APM Alba nu detine documentul pentru care e data in judecata!
Zacamantul de aur de la Rosia Montana a starnit dispute care sunt inca departe de a se incheia. Societatea Rosia Montana Gold Corporation, care a facut demersuri pentru a obtine dreptul de exploatare a zacamantului, a devenit de-a lungul timpului ciuca bataii, atat din partea unor institutii, precum Academia Romana si unele structuri guvernamentale, cat si din partea unor organizatii si asociatii de mediu. Evident, pentru blocarea investitiei. Nu dorim sa ne exprimam noi cu privire la activitatea societatii respective, nici cu privire la oportunitatea sau inoportunitatea investitiei, dar trebuie sa atragem atentia ca pe rolul instantelor s-au aflat uneori cauze absurde, avand ca obiect RMGC, in care au fost atrase ca parte alte institutii, fara a se justifica acest lucru. O astfel de cauza este cea in care a fost chemata ca parte Agentia pentru Protectia Mediului Alba.
In acest caz institutia a fost actionata in instanta pentru un document pe care… nu-l detine! "Ni s-a cerut, declara directorul APM Alba, Vasile Todea, printre altele, licenta de explorare a RMGC, document pe care nu l-am emis noi. Mai mult decat atat, nu l-am avut niciodata si nici nu avem voie, prin lege, sa-l detinem. Iar pentru asta suntem chemati in instanta de patru ani incoace, ba la Miercurea Ciuc, ba la Tg. Mures, ba la Alba Iulia…"
Executorul s-a prezentat, dar… nu are ce executa!
Iata, pe scurt, istoricul acestei cauze, care s-a aflat initial (incepand din ianuarie 2005) pe rol la Tribunalul Harghita (!?), desi eu unul nu pot pricepe ce legatura are una dintre asociatiile ce au actionat atunci in instanta (OTTUS, din Odorheiul Secuiesc), cu exploatarea de la Rosia Montana, cu RMGC sau cu APM Alba. Ca sa simplific, cei de la Odorheiul Secuiesc, care s-au raliat la opozitia permanenta fata de proiect a Asociatiei Aurarilor Alburnus Maior, obtinand sprijinul Centrului Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu de la Cluj, au solicitat Agentiei pentru Protectia Mediului Alba documentele ce au stat la baza acordului de mediu obtinut de RMGC.
Documentele solicitate au fost puse la dispozitie, mai putin licenta de explorare nr. 218/1999, emisa de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale. Pentru aceasta "lipsa", institutia a pierdut procesul si a parcurs toate etapele procedurale, iar in februarie 2006 Curtea de Apel Tg.Mures a decis punerea in executare a sentintei. Executorul s-a prezentat disciplinat la APM sa "execute", dar… nu a avut ce executa! Aceasta pentru ca documentul respectiv nu se afla in posesia APM. El nu fusese emis de APM, nu existase niciodata in institutie si, pe deasupra, era secretizat prin ordinul 202/2003, al presedintelui ANRM.
In aceeasi cauza, directorul castiga iar institutia pe care o conduce pierde!
Aflate in aceasta situatie, organizatiile si asociatiile ce au actionat in instanta si-au indreptat furia impotriva directorului APM Alba, Vasile Todea, acuzandu-l de rea vointa si cerand sanctionarea sa pentru neaplicarea deciziei Curtii de Apel Tg.Mures. Sanctionarea, solicitata tot Curtii de Apel Tg.Mures, consta in amendarea acestuia cu cate 500.000 de lei vechi pe zi, pentru fiecare zi de intarziere in aplicarea deciziei, iar la momentul respectiv, din pricina "intarzierii", suma se ridica deja la aproximativ 25.000 de euro. Desigur, pentru ca a facut dovada faptului ca nu a detinut si nici nu avea voie sa detina documentul solicitat, instanta i-a dat castig de cauza lui Todea. Dar in aceleasi conditii institutia pe care o conduce Todea, respectiv APM, pierduse anterior procesul! Asadar, ne intrebam: cand s-a judecat corect cauza la Curtea de Apel Tg.Mures? In cazul directorului sau in cazul institutiei?
Amenda 500.000 lei pe zi, pentru "intarziere"
Pierzand in fata directorului si neavand ce "executa" la APM, OTTUS Odorheiul Secuiesc, Alburnus Maior si centrul de resurse de la Cluj au redeschis procesul la Judecatoria Alba Iulia. Tot impotriva APM. Din nou s-a cerut (de aceasta data institutiei, nu directorului) plata unei amenzi civile in valoare de 500.000 de lei pentru fiecare zi de "intarziere" in furnizarea documentatiei cuprinse in Decizia nr.1923/2005, a Curtii de Apel Tg.Mures, precum si "documentele". Sub denumirea generica "documentele" se solicita, insa, licenta cu pricina. Si, culmea, desi in aceeasi "ecuatie" Vasile Todea, ca persoana fizica, a castigat procesul la Curtea de Apel Tg.Mures (deci exista un precedent), la Judecatoria Alba Iulia s-a luat in calcul "celalalt precedent" in care APM a pierdut, asa ca agentia si-a vazut respinsa cererea de revizuire si contestatia la executare.
Avem, prin urmare, doua cauze (de fapt una singura!) judecate diferit, desi termenii "ecuatiei" sunt aceiasi. Doar atat ca intr-un caz e vorba de o institutie iar in celalalt caz e vorba de directorul institutiei, ca persoana fizica. Dar oare nu-i acelasi lucru, din moment ce detinerea documentului solicitat nu este nici de competenta APM, nici de competenta directorului? Si iata ca Judecatoria Alba Iulia a trimis un nou executor care, de asemenea, a constatat ca nu poate pune in aplicare hotararea instantei. In fine, in momentul de fata cauza se afla in recurs la Judecatoria Alba Iulia, ultimul termen de infatisare a fost in data de 6 martie si cauza s-a amanat din nou…
Urmeaza descecretizarea?
Nervi, energie si timp pierdut, atat de instante cat si de parti, pentru un document ce se afla doar la Bucuresti, la ANRM si la RMGC! Demn de mentionat este faptul ca insusi directorul APM, Vasile Todea, a cerut oficial celor doua parti, atat ANRM cat si RMGC, sa-i puna la dispozitie licenta de explorare cu pricina, dar a fost refuzat, deoarece, dupa cum se arata in raspunsul acestora, documentul este secretizat. Inseamna ca licenta va putea fi obtinuta de catre terti (precum organizatiile si asociatiile respective), doar in conditiile prevazute de lege (art.33 din Standardele nationale de protectie a informatiilor clasificate in Romania) si cu acordul ANRM si RMGC. Urmeaza, oare, desecretizarea, ca si in alte cazuri…?
N.red. Cazul prezentat mai sus a fost unul dintre cele ce au stat la baza destituirii nejustificate a directorului Vasile Todea. Dar asupra acestui subiect vom reveni intr-o editie viitoare.
