Text de Andreas Beckmann
In cei 5 ani care s-au scurs de la extinderea granitelor Uniunii Europene spre est si sud, conservarea naturii in noile state membre a castigat cateva puncte valoroase. Cele zece tari adaugate, la 1 mai 2004, pe steagul Uniunii – incluzand Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru si Malta – adapostesc cele mai mari comori naturale ale Europei, unele dintre cele mai intinse paduri, zone salbatice si peisaje culturale.
Aderarea la Uniunea Europeana a adus imbunatatiri vizibile in protectia mediului din noile state membre, insa nu a reprezentat solutia completa pentru provocarile existente. Totodata, politicile si programele inca nereformate au dat nastere la noi amenintari.
Legislatia Europeana
In ultimii ani, Reteaua Europeana de situri protejate Natura 2000, o adevarata piatra de temelie a sistemului implementat de Uniunea Europeana pentru protejarea naturii, a fost extinsa pentru a acoperi noile state membre. Drept urmare, 142,540 km2 (aproape de doua ori suprafata Irlandei) au fost adaugati la „plasa de siguranta a naturii”, care acopera, in momentul de fata, 17% din intreaga suprafata a Uniunii Europene. Aria de protejare a Retelei cuprinde specii de plante si de animale de importanta europeana si chiar globala, incluzand rasul european, ursul brun si arii protejate de o frumusete rara de la Bialowieza, padurea peleozoica din Polonia, pana la Parcul National Triglav din Slovenia.
Unele state nou aderate au depasit deja multe dintre statele vechi in implementarea legislatiei europene privind protectia mediului. Slovenia a desemnat 35% din teritoriu drept parte din Reteaua Natura 2000. Cehia poate servi drept exemplu pentru celelalte state, datorita sistemelor eficiente de management al ariilor protejate.
Cu toate acestea, desi exista pe hartie, Reteaua Natura 2000 nu se regaseste mereu in practica. In Slovacia, de exemplu, multe dintre zonele protejate, precum Parcul National Tatra, sunt amenintate de planurile de dezvoltare pentru statiunile de schi si a altor infrastructuri turistice. Pe de alta parte, in ciuda reformelor din ultimii ani, Politica Agricola Comuna favorizeaza, in continuare, sistemele agricole industriale care afecteaza biodiversitatea si inca mai exista probleme in stabilirea unor programe de agro-mediu care sa fie create special pentru conservarea naturii.
Totodata, fondurile europene de dezvoltare afecteaza de multe ori patrimoniul natural. Uniunea Europeana si mecanismele nationale de protectie, precum evaluarile de impact asupra mediului, care ar trebui sa se asigure ca factorii de mediu sunt luati in considerare in planificarea si dezvoltarea proiectelor, sunt de multe ori ineficiente sau prost aplicate in noile state membre.
Exista insa si cazuri concrete, unde aplicarea legislatiei europene a avut un impact vizibil pozitiv. Legislatia Europeana a fost cea care a salvat, practic, Valea Rospuda din nordestul Poloniei. Riscand presiuni mari din partea Comisiei Europene si chiar un proces la Curtea Europeana de Justitie, guvernul polonez a fost nevoit sa anuleze planurile de construire a unui drum pentru motociclete de-a lungul unei zone protejate de importanta mondiala si sa ia astfel in considerare alte zone.
Asemenea conflicte ar putea fi evitate in viitor daca guvernul Poloniei va introduce masuri pentru o mai buna integrare a aspectelor legate de mediu in planurile de dezvoltare a infrastructurii, inainte de implementarea lor.
„Politicile si legislatia Uniunii Europene ne pun la dispozitie cateva instrumente puternice pentru promovarea conservarii naturii in aceste tari, dar nu ofera o solutie la toate probleme existente si probabil nici nu ar trebui sa ne asteptam la acest lucru”, a declarat Alberto Arroyo, Coordonatorul WWF al Retelei Natura 2000.
Legislatia trebuie pusa in practica, iar eforturile trebuie sa vina nu doar de la autoritati si de la Comisia Europeana, ci mai ales din partea cetatenilor si de la organizatiile de mediu, care sunt avocatii independenti pentru conservarea
bogatiilor naturale ale Europei. De altfel, in spatele actiunii Comisiei Europene de a salva Valea Rospuda au fost mii de activisti si organizatii de mediu care au informat publicul cu privire la problema existenta.
Aceste deficiente afecteaza si cele mai noi state membre, Romania si Bulgaria. In Bulgaria, miscarea publica,
aflata in continua dezvoltare, ataca de multe ori constructiile ilegale de partii de schi sau alte facilitati turistice demarate in cele mai importante zone protejate din tara. In luna ianuarie a anului trecut, mii de bulgari au iesit in centrul capitalei timp de o saptamana, pentru a protesta la adresa legislatiei care le-ar fi permis dezvoltatorilor sa distruga mai multe zone naturale de pe teritoriul tarii. In plus, conform unui studiu, 85% dintre bulgari cred ca mediul inconjurator si zonele protejate constituie probleme prioritare in tara lor.
Recomandari pentru viitoarele state membre
Multe dintre tarile care sunt pe punctul de a adera la Uniunea Europeana aduc un capital natural la fel de bogat ca si statele care au aderat in urma cu 5 ani. Croatia, unul dintre statele candidate, aduna, pe o un teritoriu relativ mic, o diversitate uimitoare de bogatii naturale, de la formatiunile carstice din partea centrala, la minunile marine de pe coasta Marii Adriatice. Turcia, de asemenea candidata, este un adevarat „magnat” al naturii, adapostind cam tot atatea specii de plante si animale cat restul Europei la un loc.
Alte tari potential candidate din vestul Muntilor Balcani, precum Serbia, Bosnia-Hertegovina si Muntenegru, gazduiesc retele hidrografice extrem de importante, inclusiv una dintre cele mai extinse retele de rauri si lacuri subterane din Europa, paduri de lunca si zone umede de importanta internationala, precum Delta Neretva (Bosnia-
Hertegovina/Croatia) si Lacul Skadar/Shkodra (Muntenegru/Albania).
Pregatirile pentru implementarea legislatiei si a politicilor de mediu europene sunt in toi in majoritatea acestor tari. Croatia este pe cale de a introduce o mare parte din zonele naturale in Reteaua Natura 2000, iar Serbia tocmai a demarat un proiect amplu, finantat de Uniunea Europeana, de pregatire pentru noua legislatie.
Avand ca exemplu experienta statelor recent incluse in Uniune, putem afirma ca pastrarea acestor bogatii naturale va cere nu numai o aplicare consecventa a aspectelor-cheie din legislatia europeana, de exemplu Reteaua Natura 2000, ci si reforme ale unor politici si programe ale Uniunii Europene, incluzand Politica Agricola Comuna si Fondurile Regionale.
Oportunitatea optima pentru implementarea acestor reforme vine odata cu noua perioada de finantare, 2013-2020. La momentul acela, va fi esential sa ne asiguram ca mediul inconjurator si conservarea naturii vor fi integrate in mod complet si eficient in noile politici si apoi, bineinteles, puse in aplicare.
Pentru multe dintre marile bogatii naturale ale Europei, Uniunea Europeana aduce multe promisiuni, dar si multe amenintari.
