Timp de un an de zile, Marian Scafaru, inițiatorul proiectului „Uleiosul”, și colaboratorii săi au colectat de la bucureșteni 8 tone de ulei alimentar uzat. Astfel, au evitat poluarea a 8.000 de milioane de litri de apă. În tot acest proces, însă, au întâmpinat o serie de dificultăți, care au schimbat viziunea privind viitorul inițiativei.
Au colectat 4,5 tone de ulei alimentar uzat de la peste 1.200 de gospodării, au preluat 3.5 tone de la 35 de persoane juridice și au informat peste 6.000 de elevi și cetățeni cu privire la riscurile aruncării necorespunzătoare a acestui tip de deșeu. Iată rezultatele obținute într-un an de implementare a proiectului „Uleiosul”, cu ajutorul unei finanțări acordate prin Fondul ONG.
Cum a început Uleiosul să colecteze ulei alimentar uzat
Marian Scafaru a renunțat la locul său de muncă din corporație, pentru a se dedica cauzei în care crede: protejarea mediului înconjurător de un deșeu periculos – uleiul alimentar uzat. A înființat o asociație (S.T.U.P. – Social Trading Urban Place), a început să colecteze ulei de la consumatorii casnici cu o cargo-bicicletă și a atras atenția bucureștenilor și a mass-mediei, în repetate rânduri.
Acum un an, a obținut o finanțare de aproximativ 32.000 de euro, prin granturile SEEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. A cumpărat 3 cargo-biciclete electrice, a angajat 4 colaboratori și a început colectarea și educarea populației, dar și a elevilor din 6 școli din București. În ultima perioadă, s-au alăturat proiectului și două fete, care colectează voluntar uleiul cu cargo-bicicletele, deși nu e tocmai ușor să mergi pe ele.
Cu ajutorul finanțării, Marian spera să ajungă în punctul de break-even și să treacă în viitor pe profit. Iată însă de ce, după un an de implementare, a ajuns la concluzia că trebuie să își schimbe strategia, deși a depășit obiectivele din proiect.
Reticența cetățenilor și a autorităților, principala problemă
De-a lungul timpului, ideea lui Marian Scafaru a fost apreciată de cetățeni și promovată intens de mass-media. Uleiosul se trezește frecvent cu încurajări de la diverși oameni pe stradă și a apărut până acum în peste 30 de publicații. Cu toate acestea, proiectul nu are impactul la care inițiatorul lui se aștepta, îndeosebi pentru că lipsește un efort colectiv.
Există o lipsă de reacție a populației și o lipsă de dorință a administratorilor de bloc să adopte proiectul. Fără implicarea directă a unei persoane care să vorbească locatarilor despre importanța colectării uleiului și fără implicarea cetățenilor, nu va exista un succes.
Dintre toți administratorii de bloc contactați, Uleiosul a primit doar șase răspunsuri. Însă, doar în două scări a reușit ă și implementeze proiectul.
Nici în sectorul HoReCa (hoteluri-restaurante-cafenele) nu a avut un succes prea mare. Motivul este acela că el realizează colectarea cu ajutorul unui mijloc de transport nepoluant – cargo-bicicleta, care are limitări de spațiu. Colectorii Uleiosului pot prelua, teoretic, maximum 80 de litri la un transport. Practic, însă, sunt limitați la 40-50 de litri, din cauza recipientelor. Aceasta în timp ce un restaurant poate aduna și 500 de litri într-un timp scurt. Concurența cu firmele tradiționale, care folosesc mașini poluante pentru transport, dar și faptul că acestea oferă 20 de litri de ulei de palmier la fiecare 100 de litri de ulei uzat, îi determină pe managerii HoReCa să aleagă varianta mai profitabilă financiar.
În plus, Marian mai are un obstacol: birocrația.
Partea de fiscalitate reprezintă o piedică în implementarea unui start-up. A fost o surpriză pentru mine să constat că, după eforturi foarte mari, riscuri asumate și multă răbdare, statul nu face diferența între un ONG care implementează un proiect de mediu și o afacere desfășurată exclusiv pentru profit.
Care este viitorul proiectului de colectare de ulei alimentar uzat
Pentru o perioadă, Uleiosul va efectua singur colectarea uleiului din casele bucureștenilor. O va face mai ales în weekend și va renunța la expunerea publică a proiectului. Dacă totul decurge conform planului, va încheia însă parteneriate cu lanțuri de supermarketuri și cu localuri care au un program de funcționare, astfel încât să permită cetățenilor să predea și personal uleiul colectat.
De asemenea, va trebui să ia o hotărâre referitoare la colaborarea cu sectorul HoReCa și cu proiectele de educație în școli și în cartiere. Va încerca să preia el responsabilitatea pe care administratorii de bloc ar trebui să și-o asume, introducând recipiente în scările de bloc și informând cetățenii. În orice caz, Marian Scafaru promite să nu renunțe la visul de a scăpa orașele României de uleiul alimentar uzat.
Cât ne costă aruncarea necorespunzătoare a acestui ulei alimentar uzat
80% din uleiul alimentar uzat este produs în gospodării. Un litru de ulei uzat aruncat în chiuvetă sau direct în canalizare poluează un milion de litri de apă. Pentru epurarea ei, plătesc tot cetățenii.
În plus, uleiul corodează și înfundă țevile. Înlocuirea lor poate costa de la 400 de lei (pentru apartamentele de 2 camere) până la 700 de lei (pentru cele de 4 camere).
Pe lângă impactul economic direct, există și un impact semnificativ asupra mediului. Odată ajuns în apă, uleiul formează o peliculă, care împiedică pătrunderea oxigenului. Din această cauză, plantele și viețuitoarele acvatice au de suferit.
Odată colectat, însă, uleiul uzat poate fi transformat în bio-combustibil sau chiar în săpun.
