„Daca a trai la tara, in imaginarul contemporan, inseamna saracie si mizerie, in timp ce pamantul fagaduintei e la oras, batalia e deja pierduta.“ Presedintele Slow Food International se arata preocupat de agricultura si de micii producatori agricoli din Romania. Intr-un interviu luat la Torino, Carlo Petrini explica legatura complexa dintre agricultura si incalzirea globala. Ca de obicei, nu a uitat sa faca si apologia productiei taranesti de hrana.
Interviu de Raul Cazan
Dupa Terra Madre ramane un document scris, iar acest document este manifestul Slow Food privind Schimbarile Climatice si Hrana. Vandana Shiva, vicepresedintele Slow Food International, a prezentat deja exhaustiv prevederile documentului. Totusi as dori sa aratati din nou legatura dintre incalzirea globala si productia hranei.
Ca in toti anii, Manifestul este rezultatul muncii unei comisii dedicate acestei tematici. Ceea ce cuprinde documentul sunt doar niste linii directoare pentru a lupta impotriva schimbarilor climatice. Responsabilitatea intregului sistem de productie agricola in ceea ce priveste cantitatea de emisii de gaze cu efect de sera e pur si simplu enorma. Enorma. Si nu se refera doar la emisiile iesite de pe teava de esapament a tractoarelor, ci si pentru ca intreaga productie de fertilizatori, pesticide si, in multe cazuri, agricultura intensiva sunt extrem de poluante si emit mai mult dioxid de carbon, intr-o zona precum cea de aici, decat toate masinile din orasul Torino.
Astfel, a trece la o agricultura mai virtuoasa e unul dintre marile obiective ale Slow Food. Aceasta agricultura virtuoasa, azi, este reprezentata de lumea saraca. Taranii au practicat-o mereu, acum au nevoie doar de noi oportunitati de business. Aceeasi afirmatie este valabila si pentru lumea dezvoltata,pentru elitele agriculturii biologice. Aceste doua lumi trebuie sa colaboreze intre ele, sa schimbe cunoastere.
Probleme apar in acele regiuni care nu sunt nici sarace, nici bogate. Voi, romanii, sunteti in aceasta zona incerta. Acolo, agricultura traditionala este tot mai mult amenintata de noile trenduri, de consumism, de aproprierea unor vaste terenuri de catre multinationale si de catre antreprenorii occidentali.
Putem da si nume, nu?
Stim foarte bine cine sunt. Monsanto, Pioneer si altele. Pe ruinele unei culturi traditionale de producere a hranei, acestia incearca sa inlature complet lumea taranilor. Este lucrul cel mai rusinos care se poate intampla in tarile fost comuniste precum Romania, Bulgaria sau Polonia. Trebuie creata o mare miscare care sa reactioneze la aceasta ofensiva.
Daca a trai la tara, in imaginarul contemporan, inseamna saracie si mizerie, in timp ce pamantul fagaduintei e la oras, batalia e deja pierduta.
Cu toate acestea, in Romania ultimilor 18 ani, oamenii au redescoperit proprietatea si, odata cu ea, un teribil egoism, ingradirea loturilor de pamant, sufera un individualism feroce si participarea in comunitate este aproape nula. Nici nu are rost sa vorbim despre vreun spirit cooperativ, pamanturile sunt bune parca doar de speculatii imobiliare.
Da, aceasta este dauna cea mai mare facuta de aceste regimuri politice, candva denumite socialism real. Au reusit sa ucida speranta socialismului. Iar situatia a devenit cu atat mai grava cu cat capitalismul a fost prezentat ca un sistem al libertatii, un sistem in care toti, contra cost, isi satisfac placerile si isi traiesc vietile bine. Acum trebuie sa traversam desertul.
Dar Romania are un mare avantaj. Sunteti parte a Uniunii Europene, puteti calatori, puteti vedea si puteti intelege cat de mistificant este acest rationament. Si asta se poate vedea foarte bine privindu-va conationalii plecati peste hotare. Deci nu ar fi mai bine sa construim economii locale, virtuoase, atat in Romania, cat si in afara ei? Tinerii pot face agricultura sustenabila si gratificanta atat financiar, cat si ca mod de viata.
Spuneati ca agricultura de subzistenta nu e o nisa. De ce? E adevarat, insa ea trebuie calibrata pentru fiecare tara. Daca vorbim despre o agricultura de subzistenta mortificanta, nu am facut nimic. Exista agricultura de subzistenta gratificanta. Romania are o mare capitala, o piata enorma. Din experientele de pana acum imi dau seama ca pietele de desfacere ale taranilor din Bucuresti au un succes enorm. Aceste practici, precum proiectul primarului din Bucuresti, trebuie in mod absolut codificate si inmultite. Cu atat mai mult trebuie dezvol tata si reteaua Slow Food, care poate da forta promovarii produselor traditionale bune si produse cu respectul biodiversitatii.
