Uriasa miza economica si strategica a unui viitor acord climatic privind reducerea emisiilor la nivel global a declansat o intreaga lupta diplomatica, condusa in special de americani si europeni. Astfel, intre sutele de documente diplomatice dezvaluite de celebrul site WikiLeaks si luate la puricat de marile publicatii, era de asteptat sa apara si informatii din culisele negocierilor climatice la nivel mondial. Primii care au studiat din aceasta perspectiva documentele WikiLeaks au fost jurnalistii de la Climate Wire, divizia verde a „New York Times”, care inca de sambata au publicat mai multe selectii:
In noiembrie 2009, la cateva saptamani dupa conferinta climatica a ONU de la Copenhaga (COP 15), un raport al ambasadorului american la Paris relata despre scepticismul francez in legatura cu propunerile facute de americani, in special cu angajamentul de reducere a emisiilor cu 17% (nu raportat la anul 1990, anul de referinta prevazut de Protocolul de la Kyoto, ci raportat la 2005). Potrivit ambasadorului, oficialii francezi aveu opinii diferite despre cum sa raspunda acestei propuneri neambitioase. In fata neincrederii franceze, Washingtonul a incercat sa explice ca legile americane sunt aplicate, in special cea privind protectia aerului. Un alt mod de a spune de fapt ca un pachet de legi de lupta impotriva schimbarilor climatice nu este neaparat necesar pentru ca SUA sa aplice masurile necesare.
Si Germania a coborat garda, inainte de summit-ul de la Copenhaga, potrivit documentelor studiate de Climate Wire. In acea vreme, ambasada americana informa Washingtonul de dorinta germanilor de a avea un leadership puternic la Copenhaga si de un consens al Occidentului in dialogul cu statele emergente, conduse de China si India. Germania a inceput sa evoce summit-ul ca o etapa intr-un proiect mai larg – un acord juridic obligatoriu pentru toate statele – si pare dispusa sa pregateasca opinia publica pentru un rezultat mai putin ambitios la Copenhaga, explica documentul mentionat de „New York Times”.
Schimbarile climatice afecteaza puturile petroliere
Washingtonul a facut presiuni mari asupra Arabiei Saudite pentru ca aceasta sa puna capat obstructiilor puse in calea negocierilor climatice. Se pare ca aceasta tara incerca sa obtina o parte din fondurile de adaptare la efectele schimbarilor climatice (fonduri alimentate de statele dezvoltate in beneficiul statelor sarace), pe considerentul ca nivelul in crestere al oceanelor ii ameninta puturile petroliere din larg.
”Aveti posibilitatea sa evitati producerea unei ciocniri”, scria ambasadorul american la Riad intr-o misiva catre secretarul american de Stat, Hillary Clinton, care tocmai se pregatea de o vizita in regatul saudit. Oficialii sauditi sunt nelinistiti de faptul ca un eventual tratat pe tema schimbarilor climatice ar putea reduce veniturile tarii lor, deoarece aceasta ar implica alocarea unor cheltuieli importante pentru schimbarea economiei saudite. Regele nu doreste ca Arabia Saudita sa joace rolul personajului negativ, in special pe tematica de mediu”. Un alt memo precizeaza ca Statele Unite au facut presiuni asupra Arabiei Saudite pentru ca aceasta sa adreseze un angajament oficial catre ONU de acceptare a Acordului climatic de la Copenhaga”.
Cu cateva luni inainte de summit-ul de la Copenhaga, diplomatii americani din intreaga lume fusesera solicitati sa evalueze pozitiile oficialilor din tarile in care activau. Spre exemplu, pentru a intelege perceptia pe care alte tari o au despre pozitia americana in negocierile climatice. Dar si pentru a verifica daca acele tari respecta cu-adevarat politicile la care s-au angajat, in caz contrar negociatorii americani avand argumente prin care sa se opuna acelor interlocutori care faceau doar promisiuni, fara sa si ia masuri concrete.
