De ce Romania trebuie tratata separat in cadrul pachetului UE impotriva incalzirii globale?
Romania, impreuna cu un grup de tari membre din Estul Europei si cu Italia si-au manifestat opozitia fata de planul UE de reducere cu 20 la suta a emisiilor de dioxid de carbon pana in 2020. Este bine ca Romania se opune?
Problema este alta si va spun o singura statistica: noi avem de 4 ori mai putine emisii de gaze cu efect de sera decat Luxemburgul. O tara cat jumatate din Bucuresti emite 28,4 tone de dioxid de carbon, iar Romania emite 7,2 milioane de tone. Asta ne arata destul de clar cam unde ne aflam noi in acest moment.
Adica, noi cerem sa fim scutiti de efortul de a reduce emisiile, fiindca poluam mult mai putin decat statele membre mai dezvoltate?
Noi cerem doar ca eforturile noastre de reducere a emisiilor sa fie recunoscute. Noi, in 1990, aveam emisii de doua-trei ori mai mari decat in acest moment. Aveam o industrie neperformanta, care mai si polua. In acest moment noi am reusit sa regandim toata constructia industriei din Romania si avem o industrie care functioneaza.
Daca le spunem acum firmelor care au investit in Romania ca trebuie sa plece fiindca nu mai avem rate de emisie, atunci vom avea o problema. Deci Romania nu se opune. Romania sustine ca noi, ca Uniune Europeana, sa atingem obiectivul de 20 de procente pana in 2020. Mai mult, eu n-am nimic impotriva daca am reusi sa ajungem la 30%.
Dar noi acum suntem pe penultimul loc in Europa la emisii de gaze cu efect de sera, deci, in acest moment, daca noi am fi obligati sa le reducem si mai mult, am fi loviti destul de serios.
Si cum ar vedea Romania rezolvarea acestei probleme?
Noi cerem o evaluare separata, diferita de celelalte state care au avut de mai mult timp oportunitatea de a avea o industrie foarte performanta. Sa ne gandim la Germania, la ce industrie are si la cat timp a avut sa investeasca!
Multi au impresia ca europarlamentarii trebuie sa reprezinte statul sau societatea in intregul ei, dar ei sunt reprezentantii unui curent politic. Apar des ciocniri intre europarlamentari de anumite orientari si guvernele lor, colorate politic in alt fel?
Nu numai, dar este foarte frumos spus ca noi reprezentam acolo curente politice.
Vorbim insa de practica, iar aici lucrurile stau altfel. Daca ne uitam la pachetul de reducere a emisiilor pe masini, o sa vedem ca deputatii germani se opun – nu “verzii”, dar ceilalti germani din celelalte partide. Cand fabrica Nokia s-a mutat la Cluj, deputatii din toate grupurile politice din Germania au iesit sa conteste acest gest.
Si atunci am pus intrebarea colegului german din grupul meu: cum putem sa sustinem piata libera, miscarea libera a capitalurilor, dar cand vine vorba de interesul propriu, deja suntem mai putin deschisi la liberalism si spunem ca este excesiv? Asa si cu mediul.
La nivel declarativ toata lumea vrea sa avem legile cele mai stricte. Dar cand ajungi in curtea omului, la buzunarul lui, gata. Acolo nu mai suntem atat de ecologisti. Pana si Al Gore, marele profet pe protectia mediului in America, a crescut consumul energetic la ferma lui cu 50%, la un an de la lansarea celebrului sau film. E foarte usor sa fim activisti, dar degeaba daca noi, inclusiv in viata personala, nu facem niste sacrificii.
Exista un grup al “verzilor” in Parlamentul European, care e foarte activ si cu un lider proeminent, ma refer la Daniel Cohn-Bendit. Cum il percepeti?
Eu ma bucur ca exista acest grup pentru ca intotdeauna ne aduce aminte care e obiectivul pentru mediu. “Verzii” sunt foarte activi, sunt foarte implicati in aceste decizii, dar ei reprezinta o categorie situata, intr-un anumit sens, la extrema. Daca vrei sa ai o atitudine echilibrata, atunci te uiti la ce au cerut verzii si la ce vor popularii. Si undeva pe la mijloc gasesti o cale care poate sa fie abordabila.
Pedepse penale pentru poluare
Sper ca in noul Cod Penal sa avem un capitol pentru infractiunile impotriva mediului si ne trebuie o strategie nationala de reimpaduriri. De exemplu, Ungaria, din anii ’90 pana astazi, a reusit sa impadureasca 70.000 de hectare.
La noi, am vazut ca numai in judetul Harghita rata defrisarilor a crescut cu 200% fata de anul trecut.
Cele mai mari pierderi de paduri le-am avut intre anii 2002-2004. Dar nu vad ca s-a schimbat ceva. ll Am mers foarte mult in teritoriu si am vazut puieti ingropati de padurari, pentru ca le era lene sa-i planteze.
“Timbru ecologic” pentru lemn
In anul 2007, Comisia Europeana a promis ca problema despaduririlor va fi o prioritate in 2008. Punctul de vedere al Parlamentului European, de la verzi la populari si la socialisti era ca ar trebui sa avem o legislatie care sa interzica vanzarea produselor provenite din surse ilegale.
In acest moment, 50% din importurile europene din tarile terte sunt din defrisari ilegale. Si 20 de procente din lemnul care circula in Uniune provine din surse ilegale. Noi am propus Comisiei sa avem un certificat, o eticheta pe fiecare bucata de cherestea, prin care se specifica exact de unde provine lemnul, prin ce autorizatie a fost taiata, ziua taierii. In acest fel am putea cu usurinta sa vedem daca informatiile de pe eticheta corespund realitatii.
Dar Comisia Europeana a inceput sa amane pachetul legislativ. Si de-abia acum doua saptamani, Comisia a iesit cu o propunere prin care pana la urma nu prea spune nimic. Firmele nu trebuie sa arate sursele legalitatii, ci doar sa se asigure ca riscul defrisarilor este minim. Am fost foarte dezamagit de aceasta propunere. Ea intra in Comisia de Mediu si acolo incercam sa facem un pachet mai puternic.
„Reducerea poluarii poate fi o buna oportunitate pentru Romania“
Acum, pentru a ne atinge obiectivul si sa aducem lucrurile mai aproape de interesul nostru in privinta emisiilor de dioxid de carbon, ce joc practicam?
Jucam cartea pe care o putem juca. Romania isi afirma raspicat pozitia in Consiliu.
Putem obtine o majoritate de partea noastra?
Foarte greu, fiindca nu avem atat de multe tari care se confrunta cu aceleasi probleme. Aici, ceea ce trebuie sa facem este sa cautam nise pe ce se poate negocia ca sa avem un pachet cat mai favorabil noua.
Cu siguranta, pachetul initial nu prea ne multumeste, adica ce s-a votat in Comisia de Mediu din Parlamentul European si in acest moment se negociaza la sange in Consiliu. Noi avem o rata de emisie foarte mica, anul luat ca referinta nu ne convine.
Dar ceea ce conteaza este ca nu trebuie sa privim tot timpul dintr-un unghi negativ problemele, putem sa le vedem si partea buna a lucrurilor.
Care ar fi aceasta parte buna?
Noi avem sansa sa construim din start o industrie nepoluanta si nu mai trebuie sa restructuram ce avem. Va fi mult mai greu pentru germani sau pentru francezi. Noi abia acum cladim industria si daca am lua toate elementele, ideile, recomandarile astea, am putea sa facem o industrie performanta pentru viitorul european.
In penultimul numar din „Newsweek“ aparea pe coperta colacul de salvare verde si mesajul ca investitiile in zona verde ar putea fi chiar un antidot la criza economica.
La noi, cu siguranta, nisa este foarte, foarte mare, dar trebuie sa privim lucrurile flexibil. Trebuie sa ne aparam interesul de tara, trebuie sa ne luptam cat putem pentru interesele noastre imediate, dar intotdeauna trebuie sa avem planuri de rezerva. Repet, trebuie sa vedem in acest plan si o oportunitate si sa ne pregatim pentru consecintele sale.
Etichete noi pe alimente
V-am descoperit implicat intr-un proiect privind etichetarea produselor alimentare. Ce urmariti cu acest proiect?
Grupul ALDE mi-a cerut sa ma ocup de problema etichetarii, ca raportor. Grupurile politice numesc raportorii si ei dau recomandarile, despre cum vom vota sau ce amendamente vom sustine.
Am organizat o dezbatere publica in Parlamentul European, am chemat si reprezentantii de la Comisie si specialisti din Romania, am avut sute de intalniri cu industria, cu organizatiile de sanatate.
Si ce idee v-ati facut?
In acest moment, oamenii nu inteleg eticheta, tabelul acela cu cifre multe si cu tot felul de elemente. Si am spus ca trebuie sa avem etichete mai simple. Ideea si recomandarea comisiei au fost sa punem cateva elemente separat. De exemplu, cinci elemente: caloriile, zaharul, grasimile, grasimile saturate si sarea. Eticheta va arata cat contine produsul respectiv in cifre, plus cat acopera, in procente, din necesarul tau zilnic.
Cand se vor vedea aceste etichete?
Discutia dupa cum o vad eu in Parlamentul European si in legislatura viitoare ( 2009-2012) vom dezbate inca acest pachet. Insa vestea buna vine din Romania. Mai multe firme mari din Romania si-au dat seama de curentul european si au spus ca vrem sa fim noi cu un pas inaintea Europei.
De la 1 ianuarie 2009, toate firmele semnatare s-au obligat ca pe toate produsele lor sa existe nou sistem de etichetare. E un succes nesperat. In primul rand, cetateanul va avea oportunitatea de a vedea ca in Parlament facem ceva concret pentru oameni. Pe langa acest lucru, aratam ca solutia nu e sa demonizam pe cineva. Nimeni nu vrea ca produsele sale sa cauzeze probleme de sanatate.
