text de Victor Marcusohn
Nu mai putin de 400 de oameni de stiinta si experti din 120 de tari s-au intalnit la Bangkok, in cadrul celui de-al treilea summit al Grupului expertilor interguvernamentali in domeniul schimbarilor climatice (IPCC) din acest an, pentru a stabili modalitatile practice de combatere a incalzirii globale.
In alte doua rapoarte precedente din acest an, oamenii de stiinta au spus ca incalzirea globala este cauzata in special prin acumularea de dioxid de carbon si alte gaze cu efect de sera din atmosfera si o crestere, chiar si cu numai doua grade Celsius (3,6 grade Fahrenheit), ar putea supune circa doua miliarde de oameni, majoritatea din tarile in curs de dezvoltare, unor secete si deficite de apa pana in anul 2050, amenintand cu extinctia intre 20% si 30% dintre speciile de pe Terra.
"Ştiinta ne ofera destule motive care ne obliga sa actionam, insa in ce mod si cand, o vor decide guvernele", a aratat Rajendra Pachauri, presedintele IPCC.
Expertii IPCC au convenit vineri, 4 mai, dupa o saptamana dificila si plina de divergente, asupra formei finale a raportului. Desi acesta nu reglementeaza politici, arata totusi ultimele dezvoltari stiintifice in privinta costurilor si a modurilor de reducere a cresterii emisiilor, fiind de fapt un proiect pentru guvernele implicate. Se arata si ca exista destule tehnologii deja disponibile pentru a se lupta impotriva incalzirii climatice, la costuri suportabile pentru majoritatea tarilor in curs de dezvoltare, responsabile intr-o mare masura de actuala crestere a nivelului emisiilor. Printre aceste tehnologii sunt incluse cele nucleare, solare si eoliene, construirea de cladiri mai eficiente din punct de vedere energetic, dar si captarea si depozitarea dioxidului de carbon eliminat de centralele pe baza de carbune sau petrol.
Una dintre principalele probleme aparute in cadrul reuniunii de la Bangkok a fost, in opinia delegatilor, divergenta de opinii intre Europa si China. Uniunea Europeana a stabilit deja un obiectiv clar determinat de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera cu cel putin 20% pana in 2020 si considera ca diminuarea emisiilor nu se va face cu costuri foarte mari.
Dioxidul de carbon din atmosfera se masoara in parti per milion (ppm), ajungand astazi pana la un nivel de 445 ppm, in crestere. Raportul arata ca daca lumea doreste sa stabilizeze dioxidul de carbon din atmosfera la 640 ppm, pana in anul 2030, ar costa-o 0,2% din produsul intern brut (PIB) la nivel mondial. O tinta si mai ambitioasa, de 550 ppm, ar costa 0,6% din PIB-ul mondial, iar scenariul putin probabil, al stabilizarii dioxidului de carbon din atmosfera intre 445 si 535 ppm pana in anul 2030, ar costa circa 3% din PIB. In orice caz, costurile regionale vor fi diferite de cele globale.
China, cel de-al doilea emitent de gaze cu efect de sera la nivel mondial, dupa SUA, a dorit ca raportul sa reflecte mai bine faptul ca tarile bogate sunt responsabile cu incalzirea globala si ca ar trebui sa preia initiativa remedierii acestei probleme.
Totusi, cel mai delicat subiect de discutie a fost, pe intreaga durata a summitului, impactul economic al reducerii gazelor cu efect de sera, perceput ca o amenintare pentru unele tari si ca un avantaj pentru altele. China a ridicat nu mai putin de 10 amendamente la raportul final, aratand ca reducerea emisiile de gaze cu efect de sera va fi mai greu de facut si va costa mai mult decat o arata raportul IPCC. De altfel, chiar si presa chineza, in semn de dezacord cu concluziile raportului, nu a publicat absolut nimic referitor la acesta, desi capitala Beijing a fost afectata, chiar in acea perioada, de un val-record de caldura pentru aceasta perioada a anului.
De altfel, era de asteptat ca SUA, alaturi de China, sa incerce sa impuna un limbaj al raportului final, care sa slabeasca impactul concluziilor, in sensul luarii unei initiative rapide pentru stabilizarea concentratiilor de gaze cu efect de sera, seful delegatiei americane la Bangkok aratand ca scopul SUA este sa produca un raport folositor, sustinut de date stiintifice si economice, si ca tara sa face eforturi pentru a promova eficienta energetica, eficienta combustibililor auto si folosirea de tehnologii curate pentru sustinerea cresterii economice.
Este interesant ca, in acelasi context, in cadrul unei reuniuni – am putea spune istorice – desfasurate la 30 aprilie, la Washington, presedintele american George W. Bush a convenit, impreuna cu Angela Merkel, care asigura presedintia prin rotatie a Uniunii Europene, si Jose Manuel Barroso, seful Comisiei Europene, sa defineasca incalzirea globala ca pe o problema serioasa a omenirii, care cere actiuni urgente si sustinute la nivel global, esuand insa in a gasi si remediile concrete in acest sens.
Pozitia SUA si a Chinei nu au fost singulare, intrucat si alte state, precum India sau Brazilia, au obiectat cu privire la tonul folosit de raport, considerand ca dezvoltarea economica trebuie sa treaca inaintea diminuarii semnificative a emisiilor.
Totusi, delegatii sunt optimisti si considera ca oamenii de stiinta au depasit majoritatea obiectiilor, oferind date concrete cu privire la modul in care masurile de reducere corespund diverselor niveluri ale emisiilor. Delegatii au mai dezbatut si cu privire la diferitele mijloace de folosire a energiei si de diminuare a emisiilor, insa o problema delicata a ramas cea a energiei nucleare, puternic sustinuta de mari puteri precum SUA sau Franta.
Oamenii de stiinta au aratat ca incalzirea globala ar putea creste numarul celor afectati de foamete la nivel mondial, iar bolile s-ar putea raspandi daca temperaturile vor creste si vremea va deveni din ce in ce mai imprevizibila, afectand populatia saraca a lumii. De altfel, se crede ca natiunile sarace vor fi cele mai afectate de incalzirea globala, fiind indemnate sa se indrepte spre surse de energie regenerabila, precum cea solara ori cea eoliana. Insa, din pacate, acest lucru nu este intotdeauna posibil, in special din cauza cresterii consumului de energie, care obliga tarile sarace, cu o economie slaba, sa foloseasca surse de energie mai ieftine si mai poluante, bazate in special pe carbune.
Raportul final, facut public vineri, 4 mai 2007, va juca un rol-cheie in negocierile privind viitorul Protocolului de la Kyoto, care vor avea loc in decembrie, in Indonezia, dar si asupra liderilor lumii, ce urmeaza sa se intalneasca, in cadrul summitului G8 din luna iunie, pentru a discuta problematica schimbarilor climatice.
