Uleiul alimentar uzat are un efect devastator asupra mediului înconjurător. Un litru aruncat la canalizare poate polua un milion de litri de apă, cantitatea necesară unui adult să supraviețuiască timp de 14 ani, potrivit estimărilor existente. Însă acest efect este foarte puțin cunoscut de cei mai mulți dintre oameni, care în continuare aruncă uleiul la canalizare convinși fiind că a fost dizolvat de detergenții parfumați. Din fericire, mai există persoane care cred cu tărie că mentalitatea oamenilor poate fi schimbată și consideră că este de datoria lor să îi ajute. Unii au încercat să își construiască o afacere tocmai pornind de la această premisă.
Marian Scafaru a decis să renunțe la confortul oferit de un job într-o corporație pentru a se dedica propriului proiect de antreprenoriat social – “Uleiosul” – care are la bază colectarea uleiului uzat de la persoanele fizice și predarea acestuia la centrul de reciclare. După mai bine de un an de la un debut optimist în antreprenoriat, “Uleiosul” a realizat că este necesară o mai mare implicare în comunicarea cu oamenii pentru a-i ajuta să conștientizeze importanța gestului lor și a le crea un reflex în a colecta uleiul alimentar uzat așa cum se întâmplă în cazul plasticului sau al hârtiei. Deși uleiul alimentar uzat este un deșeu ce poate fi colectat cu ușurință în gospodărie, acesta este menționat foarte rar în programele de informare și conștientizare asupra colectării selective.
“Uleiul uzat nu este biodegradabil. La contactul cu apa acesta formează o peliculă care oprește oxigenul să ajungă la viețuitoarele și plantele din apă”, spune Marian. Gravitatea gestului este amplificată și de faptul că deși legislația românească pedepsește aruncarea uleiului alimentar uzat la canalizare, o persoană fizică poate primi o amendă între 100 și 1.000 de lei, aceasta nu este aplicată.
Bucureștenii ar putea colecta cel puțin 138 de tone de ulei uzat pe an
Marian Scafaru spune că dacă 10% din cele 692.000 de gospodării bucureștene ar colecta cel puțin doi litri de ulei alimentar uzat pe an, s-ar evita deversarea anuală a 138 de tone din acest deșeu în canalizarea orașlului. “Directorul centrului de colectare la care predau uleiul a ajuns la o cantitate optimistă de 2.000 de tone de ulei alimentar uzat care ar putea să fie colectat de la persoanele fizice din București dacă fiecare locuitor ar colecta un litru pe an”, a adăugat Scafaru. La începutul afacerii, pentru a stimula implicarea oamenilor, Marian a încheiat un parteneriat cu un producător de ulei care i-a pus la dispoziție 100 de litri de ulei pe care să-i ofere celor care colectau și predau uleiul uzat.
Campania, care ar fi trebuit să dureze o lună, s-a întins pe o perioadă de patru luni din cauza numărului mic de solicitări de predare a uleiului uzat. Acum se încearcă stimularea financiară a asociațiilor de proprietari. “Ne-am adresat asociațiilor de proprietari și le-am propus ca începând de la cantități de 20 de litri în sus colectate să le oferim jumătate din suma încasată. Am pus afișe prin blocuri, am vorbit cu lumea, însă iar ne-am lovit de o lipsă de implicare atât a administratorilor cât și a locatarilor”, a mai spus Marian Scafaru.
Obiectiv de 1.000 litri pe lună, un rezultat de 1.700 litri pe an
“Uleiosul” a fost conceput ca un liant între două entități, deoarece firmele de colectare nu se deplasează pentru cantități mai mici de 30 de litri, iar persoanele fizice consideră că nu rentează deplasarea până la sediul acestora pentru 1,5 lei cât se oferă acum pentru litrul de ulei uzat colectat. Pentru ca afacerea să să fie una care se autosusține, Marian ar trebui să colecteze lunar cel puțin 1.000 de litri pe lună.”Am fost foarte optimist într-o primă fază. Credeam că voi atinge target-ul impus în cel mult trei luni și cumva îmi ofeream noi termene; încă două luni, pe urmă încă două”, povesește acesta.
Însă realitatea din teren a răsturnat calculele inițiale. În primul an de activitate Marian a reușit să colecteze doar 1.700 de litri, cu o medie cuprinsă undeva între 100 și 200 de litri pe lună. Colectarea uleiului a făcut-o cu ajutorul unei cargobicilete oferită în mod gratuit de proprietarul unui magazine de biciclete care a fost impresionat de inițiativa lui și a vrut să-l susțină. O cargobicicletă poate transporta până la 80 de litri, în timp ce cu o bicicletă obișnuită un persoană nu poate duce mai mult de 7 litri.
“Uleiosul” mai primește încă un an de funcționare
Inițial Marian își propusese ca afacerea să devină funcțională după un an de activitate, însă pentru moment, în urma situației date, a decis să-i mai dedice încă un an. Fără un job secundar, acesta recunoaște că a fost tentat să se întoarcă la statutul de angajat, primind oferte chiar din domeniul colectării și reciclări. “Mi-am dat seama că în momentul în care aș accepta aș renunța la toată munca depusă. Cumva e ca și când aș face un pas înapoi, însă mă bucur că am rezistat acestei slăbiciuni. Antreprenoriatul social nu este pentru oricine. Unii se nasc pentru asta, ceilalți trebuie să învețe pe drum”, a explicat Marian.
De asemenea, “Uleiosul” este în negocieri cu un lanț de supermarket-uri pentru demararea unui program de colectare de week-end prin care speră ca persoanele fizice să fie mult mai active. Potențialul program își propune ca prin valorificarea uleiului uzat adus de persoanele fizice la supermarket-ul din cartier să se amenajeze parcuri și locuri de joacă pentru copii astfel încât oamenii să realizeze că gestul lor are o finalitate.
O resursă regenerabilă
Uleiul alimentar uzat este o resursă importantă folosită în mod special pentru fabricarea biocombustibililor, constituind o alternativă viabilă plantelor cultivate în mod special și care ocupă mari suprafețe agricole. Dintr-un litru de ulei alimentar uzat se pot obține 900 de mililitri de biodiesel, iar din produsul secundar se produce un săpun natural, bun și pentru corpul uman.
Însă, în lipsa unei informării corecte și coerente, potrivit estimărilor existente 99% dintre utilizatorii casnici din România aruncă uleiul alimentar uzat la chiuvetă. Deșeurile de grăsimi și ulei alimentar nu numai că dăunează mediului înconjurător și omului, dar și depunerea acestora pe pereții sistemului de canalizare provoacă obturări regulate, efecte urât mirositoare, coroziune mai rapidă și au influență negativă asupra funcționării stațiilor de epurare și duce până la blocarea și distrugerea acestora.
Frecvența de curățire și întreținere a staților de epurare, pompare, țevi și sistemul de canalizare crește de cinci ori față de ciclul normal. Aceasta duce la o creștere enormă a costurilor asupra comunității. Eliminarea acestor efecte nefavorabile este posibilă dacă aceste deșeuri sunt colectate, tratate, filtrate și reintroduse în circuitul economic sub altă formă.
Citește și:
Boeing vrea să zboare cu ulei prăjit
MOL extinde colectarea uleiului alimentar uzat în 60 de benzinării
