La disperare, oamenii spun multe tampenii. Iar Alan Hill, presedintele director general al "Gabriel Resources" si "Rosia Montana Gold Corporation", este, probabil, disperat. Actiunile companiei sale s-au prabusit cu 44% joi, la bursa din Toronto, dupa ce Ministerul roman al Mediului a sistat procedura de autorizare a controversatului proiect minier din Tara Motilor.
Investitorul canadian a iesit la rampa, declansand o vasta contraofensiva mediatica. A lansat acuzatii naucitoare, dar de un haz teribil. Cica cei care se opun proiectului sau sunt vanduti ungurilor. Fundatia Soros e prezentata drept o oficina a Budapestei. Noului ministru al Mediului, Attila Korodi, i se "reproseaza" voalat ca "a incalcat legea" fiindca e maghiar. Un discurs halucinant, incredibil in Romania anului 2007. Demn de epoca de glorie a lui Gheorghe Funar. Dar, ce sa vezi, Funar se opune si el mineritului cu cianuri. Vrea sa-l interzica in toata tara. O fi si el un iredentist ascuns? Cam greu de crezut.
Pe plan intern, sperietoarea maghiara fluturata de firma "Gabriel" nu a produs decat amuzament. Mentalitatile s-au mai schimbat si, din fericire, opinia publica nu se mai inflameaza de fiecare data cand vreun zanatec striga ca ungurii vor sa ne ia Ardealul (sau, acum, "sa ne fure aurul"). Chiar si politicienii au inceput sa se fereasca de acest tip de retorica – descalificant in clubul statelor civilizate.
Dar Alan Hill nu ne considera, pesemne, o tara civilizata. Ma indoiesc ca, in Germania, Franta sau Canada si-ar fi permis sa-si promoveze interesele speculand tensiuni interetnice. La fel de jignitoare este aroganta cu care isi prezinta proiectul drept unica solutie posibila pentru "salvarea" unei zone defavorizate. Ai zice ca, in lipsa investitiilor sale, locuitorii din Tara Motilor ar fi condamnati la moarte prin inanitie. Ca vulturii le dau deja tarcoale. Citindu-i declaratiile, ai senzatia ca vorbeste despre un stat falit din Africa subsahariana, nu despre o regiune care este, de bine, de rau, parte a Uniunii Europene.
Tot de Lumea a Treia imi aminteste si faptul ca, dupa propriile spuse, Alan Hill nu a luat nicio clipa in calcul posibilitatea de a fi nevoit sa abandoneze proiectul Rosia Montana. Cu toate ca "dezbaterile publice" erau obligatorii in cadrul procedurilor de autorizare. In mod evident, le-a considerat doar o formalitate. Si nu a luat in calcul nici dreptul romanilor de a decide sa interzica cianurarea ca procedeu de extractie. Ce conteaza ce vor papuasii, cata vreme se gasesc sefi de trib care pot fi oricand cumparati cu vreo oglinjoara si cateva margeluse?
Pentru prima data, investitorul canadian pare sa realizeze ca, totusi, muntii de aur de la Rosia Montana ar putea sa-i scape printre degete. Ameninta ca asta ar afecta grav "imaginea Romaniei in lume". Imagine la care Alan Hill lucreaza deja de zor, dupa cum demonstreaza un recent articol de pe fluxul agentiei Canadian Press. Pe langa acuzatiile deja cunoscute la adresa autoritatilor de la Bucuresti, directorul Gabriel ofera si o senzationala mostra de logica. Cica Rosia Montana este deja in plin dezastru ecologic, fiindca… doua treimi din case au WC-uri in curte si nu dispun de canalizare. Cu alte cuvinte, o vidanja plina este la fel de primejdioasa ca o cisterna de cianura!
Articolul, preluat de numeroase publicatii de peste ocean, este cu adevarat uimitor. Dar nu prin incendiarele declaratii ale lui Alan Hill, ci prin faptul ca nu consemneaza, practic, decat punctul de vedere al companiei "Gabriel". Complet inacceptabil pentru o stire neutra, de agentie. Probabil, insa, ca Hill nu este singurul care crede ca Romania e un stat penibil din Lumea a Treia. Papuasii nu cer drepturi la replica.
Pentru mai multe informatii viziteaza Ziua
