Outhentic Cycling Romania organizează tururi cu bicicleta în sate unde nu s-ar duce nimeni ca turist și îi ghidează pe vizitatori printr-o Românie autentică. Se cazează în case vechi tradiționale restaurate, consumă mâncăruri făcute după rețete locale, cu ingrediente din zonă, și urmăresc cum meșterii creează scaune sau butoaie.
În 2003, când a început să exploreze în șa împrejurimile Ploieștiului natal, Mircea Crisbășanu a înțeles că bicicleta poate fi un mijloc de transport care poate fi folosit în călătorii pentru a descoperi într-un ritm mai lent o zonă, o regiune, o țară, în timp ce toate simțurile ți se activează.
Mai târziu a înființat clubul de ciclism Outhentic Cycling Romania prin intermediul căruia spune că le arată românilor și străinilor o Românie care nu prea apare la televizor. Destinațiile turistice în tururile pe care le organizează nu sunt cele prea bine cunoscute, ci sate din județe unde, spune el, nimeni nu s-ar duce ca turist, cum ar fi Călărași, Teleorman sau Olt.
Outhentic Cycling Romania oferă tururi de o zi, de weekend sau de o săptămână, dar și tururi autoghidate sau informații despre cazări „cycling friendly”, despre trasee cicloturistice, biciclete de închiriat sau obiective interesante de văzut. Tururile lor au tematici precum „Sălbăticia din județul Buzău”, „Mergând cu bicicleta cu urșii”, „Podgorii și cules de fructe”, „Între Dunăre și munți”.
Satul românesc, brandul României
„Cred că brandul României ca țară turistică este satul românesc. Încă mai este autentic, simplu, viu, înconjurat de natură mai bine păstrată. Acolo unde un sat reunește mai multe elemente esențiale – oameni frumoși, tradiții păstrate, rețete culinare specifice locale, peisaj natural deosebit – acolo merită să faci turism, chiar dacă nimeni nu a auzit încă de satul respectiv. În fiecare sat la noi găsești măcar o familie interesantă, cu oameni gospodari, harnici, care îți pot pregăti o masă gustoasă, te pot găzdui, îți pot arăta stilul lor de viață, sau pur și simplu au ce să îți povestească”, a spus Mircea pentru Green Report.
Atunci când creează un traseu nou, bărbatul ține cont ca acesta să conțină o rută interesantă pentru bicicliști, dar și obiective de vizitat (muzee, gospodării, meșteșugari sau mici producători locali).
„Mai există situații când descopăr mai întâi locurile sau oamenii la care știu că merită să opresc cu turiștii, iar abia apoi cercetez variante de rute bune pentru cicloturism”, a mai spus acesta.
[box type=”info” align=”aligncenter” class=”2″ ]Satele preferate ale lui Mircea sunt Saschiz, grației familiei româno-franceză cu care este prieten, și Breb și Botiza, din Maramureș care își păstrează atmosfera de sate liniștite, în ciuda creșterii constante a turismului din zonă.[/box]
Comenzi de pe Facebook pentru meșterii rudari
Pentru el, meșteșugarii sunt un punct important dintr-un tur, deoarece crede că „meșteșugul tradițional reprezintă autenticitatea și reunește un set de valori foarte frumoase pe care încă le mai poartă satul românesc: frumusețe, onestitate, sârguință, respect, iubire”.
Pentru că vrea să promoveze meșteșugarii, Mircea a postat pe Facebook o fotografie cu un scaun din lemn cioplit, făcut de Nea Vergică, un meșter rudar în vârstă de 80 de ani din satul Mănăstirea, din sudul județului Călărași. După ce i-a cumpărat chiar el toate scaunele din bătătură, Mircea i-a făcut rost meșterului de o comandă de 250 de scăunele și 20 de măsuțe de la prietenii din rețeaua socială.
„Concluzia acestui experiment este că meșteșugul vechi românesc se poate relansa și obiectele meșterilor își pot găsi locul în viața noastră de zi cu zi”, spune el.
Între timp, bărbatul a mai descoperit și alți meșteri care fac scaune și spre care poate direcționa comanda numeroasă, astfel încât produsele lor să ajungă la orășeni.
Gustul vieții de la țară
În tururile sale, Mircea îi cazează pe turiști în case de oaspeți, la pensiuni agroturistice, în case vechi tradiționale restaurate sau în case complet noi, care au arhitectura cu influențe tradiționale. Mesele le sunt pregătite de localnici, după rețete locale și cu produse din gospodăria gazdelor sau din comunitate.
„De câteva ori turiștii noștri, vegetarieni fiind, au ajuns ca la finalul unei săptămâni de cicloturism să mănânce carne «pentru că era prea bună». Am aflat așadar că tururile nu sunt de cicloturism, ci de gastronomie, în care bicicleta este doar un mijloc de deplasare de la o masă gustoasă la alta”, glumește bărbatul.
Turiștii din tururile sale sunt străini, de cele mai multe ori, iar până acum a avut din toate colțurile lumii – SUA, Canada, Australia, Anglia, Franța, Germania, țările nordice sau chiar și Hong Kong sau Malaezia.
„De multe ori, turiștii străini vin în România având puține așteptări. Majoritatea pleacă foarte plăcut impresionați după șapte zile sau mai multe petrecute pe bicicletă. Ei sunt adesea foarte fericiți să descopere România profundă, autentică, și cu bune și cu rele. Le place să afle despre cultura locului, să interacționeze cu localnicii, să discute despre istorie, dar și despre viitor, să descopere liderii comunitari, tineri cu inițiativă, să vadă cu ochii lor căruțe trase de cai, să asiste la producerea artizanală a unui scaun cioplit din lemn, sau un covoraș de țesut, sau un butoi de vin, să guste ce e mai bun făcut de gospodina casei. Pe scurt, să deprindă acel sentiment de liniște și libertate pe care satul românesc încă îl poate oferi”, a mai spus el.
[box type=”info” align=”aligncenter” class=”2″ ]Privind protejarea mediului, clubul de ciclism le transmite turiștilor care li se alătură să folosească mașina cât mai puțin posibil. În plus, Mircea are două reguli simple: consumă exact atât cât îți trebuie și nu arunca niciodată gunoiul pe jos. „Orice arunci pe jos, în râpe, în albiile râurilor, pe marginea drumului, mai devreme sau mai târziu va ajunge la tine în farfurie”.[/box]
