Acordul agreat în luna decembrie a anului trecut pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră intră în vigoare vinerea aceasta, 4 noiembrie 2016. Cele aproape 200 de state semnatare și-au propus să prevină o creștere a temperaturilor mai mare de 2 grade Celsius, comparativ cu nivelurile preindustriale (1970).
Dacă am continua să poluăm în ritmul actual, până în 2030 am depăși cu între 12 și 14 miliarde de tone cantitatea de emisii limită pentru menținerea creșterii de temperatură sub 2 grade Celsius la nivel global. Este motivul pentru care aproape 200 de state s-au angajat anul trecut la Paris să ia măsuri pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Patricia Espinosa, șefa departamentului climatic al ONU, a avertizat că este nevoie de acțiuni concrete:
Calendarul ne presează, pentru că nu se înregistrează încă scăderi ale emisiilor de gaze cu efect de seră care accelerează schimbările climatice, alături de gravele lor consecințe. Trebuie ținut cont de asta la întâlnirea de la Marrakesh.
Săptămâna viitoare, va începe la Marrakech, Maroc, cea de-a 22-a conferință ONU pe tema schimbărilor climatice. Anul acesta, obiectivul este acela de a discuta despre politicile, tehnologia și sursele de finanțare necesare pentru atingerea obiectivelor agreate în acord.
Acordul climatic, de la adoptare la aplicare
Adoptarea acordului climatic a avut loc la sfârșitul anului trecut, după 2 săptămâni de negocieri, desfășurate în cadrul celei de-a XXI-a conferințe a Părților (COP 21) la Convenția – cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC). În perioada 30 noiembrie – 12 decembrie 2015, au fost prezenți la Paris în jur de 150 de șefi de state și de guverne și peste 25.000 de delegați oficiali ai guvernelor, ai organizațiilor interguvernamentale, ai agențiilor ONU, ai ONG-urilor și ai societății civile.
De la adoptarea acordului și până la punerea lui în aplicare, mai existau câteva provocări de depășit. Mai întâi el trebuia semnat de state, lucru care s-a întâmplat în mare parte în aprilie 2016.
Apoi, pentru ca prevederile lui să devină obligatorii din punct de vedere juridic, era nevoie să îl ratifice cel puțin jumătate dintre statele semnatare, cu condiția ca ele să genereze cel puțin 50% din cantitatea totală de emisii. Procesul putea avea loc până în 2020. Acest lucru s-a întâmplat însă mai repede, respectiv în decursul anului în curs. În total, 72 de țări l-au ratificat deja. Odată cu ratificarea din partea Uniunii Europene la începutul lunii trecute, a fost posibilă intrarea în vigoare.
