Daca ar fi cultivate si irigate, terenurile cu umiditate mica ar reduce la jumatate saracia si foametea din tarile mai putin dezvoltate. Ciobanii nomazi pot fi o sursa de solutii pentru conservarea resurselor de vegetatie si apa.
Studii de caz de ultima ora, facute de cercetatorii de la Asociatia Mondiala a Conservarii Naturii, arata ca multe dintre pamanturile uscate ale Terrei ar putea fi folosite mult mai eficient decat in prezent. Fie ca sunt in Kenya, Nigeria, Botswana, China, Iordania, Tanzania, India sau Spania, folosirea pamanturilor uscate poate contribui la reducerea saraciei din zona.
Cercetatorii isi propun sa-i convinga pe politicieni ca degradarea pamanturilor si saracia reprezinta o problema comuna a zonelor uscate ale globului. Solutia este analiza si adoptarea metodelor traditionale ale localnicilor, pentru a folosi asa cum trebuie toate resursele acestor terenuri. Dezvoltarea improprie, dupa modele importate, a dus la degradarea si mai mare a terenurilor si in consecinta a accentuat saracia.
Ciobanii au salvat degradarea solului
Reuniti saptamana trecuta la Madrid, specialistii de la Asociatia Mondiala a Conservarii Naturii spun ca ciobanii cu oile si camilele lor au salvat pamanturile uscate de la desertificarea totala. "Prin mutarea lor in alte zone decat in cele unde resursele de vegetatie s-au redus, nomazii au prevenit degradarea solului si desertificarea totala", spune Brigitte Schuster, director de program in Botswana la Asociatia Mondiala pentru Conservarea Naturii.
Multe dintre teritoriile unde pamanturile au ajuns sa fie complet uscate sunt adesea degradate pentru ca nu s-a recunoscut capacitatea pastorilor nomazi de a-si gospodari resursele de vegetatie. "Pastorii au cunostinte sofisticate prin care isi manageriaza singuri mediul. Insa, aceste abilitati de a-si proteja resursele pentru animalele lor nu sunt recunoscute in afara sistemului.
In sistemul lor, ei stiu cum merg lucrurile si stiu ce fac. In plus, desi pare ciudat, nomazii au institutii traditionale care ii ajuta sa-si puna cunostintele in practica", considera Khadjia Razavi, directorul Centrului de Dezvoltare Durabila si Mediu din Iran.
20.000 mile patrate de pamant/an devin desert
Studiile despre solurile cu mai putina umiditate si vegetatie, date publicitatii saptamana trecuta de Asociatia Mondiala pentru Conservarea Naturii, arata ca desertificarea afecteaza deja 74% din pamantul Americii de Nord. In Africa, peste 73% din uscat e in curs de desertificare.
In fiecare an, desertificarea devoreaza mai mult de 20.000 de mile patrate de pamant in toata lumea. Aproape 3,6 miliarde de hectare, din cele 5,2 miliarde hectare de uscat arabil din lume, poarta amprenta eroziunii si a degradarii.
In peste 100 de tari, un miliard din populatia lumii este afectata de desertificare, oamenii fiind fortati sa-si paraseasca fermele pentru slujbe la oras. Cercetatorii speciliasti in calitatea solurilor spun ca desertificarea are loc acolo unde pamantul este deosebit de fragil, unde caderile de ploaie sunt rare si climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmata de pierderea capacitatii solului de a sustine recolte, pasuni sau alte activitati umane.
Cauzele desertificarii
Una dintre cauzele importante ale procesului de desertificare o reprezinta schimbarile climaterice, dar specialistii considera ca activitatile umane sunt cauza principala cea mai frecventa. Supracultivarea epuizeaza solul.
Despaduririle inlatura copacii care sustin solul fertil de pamant. Extinderea excesiva a pasunilor lasa intai pamantul fara paduri si apoi pamantul ramane si fara iarba, intrucat solul isi pierde capacitatea de a retine apa (dispar radacinile) si principala sursa de ingrasamant natural (frunzele care putrezesc).
Conform unui alt studiu despre soluri, publicat de aceasta data de Organizatia Natiunilor Unite, aproximativ 30% din terenurile Terrei sunt afectate frecvent de seceta, iar in fiecare zi, aproape 33.000 de oameni mor de foame.
Animalele au metodele lor de a-si face provizii de apa
Cercetatorii spun ca, in mod normal, in teritoriile uscate exista o adevarata biodiversitate. Pe langa habitatele naturale, sunt animale de prada si plante anuale, a caror activitate ajuta la cresterea ariditatii. Teoretic, in momentul in care scade sursa verde de hrana, se reduce si numarul de animale ierbivore, iar carnivorele dispar cu totul.
In realitate, spun specialistii, biodiversitatea din pamanturile uscate e unica si ar trebui sa fie studiata cu mai multa atentie, pentru ca multe dintre animale au abilitati specifice de a-si face provizii de apa. In plus, terenurile cu mai putine precipitatii joaca un rol important in procesele biofizice prin reflectarea si absorbtia radiatiilor, care pastreaza un echilibru in atmosfera si sustin biodiversitatea si biomasa.
Praful din desert ajunge in casele europenilor
Masuratorile specialistilor arata ca praful din desert si de la suprafata pamanturilor uscate este suflat de vant si ajunge in toata lumea. Praful din Africa ajunge in Europa cu vantul Pasat, si uneori chiar in orasele americane de pe coasta Atlanticului. Oamenii aflati in aceste zone inhaleaza particulele de praf, care sunt mai mici de 2,5 milionimi dintr-un metru, dar provoaca probleme mari de sanatate. Cercetatorii au aratat ca particulele de praf maresc rata mortalitatii. De asemenea, desertificarea produce conditii care intensifica incendierile si vanturile puternice. In acest fel se adauga o presiune imensa asupra apei si asupra animalelor ce depind de ea. Conform organizatiei World Wide Fund, lumea a pierdut 30% din bogatiile sale naturale numai intre 1970 si 1995.
Trebuie sa atragem atentia cu mai multa putere asupra pamanturilor uscate si asupra provocarilor pe care acestea ni le dau. Printr‑un management mai bun, populatiile care traiesc acolo pot folosi terenurile pentru reducerea saraciei
Trei state, trei solutii alternative
Botswana
Cercetatorii spun ca in aceasta tara africana agricultura tinde sa fie practicata numai in anumite districte, cum ar fi Meru sau Machakos. Cele mai multe dintre valorile culturale nu sunt luate in consideratie, ceea ce inseamna ca in multe dintre cazuri strategiile de supravietuire ale localitatilor sunt facute de catre barbati. Abordarile sectoriale au redus oportunitatile de oprire a degradarii solului si de diversificare a initiativelor care sa sustina sursele de venit.
De exemplu, politicile agricole au esuat si se tine cont si de alte bunuri si servicii, care pot proveni de la ecosistemele terenurilor uscate. Studiul, intitulat "Bijuteriile reale din Kalahari", arata ca deciziile privind managementul pamanturilor uscate sunt luate in principal pe criterii economice, sociale, culturale si politice.
Cu toate acestea, cele mai multe dintre planuri iau in considerare doar calculele economice care tin cont numai de costuri si beneficii, si nicidecum de initiativele planificate. Autorii studiului considera ca pentru stoparea degradarii solului e nevoie de evaluarea economica a intregului ecosistem.
Nigeria
Regiunea Ad/Tenere din Nigeria este arida, dar, cu toate acestea, mediul are multe bunuri cu potential economic. Valorificarea siturilor paleontologice si preistorice poate genera resurse financiare in beneficiul populatiei.
Pentru ca Ad/Tenere nu este o entitate administrata separat, cele mai multe informatii privesc de fapt zona Agadez din care face parte. Cercetatorii spun ca viitorul acestei zone depinde de administratorii care manageriaza ecosistemul.
Au fost identificate mai multe categorii de bunuri care pot fi valorificate: fauna, flora si turismul, biodiversitatea. Cele mai multe dintre acestea nu au fost deloc folosite pana acum, iar politicile Nigeriei nu le iau deloc in considerare. In afara de turism, niciunul dintre bunurile amintite mai sus nu a fost recunoscut. Specialistii spun ca ar putea fi exploatate turistic fosilele din perioada paleontologica. Valoarea economica a bunurilor din zona Ad/Tenere ar trebui contabilizata si folosita pentru a justifica dezvoltarea durabila a resurselor naturale.
Kenya
Studiul arata ca peste 84% din suprafata statului e reprezentata de terenuri uscate. Conservarea naturii ar putea aduce mari beneficii ca parte a turismului, numai ca multe dintre obiectivele turistice sunt in zonele rurale, iar populatia care traieste aici nu stie cum sa le valorifice. Acest fapt are consecinte directe asupra pierderilor semnificative din ultima perioada a resurselor naturale. Cercetatorii au luat ca studiu de caz districtul Turkana. Ei au estimat ca 30% din solurile districtului pot sustine productia agricola, dar aceasta e limitata de precipitatiile sarace. Studiul arata ca turismul a decazut foarte mult in ultimii ani, din cauza insecuritatii crescute si a infrastructurii precare.
Ce sunt pamanturile uscate
Pamanturile uscate sunt definite ca arii unde cantitatea de precipitatii anuale e mai scazuta decat cea evaporata in atmosfera. Aceasta definitie exclude regiunile polare si ariile montane inalte, care ar putea fi clasificate ca pamanturi uscate. Specialistii spun ca pamanturile uscate pot fi gasite pe fiecare continent. Aceste arii reprezinta aproximativ 41% din suprafata Globului.
Doua milioane de oameni traiesc in zonele uscate
Specialistii clasifica pamanturile uscate in foarte aride, semiaride sau uscate. Mai mult de doua milioane de oameni traiesc in regiunile uscate ale Pamantului, majoritatea fiind teritorii ale tarilor in curs de dezvoltare. Apoximativ 44% din terenurile cultivate se afla langa pamanturi uscate. Populatia care traieste in regiunile respective suporta cele mai grele conditii economice din lume.
Rata mortalitatii infantile (cam 54 la 1.000 de persoane) pentru pamanturile uscate din tarile in curs de dezvoltare o depaseste pe cea din celelalte tari cu 23%. Lipsa apei limiteaza accesul la apa potabila si la o igiena adecvata, ceea ce duce la sanatatea precara a oamenilor.
Pentru mai multe informatii viziteaza Adevarul
