Mugurel Radulescu spune ca implementarea sistemului de colectare selectiva a deseurilor este direct conditionata de vointa autoritatilor locale si aplicarea coerenta a sanctiunilor si a masurilor de control. Marea majoritate a populatiei doreste sa recicleze, insa are niste cerinte minime care tin in primul rand de asigurarea infrastructurii, potrivit presedintelui Eco-Rom.
Ati depasit tinta de reciclare pentru anul 2008. Se va mentine acest trend ascendent si in 2009?
Este posibil sa o depasim. Dar trebuie sa revenim la obiectivele pe baza carora functioneaza Eco-Rom Ambalaje, ca organizatie de recuperare. In primul rand, Eco-Rom Ambalaje indeplineste obiectivele de reciclare si valorificare pentru clientii sai. Fata de obligatia minima stabilita de legislatie, Eco-Rom sigur ca trebuie sa adopte masuri suplimentare. De obicei, colectam si trimitem la reciclare ceva mai mult decat este necesar pentru a preveni tot felul de surprize.
Deseurile colectate sunt reciclate doar pe piata interna sau si in strainatate?
Sunt reciclate si in afara, nu numai in Romania. Pentru ca, odata ce sunt colectate, sortate, ele devin asa-numite materii prime secundare si poti sa reciclezi in interiorul tarii, in Uniunea Europeana sau in afara Uniunii Europene, atata vreme cat sunt conditii similare, respectiv sa nu ajunga la groapa de gunoi, sa fie tot reciclate. La hartie si la plastic, capacitatile de reciclare sunt suficiente pe piata interna.
La sticla, spre exemplu, capacitatea producatorului local Stirom este posibil sa fie mai mica in viitor decat necesarul la nivel national. Dar Eco-Rom-ul a gasit solutii de reciclare in constructii si acum incercam sa promovam folosirea in constructii a sticlei colectate.
Tot aici, la noi?
Da, in Romania. A trebuit sa gandim acest tip de solutii pentru ca, la un moment dat, Stiromul nu voia decat sticla alba. Or, pe de o parte, sticla alba nu e chiar atat de multa, iar, pe de alta parte, se pune intrebarea ce faci cu sticla cealalta. Si atunci, trebuie sa gasesti companii din constructii care vor sa foloseasca sticla pisata in activitatile lor. In acest fel, am creat o piata pentru asta.
Cum se realizeaza colectarea de la populatie si de la companii?
Materialele se pot colecta din doua zone, care sunt foarte bine stabilite conceptual. Colectarea de la companii inseamna colectarea din depozitele acestora, unde sunt cantitati mari de ambalaje, ajung acolo relativ pure si usor de separat, asa incat este o operatiune logistica simpla.
Acest flux de deseuri reprezinta aproximativ 40% din cantitatea totala de deseuri de ambalaje introduse pe piata. Celelalte 60 de procente se afla la populatie. Colectarea de la populatie este ceva mai complicata, pentru ca sunt gospodarii foarte multe, ambalajele nu sunt in cantitati mari si trebuie colectate selectiv, deci operatia logistica este un pic mai complicata.
Care a fost reactia autoritatilor la propunerea de implementare a acestui sistem?
In primul rand, autoritatile, la nivelul dezbaterilor strategice, au fost cvasiabsente. Foarte rar au participat la dezbaterile pe ceea ce inseamna politica in acest domeniu. Iar la nivel individual, reactia a fost diversa. Sunt unii care au reactionat foarte bine, cum e cazul celor din Brasov, Bacau, Piatra Neamt, sectoarele 6 si 3 din Bucuresti. In alte parti, nu au reactionat.
In Bucuresti, colaborati numai cu doua sectoare…
Da, noi operam doar in sectoarele 3 si 6. Dar sisteme similare au fost implementate de salubritatea locala si in sectoarele 1 si 2.
Si in sectoarele 4 si 5?
Daca vrea primaria, o sa faca si acolo.
Nu ati avut discutii si cu primarii de acolo?
Ba da. Dar noi lucram cu oricine vrea sa lucreze. Mai mult nu pot sa zic.
La nivel central, ati constatat aceeasi lipsa de implicare?
Nu. Ministerul Mediului a fost proactiv in chestiunea asta. Am avut acolo niste parteneri buni. Pe de alta parte, exista niste resurse destul de bune la nivelul Fondului pentru Mediu, care implementeaza o prevedere care spune ca orice companie care nu-si indeplineste tintele de valorificare si reciclare plateste o amenda, o penalizare de 2 lei pentru fiecare kilogram.
Bineinteles ca asta poate insemna sume foarte mari daca esti persistent in a nu-ti indeplini obligatiile. Iar cei de la Fondul pentru Mediu au fost foarte atenti in a-i urmari pe cei care nu fac treaba. Deci, pe acest segment, functioneaza foarte bine metoda cu penalitatile.
Care sunt principalii factori de care depinde cresterea ponderii de deseuri colectate de la populatie?
In primul rand, trebuie sa fie sistem de colectare selectiva asigurat, cu infrastructura aferenta, dupa care sunt obligatorii campaniile de constientizare. Astea sunt ingredientele principale. Iar daca autoritatea locala este implicata, liderii locali pot juca un rol extraordinar. Macar prin forta exemplului. Daca oamenii il vad pe primar ca el arunca separat deseurile si el este cel care da exemplu, foarte multi dintre ei bineinteles ca il vor urma si vor face la fel.
„Oamenii trebuie sa vada finalitatea efortului lor“
Care sunt sansele unui sistem bazat pe principiul „buy-back”? Taxarea unui produs cu o suma suplimentara pe care omul sa o primeasca inapoi la returnarea ambalajului.
Pentru evaluarea unui astfel de sistem trebuie sa ne intrebam ce vrem. Eu va pot spune ce vrea populatia. Chiar am pus intrebarea asta la un moment dat si oamenii vor infrastructura pentru colectare selectiva, dar vor ca infrastructura sa fie aproape de casa. Mai mult decat atat, aceasta propunere trebuie sa fie si cat mai putin costisitoare.
Astea sunt sondaje facute de noi la punctele de reciclare sau la casele oamenilor. Peste 50% din populatia din zonele unde avem astfel de puncte declara ca vrea sa recicleze. Dar gunoiul este o problema de infrastructura.
Eco-Rom are containere de colectare selectiva in doua sectoare din Bucuresti
Dar ce se intampla cu cealalta jumatate?
Pot fi convinsi. E nevoie de programe eductionale si de campanii, pentru ca oamenii vad containerele acolo, dar trebuie sa stie si la ce le folosesc. Pe de alta parte, trebuie explicat foarte bine ce se intampla cu deseurile de ambalaje. Ele au o finalitate si sunt obiecte care se reintroduc in circuitul economic. Oamenii trebuie, deci, sa vada putin finalitatea efortului lor.
Ar fi nevoie de masuri coercitive mai drastice?
Da, sigur ca da. Problema este ca aceste masuri coercitive exista, doar ca trebuie implementate. Putem sa le facem si in lege mai drastice, daca se doreste, dar pana atunci, macar pe alea care sunt sa le implementam.
Din punctul de vedere al stimularii populatiei, altfel decat educativ, am putea avea un sistem de recompensare?
Sistemul acesta functioneaza la ora actuala. De exemplu, pe gropile de gunoi, vedem persoane care au nivelul de viata pe care il au si care stau acolo si traiesc cautand tot felul de deseuri. Nu stiu daca este tipul de munca pe care doreste sa il promoveze o tara din UE. Nu stiu daca asta este aspiratia noastra de europeni si nu stiu daca munca degradanta este o solutie. Eco-Rom acopera 55% din piata de ambalaje din Romania
Eco-Rom Ambalaje este o asociatie constituita in anul 2003. Asociatia preia responsabilitatile legale de colectare si reciclare a ambalajelor introduse pe piata de operatorii economici.
Conform obligatiilor asumate de Romania fata de Uniunea Europeana, agentii economici trebuie sa valorifice, pana in 2013, 60% din cantitatea de ambalaje introduse pe piata. Potrivit presedintelui asociatiei, clientii Eco-Rom reprezinta, in prezent, aproximativ 55% din agentii economici cu obligatii in acest sens.
„Evaluand situatia dupa cantitatea de ambalaje care intra pe piata interna, aceasta piata totala din Romania este de aproximativ 1.400.000 de tone. Daca ne raportam la aceasta cifra, ar trebui sa fie in jur de 55%”, a declarat Mugurel Radulescu. Potrivit obiectivelor asociatiei, implementarea sistemului de colectare selectiva se va face etapizat, cu extinderea lui la nivel national, inclusiv in orasele mici si o parte din zona rurala, pana in anul 2017. In prezent, colectarea selectiva in zona rurala presupune costuri prea mari, sustine presedintele asociatiei.
Ulterior, planurile asociatiei prevad extinderea infrastructurii pentru colectarea separata a deseurilor de ambalaje si in regiuni mai greu accesibile, cum ar fi satele din zonele montane. 60% din deseurile de ambalaje din Romania provin din gospodarii.
