Pe o piata eco aflata inca in faza de pionierat, pariul cu vinul bio ii poate parea oricui riscant. Investitiile si costurile sunt mari, culturile sunt sensibile si mai expuse perisabilitatii, iar cunoscatorii in ale vinului trebuie convinsi in timp de calitatea produsului. România are insa de câtiva ani doi mari „pionieri” ai vinului bio, care, din pasiune, au investit pe un segment complet nou, chiar si la nivel de importuri. Este vorba despre Domeniile Viticole Franco-Române si Vifrana SA Constanta, nou intrata pe piata produselor bio.
Text de LIVIA CIMPOERU
Podgoriile de la Adamclisi intra in aventura eco
Cel mai mare producator de vin bio din România se pregateste sa devina Vifrana SA Constanta, companie care a obtinut certificare pentru primele culturi de vita-de-vie bio in 2009, prin Austria Bio Garantie, dupa 3 ani de conversie.
Culturile, situate la Adamclisi, in judetul Constanta, sunt intinse pe o suprafata totala de 130 de hectare. Sortimentele sale sunt Cabernet Sauvignon rosu si roze (75 ha), Pinot Noir (14 ha), Chardonnay (21 ha), urmând ca oferta sa fie extinsa cu Feteasca Neagra (9 ha), Syrah (4 ha) si Sauvignon Blanc (9 ha).
Compania va intra de anul acesta pe piata cu 190.000 de sticle de Cabernet Sauvignon, productia 2009, si cu alte 200 de tone de vin din restul sortimentelor, care vor trece prin noua linie de imbuteliere instalata la crama din Adamclisi. Vinurile vor fi comercializate sub denumirea de Patrician, in principal in magazinele de specialitate.
Costul de productie se dubleaza
„Vinurile noastre au 100% ingrediente naturale si un continut foarte scazut de sulfiti”, se mândreste directorul companiei, Vasile Frâncu, aratând ca toate vinurile poarta sigla bio europeana. Cabernet Sauvignon-ul are „o fructoza deosebita, tarie alcoolica buna (13,2 grade), o culoare frumoasa, un echilibru si o catifelare deosebite si un post-gust de exceptie”, isi lauda Vasile Frâncu vinul.
Tot el admite insa ca regimul eco dubleaza practic costul de productie al vinului, care ajunge la 2,3 euro/sticla de 750 ml. Cu restul costurilor, vinul pleaca spre distributie la pretul de 5 euro fara TVA.
„Culturile eco impun o serie de standarde stricte, tratamente multe, doar cu certificare eco, fertilizatori numai pe cale naturala, fara substante chimice, iar principala tehnica este datul cu sapa”, explica Vasile Frâncu. Crama – o investitie de 4 milioane de euro – este noua, tehnologia folosita e de ultima ora si versatila, fermentatia se face sub temperatura controlata, iar drojdiile de fermentatie si enzimele sunt certificate bio.
Pasiunea, ingredientul eco
In prezent, compania are doua contracte de export in Suedia si Canada, fiind in discutii avansate ca sa intre si pe pietele din Ucraina si Japonia.
De ce a investit Vifrana in vinul bio? „Am facut asta din pasiune, nu din dorinta de a vinde bauturi alcoolice cu aspect si miros de vin. Bucuria vinului nu vine din faptul ca te-ai ametit. Segmentul nostru este foarte mic si se adreseaza doar celor care sunt pasionati de un vin bun si au grija de sanatatea lor. Cei care beau cu burta nu vor cumpara vin bio de la mine”, declara Vasile Frâncu.
Viticultura bio-lunara la Domeniile Franco-Române
Cronologic, prima investitie serioasa in culturile de struguri bio apartine Dome-niilor Viticole Franco-Române, companie care a decis inca din 2003 sa treaca la agricultura eco. Culturile se intind pe aproape 35 de hectare situate pe pantele blânde ale dealului Istrita, in mijlocul podgoriei Dealu Mare, din comuna Breaza, unde verile lungi si insorite favorizeaza o buna maturitate a strugurilor.
Dupa trei ani de conversie, in 2007 compania a avut prima productie certificata bio, prin organismul de certificare Ecocert. In prezent, sortimentele eco ale DVFR sunt doua de vinuri albe – Riesling (2 ha) si Chardonnay (5 ha) – si trei de vin rosu – Pinot Noir (12 ha), Feteasca Neagra (6 ha) si Merlot (4 ha). Acestea sunt comercializate sub denumirea „Crai Nou”, in regim HORECA sau in magazinele de produse bio.
Cifra de afaceri medie pe anul trecut s-a situat la un nivel de 700.000 de lei. De la producator, vinul pleaca cu preturi variind intre 16 – 22 de lei, fara TVA, in functie de soi.
Calitate natural superioara
DVFR a ales ca alternativa viticultura bio-lunara, prin care strugurii sunt obtinuti exclusiv cu tratamente naturale, sunt culesi in perioadele de luna noua, când fructul are doza maxima de suc si energie, si sunt storsi in perioadele cu luna plina.
Directorul general al companiei, Cristina Staicu, enumera trei argumente importante pentru care DVFR a ales viticultura bio. In primul rând, calitatea produsului.
„Vinul obtinut din struguri eco e in mod natural superior calitativ. Pentru ca la un vin cautam un echilibru in trasaturile sale – corpolenta, aciditate, tanin. La un vin eco nu mai trebuie sa lucrezi asupra acestor trasaturi folosind tehnici si substante suplimentare”, explica ea. Alte doua argumente sunt sanatatea celui care-l consuma si protectia mediului, in special in cazul unor culturi de anvergura celor viticole. Specialistii de la Domeniile Franco-Române folosesc doar ingrasaminte naturale si substante de contact. Spre deosebire de culturile conventionale, care utilizeaza tratamente impotriva bolilor cu substante de sinteza, aici se folosesc doar substante anorganice, de exemplu sulf sau zeama bordeleza, care intra in contact doar cu frunzele si nu in metabolismul plantei. In general, aceste tratamente sunt preventive, iar dupa o ploaie trebuie repetate. Cea mai mare lupta e insa cu buruienile, pentru ca viticultura eco interzice folosirea pesticidelor. Sapatul traditional e o activitate destul de scumpa, astfel ca in curând compania va folosi un echipament special de sapat pe sub butuci.
Lipsa de sprijin si birocratia, mai rele ca buruienile
O mare parte din vinurile eco este comercializata in România, in orasele mari (Bucuresti, Cluj, Iasi, Brasov si Ploiesti), insa merge si la export, in Franta, existând si inceputuri de colaborare pentru pietele din Germania si Austria. Un atu important este faptul ca asociatii companiei sunt francezi, iar vinul a ajuns sa fie foarte cerut in rândul membrilor comunitatii franceze din România.
Supermarketurile nu sunt deocamdata o optiune, arata directorul DVFR, iar asta din cauza cantitatilor mari care trebuie asigurate, dar si a politicilor dificile impuse de retailul mare. Profitul semnificativ inca se mai lasa asteptat, in conditiile in care agricultura eco presupune costuri foarte mari, iar randamentul la hectar este foarte mic pentru produsele bio. Asta si pentru ca statul român mai mult mimeaza sprijinul pentru agricultura bio. O sustinere ar fi subven-tiile, insa deocamdata acestea sunt mai mult simbolice.
„Pentru conversia unui teren intre 3-5 hectare se dau 1.500 de euro. E o nimica toata. Noi, spre exemplu, inca nu am primit subventiile pentru conversie pe 2010”, arata Cristina Staicu. Ea se plânge si de nebunia birocratica, in conditiile in care agricultura bio implica un numar suplimentar de documente.
„Fiscalitatea e foarte mare, e efectiv sufocant. Pentru orice ban pentru care lupti sa-l obtii in plus, exista uneori riscul ca mai mult sa pierzi”, comenteaza Cristina Staicu.
Tot ea acuza practicile neortodoxe ale statului atunci când vine vorba sa-si onoreze primele de asigurare pentru inghet si seceta. „Am facut asigurare pe valoarea strugurilor, care s-a ridicat la circa 10.000 de lei pe intreg anul. In ianuarie si februarie 2010, am avut inghet si am scos doar 15% din productie. Am inceput demersurile de recuperare a pagubelor, insa spre sfârsitul anului cei de la APIA m-au informat ca legea care prevedea aceasta sustinere din partea statului s-a abrogat. Asigurarea a ramas bine platita, iar noi am ramas cu 15% din productie”, povesteste Cristina Staicu.
1.000 de chipuri rasfrânte in vinul bio
Vinurile bio patrund incet, dar sigur si in locurile de intâlnire ale cunoscatorilor, care stiu sa aprecieze la adevarata valoare calitatea licorii ce straluceste rubiniu in pahar.
Wine-bar-ul „1000 de chipuri”, din Bucuresti, este printre primele localuri de nisa dedicat pasionatilor de vinuri unde se poate degusta un „Crai Nou” din productia 2009. In meniu sunt incluse Feteasca Neagra, Pinot Noir si Chardonnay bio. Oferta include insa si vinuri bio de import, precum Michel Torino Argentina Cuma (malbec si torrontes), Torres nerrola ecologic Spania – (cupaj Syrah merlot tempranilo), Cotes du rhone Franta – (cupaj grenache carignan, syrah) sau Domaine Saint Paul Franta (Sauvignon Blanc).
„In acest moment, estimarile la nivel mondial arata ca exista aproximativ 2.000 de producatori de vinuri organice, din care aproape jumatate in Franta. Cresterea rapida a popularitatii vinurilor organice a dus la o crestere a ofertei. Insa nu in fiecare caz aceasta crestere este sustinuta de o crestere a calitatii, fiind un segment relativ nou, insa ne asteptam ca in scurt timp pe piata sa regasim din ce in ce mai multe vinuri organice de o calitate exceptionala”, spune Stefan Ionescu, unul dintre proprietarii localului.
El mai spune ca producatorii care isi asuma producerea unui astfel de vin sunt de admirat.
Din cauza faptului ca nu pot aplica tratamente de fertilizare sau protectie cu substante chimice artificiale (fungicide, pesticide etc.), precum in cultura conventionala, durata de viata a podgoriei se reduce cu o treime, iar riscurile anuale cu pierderea productiei sunt foarte mari.
