei spalau pungile din plastic in care cumparasera zaharul si le refoloseau pentru pus carne la congelator. Stateau precum niste mate intinse pe sarma de rufe, la uscat, insa chiar daca erau de-a dreptul horror, nu am reusit sa stopez flagelul. Apoi am aflat de la cunoscuti ca practica era curenta in randul tuturor mamelor. Ai lor, adica bunicii mei, carau balegarul din fata grajdului, de indata ce se ducea ultima zapada de martie, si il imprastiau pe tot ogorul taiat de cu toamna. Intre timp, practicile s-au mai pastrat doar unde saracia bate spre extrem, unde agricultura se rezuma la doua vaci, 20 de arii de pamant si un purcel. Pungile sunt la tot pasul, ingrasamintele pe baza de azot fac doi stiuleti pe firul de porumb. Iar PET-urile umplu albiile raurior de pe tot cuprinsul tarii.
Ideile din trecut ale taranilor erau insa proaste si fals igienice, ne atrage atentia antropologul Marian Balasa. "S-a ajuns ca rahatul uman de la hazna sa fie dus pentru ingrasarea campului. Ca sa nu mai spun de faptul ca pe alocuri era folosit la fermentarea bauturilor alcoolice", spune acesta.
Balegarul animalelor folosit pe scara larga in trecut pe post de ingrasaminte se dovedeste azi o idee nefericita, spune antropologul. "Animalele erau altele decat cele de azi, nu aveau genetica modificata pentru ca nu erau hranite cu boabe modificate genetic si cu faina de oase. In plus, pentru o agricultura extensiva, balegarul folosit ca ingrasamant nu este o solutie viabila azi."
O alta metoda eficienta de a scapa de ce era in exces prin reutilizare era folosirea cenusii pentru stimularea culturilor agricole. Alaturi de ingrasamintele naturale, arderea resturilor vegetale era o practica curenta acum cateva zeci de ani, noteaza "Atlasul Etnologic Roman", editat de Institutul de Etnologie si Folclor "Constantin Braileanu". Lucrarea a trasat inclusiv o harta a Romaniei, care arata ca cenusa era larg raspandita ca practica agricola peste tot in tara. "Astazi o asemenea metoda este indelung contestata, pentru ca obtinerea cenusii inseamna poluarea aerului", spune Balasa.
Antropologul mai aminteste cum resturile lemnoase, rumegusul mai exact, erau folosite la maxim, fie ca era vorba de a fi arse in afumatoare pentru carnea de porc, fie de pus in cosciug, sub mort.
Vinarsul, horinca, palinca, rachiul sau tescovina toarna plumb sau dau, dupa caz, aripi taranilor. Se scoate din orice fermenteaza, iar cantitatile de tarie consumate pe cap de locuitor, cate 7 litri pe cap de locuitor , ne plaseaza pe locul 11 in Europa, dupa cum sustine patronatul din industria de profil. Doar ca tot ce fermenteaza era uneori echivalent cu a pune la cazan nu doar fructe putregaite, ci, la nevoie, si rahat, dupa cum nu se sfieste sa condamne Marian Balasa: "Toate au dus la un exces de alcool ieftin calitativ si gratis care a antrenat adesea violente in comunitatile respective si in familie. Merele stricate nu ii afectau foarte tare pe taranii invatati cu munca grea care ii ferea de imbolnavire".
"In mediul rural nu exista, practic, ideea de reziduu. Productia era mica, totul trebuia chivernisit la maxim. Ce nu folosea boierul ajungea la sluga, daca nu, la nevasta lui, daca nu, la porci, daca nu, la gaini, daca nu la soareci si in cele din urma la gandaci", da antropologul definitia de la tara a reciclarii eficiente. Il aproba si etnologul clujean Anamaria Petrean: "Taranul chiar facea economie la toate. Tot ce producea animalul se folosea in casa, incepand de la piele pana la lana. Nu se pierdea nimic".
Votul verde Campania Cod Verde initiata de grupul Realitatea-Catavencu continua. Incepand de vineri, toti cei care sunt martorii unui abuz ecologic sau se gandesc la solutii de salvare a mediului au ocazia de a le face cunoscute si de a primi sustinere pentru realizarea lor. Puteti trimite astfel de proiecte pe adresa de e-mail codverde@gruprc.ro. Acestea vor fi postate pe CodVerde.ro , unde vor putea fi votate. Cele mai bune dintre ele vor primi suport pentru implementare, odata cu venirea primaverii. Grupul Realitatea-Catavencu decreteaza COD VERDE!
