Ceva e mai mult decat nimicul de la Copenhaga, era truismul indeobste murmurat de reprezentantii si expertii statelor, de activisti ori de jurnalistii acreditati la Palatul Lunii din Cancun, Mexic. Dupa doua saptamani de negocieri si conferinte dure al caror subiect ce aluneca obositor si usor penibil doar catre fondurile mondiale privind combaterea si adaptarea la schimbarile climatice, la a 16-a Conferinta a Partilor Conventiei Cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice (UNFCCC), in ultimele clipe, statele au semnat un acord salvator.
Text de Raul Cazan, editor 2Celsius Network
Ceea ce negociatorii au reusit sa salveze nu a fost insa planeta, nici clima si nici economiile tarilor mai putin dezvoltate, ci insusi procesul onusian. Organizatia Natiunilor Unite cu a sa ramura, UNFCCC, risca sa isi piarda credibilitatea de organism international care mediaza si gireaza acte ce ar impune statelor lumii, prin forta tratatelor, masuri clare de combatere a schimbarilor climatice. Acordul de la Cancun este un compromis si un preambul al unui eventual nou tratat sau protocol care sa urmeze celui de la Kyoto incepand cu 2012.
“Promitem un nou tratat“
La Cancun nu s-a semnat un document inclusiv, cu putere legala si obligatoriu pentru toate statele membre ONU. Compromisul ultimei zi consta intr-un angajament datator de sperante care prevede in primul rand ca toate tarile lumii isi vor reduce emisiile de gaze cu efect de sera. Statele care evita despaduririle vor fi recompensate, iar tarile in curs de dezvoltare se vor bucura de transferuri de tehnologii verzi dinspre statele bogate.
Prevederea care starnit aplauze a fost cea referitoare la fondurile climatice. Tarile in curs de dezvoltare vor primi in scurt timp 30 de miliarde de dolari americani pentru adaptarea la schimbarile climatice, iar pe termen lung suma va depasi 100 de miliarde de dolari. Aceleasi state in curs de dezvoltare vor gestiona un “fond climatic“ al Natiunilor Unite. China si Statele Unite ale Americii au acceptat ca economiile lor sa fie inspectate de ONU, iar din cinci in cinci ani ONU va publica reevaluari stiintifice privind starea planetei si a economiilor.
Uniunea Europeana, liderul cu o singura voce
Connie Hedegaard, comisarul European pentru clima, a fost de departe negociatorul care a reusit sa impinga negocierile catre un rezultat satisfacator. Tintele ambitioase de reducere a emisiilor de dioxid de carbon (30% pana in 2020) si atitudinea cel putin generoasa in privinta fondurilor de ajutorare pentru adaptarea la schimbarile climatice au facut “pressing“ la Palatul Lunii.
Desi atitudinea extrem pozitiva a UE a condus negocierile catre un angajament, noile state membre ale Uniunii, desi nu s-au opus, si-au exprimat rezerve. Romania e unul dintre acele state.
Romania circumspecta
“…Degeaba UE cheltuieste o gramada de bani pentru aceasta reducere, care, totusi, afecteaza si economia. Stiti foarte bine ca si pretul energiei va fi mai scump daca utilizezi foarte multa energie regenerabila. In momentul de fata trebuie sa fim circumspecti, sa vedem ce se intampla in lume si sa nu ne angajam la niste cheltuieli care stim ce inseamna in perioada de recesiune, inclusiv pentru Romania“, ne-a declarat ministrul mediului Laszlo Borbely, prezent la negocierile din Mexic.
“Ministerul Mediului din Romania are, din nefericire, aceeasi abordare ca alti reprezentanti din fostele tari comuniste. Cred ca Romania, ca si Polonia, sau Ungaria sau Bulgaria, trebuie sa inceteze sa se mai ascunda in spatele argumentului legat de bugete si costuri si sa isi asume istoric contributia la schimbarile climatice. Schimbarile nu dau amanari statelor din Estul Europei: suntem deja afectati, cu totii. In plus de asta, cred ca este nevoie ca prevenirea sa devina o prioritate, aceasta fiind un concept foarte greu de inteles si acceptat intr-o tara care gandeste numai pe termen scurt“, ne-a declarat Eliza Teodorescu, presedintele Retelei de Actiune pentru Clima Romania.
Activistii cer ministrului sa arate ca inactiunea si reticenta de azi sunt mai ieftine decat schimbarea pe care o ratam, si pe care am putea-o incepe tot azi, pe termen mediu (10-15 ani). “Nu uitati sa luati in calcul toate costurile pentru: adaptarea la schimbarile climatice (inundatii, seceta, furtuni, canicula etc.), numarul crescand al bolnavilor intr-un sistem de sanatate deja falit, pierderile de competitivitate la nivel european, varful de exploatare al resurselor etc.”, incheie Teodorescu.
Si pentru Romania topica cea mai fierbinte la summit-ul COP 16 de la Cancun a fost finantarea fondului de ajutorare a tarilor in curs de dezvoltare pentru a face fata schimbarilor cimatice. UE a dat deja, in 2010, suma de 2,2 miliarde de euro si urmeaza sa aiba o tinta foarte generoasa de 7,4 miliarde de euro pana in 2012. Deciziile privind modul in care se atribuie fondurile respective se iau, insa, la nivel national. Tara noastra a gasit o solutie ingenioasa.
“In ceea ce priveste pozitia Romaniei, noi ne-am angajat sa dam 15 milioane de euro pana in 2012, din care 5 vor fi alocati anul viitor, iar restul de 10 milioane, in 2012. […] am aprobat o nota in Guvern sa alocam aceste fonduri Republicii Moldova, pentru ca exista aceasta posibilitate“, ne-a spus Borbely.
Acesti bani se traduc in proiecte de reducere a emisiilor, proiecte de infrastructura ori de reabilitare energetica a unor cladiri. In una din intalnirile bilaterale, Borbely a discutat cu omologul sau din Moldova, Gheorghe Salaru, iar delegatia de la Chisinau s-a angajat ca intr-o luna sa vina cu proiecte concrete care vor fi monitorizate si realizate pana in 2012.
Durban, 2011
Anul viitor partile UNFCCC se vor intalni in Africa de Sud, la Durban, cu tolba plina de promisiuni politicienesti. Probleme cu totul noi vor fi atacate atunci in premiera. Atat Comisia europeana prin al sau directorat general pentru schimbari climatice, cat si grupuri ecologiste ridica problema schimbarii utilizarii terenurilor, a biocombustibililor si a protejarii padurilor, elemente esentiale in calculul emisiilor.
OECD, prin liderul sau, A. Gurria, cere oprirea subsidiilor pentru combustibili fosili. ONU trebuie sa faca sa functioneze un barometru al sanatatii economice a planetei, asa-zisul “Puls Global“. Unicul stat rebel, Bolivia, va trebui convins de oportunitatea unui compromis, iar finantarea adaptarii la schimbarile climatice alaturi de pietele de tranzactie a emisiilor vor ramane spinii infipti in coasta Terrei.
Christiana Figueres, secretarul executiv al UNFCCC, a anuntat printr-un comunicat de ultima ora ca deadline-ul pentru prima transa de “fast-start funding“ este luna mai, 2011. Daca la Durban, in decembrie anul viitor, tarile in curs de dezvoltare vor veni cu conturile pline de cei 30 de mliarde de dolari promisi, calea spre un nou acord climatic global e deja deschisa. Temerile legitime ale liderilor statelor slab dezvoltate se leaga insa si de modul in care fondurile verzi vor fi gestionate. In cazul in care Banca Mondiala va fi girantul pentru implementarea proiectelor din Fondul Verde, adaptarea la schimbarile climatice va aluneca spre o gestionare a saraciei de catre o armata de consultanti, experti si bancheri occidentali.
Citat:
„In zilele noastre, luam in calcul schimbarile climatice indiferent despre ce am discuta. Saracia, securitatea alimentara si energetica, securitatea resurselor de apa, iar acum chiar si pacea. Impactul schimbarilor climatice a devenit o sursa de conflict, iar daca nu venim cu masuri potrivite, se poate transforma intr-o criza si mai mare. Trebuie sa conectam toate aceste lucruri in favoarea securitatii si sa le abordam intr-o maniera cuprinzatoare.
Tinta noastra pentru 2050 este de a avea o dezvoltare globala sustenabila. Pana atunci, ne asteptam ca populatia sa ajunga la 9 miliarde de oameni, cu 50% mai multi decat in prezent, iar tot pana atunci trebuie sa ne reducem cu 50% emisiile de gaze cu efect de sera. Aceasta este provocarea <50-50-50> pe care trebuie sa o abordam si trebuie sa incepem chiar acum, la Cancun. Cred ca putem face asta”. – Ban Ki-moon, secretarul general al ONU.
