Poluarea de la Copsa Mica a determinat un tanar regizor american sa faca un film despre cum puterea societatii civile ar putea evita dezastrele ecologice. Ryan Uzilevsky spune ca in micul oras din inima Transilvaniei lucrurile au scapat de sub control nu pentru ca oamenii sunt rai, ci pentru ca oamenii nu se implica.
Adevarul: Cum ai aflat de Copsa Mica, care ulterior a devenit sursa de inspiratie pentru filmul „Raul din Copsa Mica” („The River of Copsa Mica”)?
Ryan Uzilevsky: Intr-o zi un jurnalist mi-a aratat niste fotografii inceredibile din Europa de Est in timpul Razboiului Rece. M-au impresionat si m-au determinat sa caut mai multe informatii despre istoria acelor vremuri. In timpul cercetarii, am aflat povestea orasului Copsa Mica.
M-a uimit sa aud ca in perioada ceausista Copsa Mica devenise cea mai poluata zona din toata Europa si nimeni din Romania nu raportase gradul ridicat de poluare care afecta locuitorii. Abia dupa ce „Cortina de Fier” a cazut au fost dezvaluite lumii multe lucruri socante care au avut loc in timpul comunismului. Referitor la Romania, unul dintre ele a fost ca timp de multi ani poluarea de la Copsa Mica a fost un secret pentru restul lumii. Asa m-am hotarat sa arat oamenilor cum s-a ajuns la acest dezastru ecologic.
Descrie-ne, pe scurt, firul epic al povestii transpuse pe ecran.
Filmul prezinta viata unui copil din Copsa Mica afectat de consecintele terifiante ale Primului Razboi Mondial. Speriat de fabrica metalurgica ce a fost construita in orasul sau, copilul fuge de acasa, sperand sa dea peste tiganii despre care auzise in povestile bunicii sale.
Ii gaseste, iar cu ajutorul ritualurilor magice, vede un viitor apocaliptic pentru tara sa. Asa isi propune sa ajunga politician atunci cand va deveni matur. Visul sau este de a rescrie istoria satului in care s-a nascut, printr-o schimbare la nivelul deciziei politice, care sa ignore doctrinele socialiste si incidenta celui de-Al Doilea Razboi Mondial si care sa tina cont de faptul ca oamenii au dreptul la libertate si la un mediu curat in care sa traiasca.
Povestea ta descrie viata intr-un oras pe care nu l-ai vazut niciodata. Unde a fost filmata pelicula?
Filmul acesta este o fictiune si a fost realizat in New York. Pe baza informatiilor dobandite in urma cercetarii istoriei acestui oras, mi-am imaginat o modalitate de a arata ca lucrurile ar fi putut sta altfel. Intr-o societate comunista, in plina dezvoltare industriala, autoritatile nu erau interesate de sanatatea oamenilor, iar acestia din urma habar n-aveau de poluarea care ii inconjoara si de cat de mult ii afecteaza.
Zilele trecute ai fost sa vizitezi orasul pe baza caruia ti-ai creat filmul. In ce masura ti s-a confirmat viziunea?
Ce-am vazut in Copsa Mica a fost trist, foarte trist. Dupa ce m-am plimbat prin Bucuresti, Moldova si Transilvania am ramas placut surprins de energia si optimismul oamenilor si de peisajele minunate. Cand am ajuns in Copsa Mica, lucrurile se situau la cealalta extrema: suferinta, saracie, poluare. Oamenii imi cereau bani pentru orice informatie, erau disperati.
Care este mesajul pe care vrei sa-l transmiti prin acest film?
Oamenii bogati nu sunt intotdeauna cei mai fericiti. Nu ai nevoie de bani ca sa ai putere de decizie. As vrea ca lumea sa constientizeze faptul ca desi o epoca de guvernare dura a pecetluit istoria tarii, din trecut trebuie sa invete. Cred ca ar fi foarte usor pentru noua generatie sa se alieze si sa puna presiuni asupra autoritatilor pentru ca intr-o societate democratica oamenii trebuie sa aiba acces la luarea deciziilor care privesc viata lor, pana la urma. La Copsa Mica s-au intamplat lucruri groaznice, dar nu pentru ca lumea este rea, ci pentru ca lumea nu se implica.
Sunteti un idealist…
Nu neaparat. I-as spune mai degraba optimism. Lasand in urma o istorie tragica, chiar cred ca tinerii de astazi si generatiile viitoare vor avea o capacitate foarte mare de a invata sa convietuiasca, in asa fel incat sa evite razboaiele si conflictele globale. Acest lucru m-a convins ca trebuie sa trimit urgent un mesaj prin care sa exemplific situatii ingrozitoare cu care s-au confruntat oamenii si cum ne putem implica in evitarea unor potentiale dezastre. Pentru mine e ca o ultima picatura care ar trebui sa umple paharul si sa dea frau liber tinerilor sa-si ceara dreptul la opinie, la un mediu curat….
Urmeaza un nou film?
Da, de data aceasta va fi un documentar despre Copsa Mica. Am colectat probe din solul orasului, pentru a le duce spre cercetare specialistilor din New York. Sunt curios cu cat depaseste poluarea limitele acceptate.
Profil Ryan Uzilevsky
-Regizorul are 27 de ani.
-S-a nascut la New York, dar este de origine poloneza.
-„Raul din Copsa Mica” este primul sau film, prin care vrea sa-si demonstreze calitatile artistice. Daca aceasta pelicula reprezinta o fictiune, urmatoarea va fi un documentar si va avea ca subiect aspecte reale din orasul imaginat in primul film.
-Urmeaza sa realizeze si o versiune a filmului „Raul din Copsa Mica”, cu care va participa in vara la doua festivaluri de film: Brooklyn International Film Festival si The Big Apple Film Festival, New York.
-Dupa ce a cercetat istoria interbelica a Romaniei, a descoperit si o informatie referitoare la propriul trecut. Stra-stra bunicul sau a locuit in Piatra Neamt.
Cea mai poluata localitate din Europa
Orasul Copsa Mica, judetul Sibiu, este cunoscut ca cea mai poluata asezare locuita de pe continent. A fost atestat acum 800 de ani si, potrivit locuitorilor, era un loc cu sol fertil si dealuri impadurite, unde cirezile pasteau pe pajistile verzi.
In 1939 a fost infiintata insa intreprinderea metalurgica ce avea sa afecteze extrem de grav sanatatea oamenilor si natura din zona. Odata cu instaurarea comunismului in Romania, s-a produs si o industrializare masiva. Avand ca scop initial producerea zincului industrial, fabrica din Copsa Mica a fost modernizata in numeroase randuri realizandu-se, pe langa unitatea deja existenta, si o instalatie de obtinere a plumbului. In oras mai exista si o fabrica de negru de fum, astfel incat in anii ‘60 si ’70 poluarea a reusit sa distruga mediul din Copsa Mica.
Activitatea Sometrei, incheiata partial in 2009
In 1989, Revolutia a pus capat erei comuniste. Au aparut alegerile democratice si economia de piata. Noul guvern urma sa se supuna standardelor europene, aratandu-se interesat de mostenirea ecologica infioratoare dezvaluita de ridicarea Cortinei de Fier.
Fabrica de negru de fum a fost inchisa in 1993. In 1998, compania greceasca Mytilineos Holdings cumpara intreprinderea de metale neferoase Sometra, promitand ca va reface din temelii uzina si ca va investi zeci de milioane de dolari pentru a inlatura definitiv poluarea, in timp ce oamenii din comunitatea saraca ar beneficia de locuri de munca.
Cu toate acestea, in 2006, durata vietii locuitorilor din Copsa Mica era cu sapte ani mai redusa decat media la nivel national, iar rata mortalitatii infantile era cea mai ridicata din Europa. Concentratiile de plumb atingeau dublul limitei admise, iar cele de zinc erau de aproape zece ori mai mari.
In luna februarie a acestui an, reprezentantii Sometra au anuntat ca fabrica isi va incheia partial si temporar activitatea, 80% din angajati fiind disponibilizati.
