O nava germana a eliberat sase tone de praf de fier in Oceanul Antarctic, ajutand algele sa se prolifereze pentru a absorbi mai mult dioxid de carbon. Fierul hraneste algele, care se inmultesc si atrag dioxidul de carbon daunator. Dupa ce mor, ele se depun, scapandu-ne de gazul cu efect de sera.
Algele tratate cu fier se reproduc rapid si absorb astfel cantitati mult mai mari de dioxid de carbon, necesar in procesul de fotosinteza. Dupa incheierea ciclului de viata, algele care au “sechestrat” carbonul se depun la peste 200 de metri adancime.
Ele vor sta pe fundul oceanului mai bine de un secol, pana cand curentii de apa le vor aduce inapoi la suprafata, iar carbonul va fi eliberat din nou in atmosfera, prin descompunerea biomasei. Cercetatorii sunt de parere ca fertilizarea cu fier a algelor din oceane va impiedica cu succes cresterea temperaturilor globale.
Evolutia experimentului
O echipa de experti care lucreaza langa coastele Antarcticii a descoperit mici particule de fier care sunt eliberate in ocean, in timp ce gheata se topeste.
Drept urmare, luna aceasta va avea loc un experiment inovator, prin care cercetatori adunati din toate colturile lumii pe o nava germana vor verifica daca procesul natural din Antarctica poate fi realizat de oameni, cu scopul de a reduce emisiile de carbon.
Acestia vor folosi cateva tone de sulfat de fier pentru a crea artificial o inflorire a algelor. Grupul de alge va fi atat de mare, incat va putea fi observat din spatiu. Oamenii de stiinta stiau deja ca eliberarea fierului in mare stimuleaza cresterea algelor, dar ecologistii au atentionat ca surplusul de fier ar putea dauna ecosistemelor fragile ale planetei.
Un proiect contestat
Anul trecut, ONU a interzis fertilizarea cu fier a Oceanului Antarctic. Dupa ce noile descoperiri au aratat ca acest proces are loc in mod natural de milioane de ani, in apele izolate din sud, ONU a permis desfasurarea experimentului.
Cercetatorul care va conduce urmatoarea etapa a studiului, profesorul Victor Smetacek, a declarat ca gazul va iesi in mod sigur din atmosfera Pamantului pentru urmatoarele sute de ani. Scopul studiului este de a descoperi daca fertilizarea artificiala a zonei va crea mai multe alge in Oceanul Antarctic. Oamenii de stiinta cred ca, daca intreaga suprafata a Oceanului va fi tratata cu fier, algele rezultate vor indeparta 3,5 gigatone de dioxid de carbon. Acesta este echivalentul unei optimi din toate emisiile anuale create din arderea combustibililor precum petrolul, gazele sau carbunele.
Efecte necunoscute
Expertii avertizeaza insa ca este prea devreme pentru a spune daca fertilizarea artificiala cu fier va functiona.
Liderul cercetatorilor participanti la acest experiment, profesorul britanic Rob Raiswell, a precizat ca proiectul este foarte controversat, intrucat oceanele nu sunt cutii izolate, iar aceasta fertilizare va afecta si zonele inconjuratoare.
“Praful de fier va fi imprastiat pe o suprafata de 300 de kilometri patrati. Nu stim inca ce efecte va avea, pentru ca ecosistemele sunt foarte complicate”, a mentionat profesorul.
Nu de aceeasi parere este si ministrul german de Stiinte, Annette Schavan: „Dupa o evaluare atenta a rapoartelor expertilor, sunt convinsa ca nu exista obiectii legale sau stiintifice la acest proiect de cercetare marina“.
Algele, sursa de energie a viitorului
Unii specialisti sustin ca algele ar putea fi sursa biologica de energie a viitorului. Acestea contin cantitati mari de ulei care ar putea fi extras, procesat si rafinat in biocombustibil, utilizand tehnologia existenta.
Luna trecuta, compania aeriana Boeing a testat primul avion care a zburat, fara probleme, in timp ce unul dintre motoarele sale a fost alimentat cu un amestec din biocombustibil din alge si combustibil clasic. Totusi, alti experti considera ca folosirea biomasei din oceane este, deocamdata, prea costisitoare pentru a putea raspunde nevoilor industriei energetice.
Praful de fier va fi imprastiat pe o suprafata de 300 de kilometri patrati. Nu stim inca ce efecte va avea, pentru ca ecosistemele sunt foarte complicate
Planctonul salvator, format din alge minuscule
Organismele microscopice din oceane, cunoscute sub numele de plancton, isi maresc capacitatea de absorbtie a dioxidului de carbon necesar fotosintezei odata cu cresterea cantitatii de CO2 din atmosfera. Acest lucru a fost demonstrat in 2007, de catre un grup international de experti, condus de Institutul de Stiinte Marine Leibniz din Kiel, Germania.
Experimentul s-a desfasurat in apele Fiordului Raune din Norvegia si a aratat ca planctonul din “oceanele viitorului” ar putea absorbi cu 39% mai mult carbon. In acest context, cercetatorii au subliniat contributia majora pe care o au algele microscopice verzi din oceane la diminuarea efectului de sera global si, implicit, la combaterea schimbarilor climatice.
In concluzie, cu cat sunt mai multe alge in oceane, cu atat cantitatea de CO2 absorbita va fi mai mare. Tot cercetatorii au descoperit, in urma cu cativa ani, ca hranirea microorganismelor din plancton cu particule de fier reprezinta solutia pentru inmultirea acestora.
