Pe fondul înmulţirii populaţiei globale, a dezvoltării economice şi a schimbării tiparelor de consum, cererea de apă la nivel mondial se estimează că va creşte până în anul 2050 cu 20-30%. În plus, seceta și inundațiile provocate de schimbările climatice îngreunează accesul la apă potabilă sigură. Datele au fost incluse într-un raport UNESCO publicat de Ziua Mondială a Apei.
În anul 2015, aproximativ 844 de milioane de persoane nu aveau acces la o sursă de apă potabilă sigură (altfel spus, trei din zece oameni) şi doar 39% din populaţia lumii dispunea de servicii de salubritate sigure (șase din zece nu au acces la astfel de servicii).
Accesul insuficient la o sursă de apă potabilă de calitate şi lipsa serviciilor de salubritate a apei uzate pun în pericol vieţile omeneşti. 780.000 de decese sunt cauzate de dizenterie şi holeră în fiecare an, mult mai multe în comparaţie cu numărul victimelor conflictelor, cutremurelor şi epidemiilor, se arată în raport.
„Accesul la apă este un drept uman vital pentru demnitatea fiecărei fiinţe umane. Cu toate acestea, miliarde de oameni sunt încă privaţi de acesta”, a transmis într-un comunicat directoarea generală a UNESCO, Audrey Azoulay.
Printre sursele de poluare se numără materialele fecale, pesticidele sau nitraţii din agricultură, dar şi „poluanţii emergenţi”, cum ar fi reziduurile medicamentoase.
Comunitățile sărace, cele mai afectate
Elementul comun al celor mai afectate regiuni îl constituie sărăcia, a constatat redactorul-şef al raportului, Richard Connor. La nivel global, jumătate din persoanele care beau apă din surse nesigure trăiesc în Africa. În Africa subsahariană, numai 24% din populație are acces la apă potabilă din surse sigure și 28% – la servicii de salubritate sigure, de bază, pe care să nu le împartă cu alte gospodării.
„În ţările cel mai puţin dezvoltate, 62% dintre locuitorii din mediul urban locuiesc în cartierele sărace şi, foarte adesea, nu au acces la servicii de apă sau la canalizare”, notează Connor. „Acești oameni sunt nevoiţi să se aprovizioneze cu apă de la vânzătorii ambulanţi şi de la camioanele-cisternă şi pot ajunge să plătească de zece ori mai mult pentru apă spre deosebire de concetăţenii lor mai bogaţi care au apă la robinet”.
Însă, majoritatea persoanelor care au acces la surse de apă potabilă netratată şi care nu au acces la servicii elementare de salubritate trăiesc în zonele rurale, se arată în raport.
O altă categorie a persoanelor care nu au acces la astfel de facilități este cea a refugiaţilor. La sfârşitul anului 2017, 68,5 milioane de persoane au fost strămutate forţat din cauza conflictelor sau a persecuţiilor. Aceste populaţii „se confruntă adesea cu obstacole în accesarea surselor de apă şi a serviciilor elementare de salubritate”, iar „deplasarea în masă exercită o presiune asupra resurselor şi serviciilor conexe la care se raportează”, se adaugă în document.
Potrivit datelor citate, conflictele care au pornit din cauza lipsei apei au crescut simțitor: de la 94, între 2000 și 2009, la 263 între 2010 și 2018.
Raportul, coordonat de UNESCO și realizat în colaborare cu 32 de entități ale Națiunilor Unite și 41 de parteneri internaționali, sugerează și câteva soluții: oamenii bogaţi, care achită sume foarte mici (pentru apă), trebuie să înceapă să plătească mai mult pentru ca accesul să fie universal, iar investițiile în infrastructură trebuie să crească de trei ori mai mult decât în prezent (fără a lua în calcul costurile de funcţionare şi întreţinere).
Raportul din 2018 recomanda „lucrul cu natura mai degrabă decât împotriva ei” în vederea unei utilizări mai eficiente, mai rentabile şi mai sănătoase a apei, atât pentru populaţie cât şi pentru mediul înconjurător.
