România generează anual aproximativ 670.000 de tone de deșeuri periculoase. Dacă în cazul celor provenite din diferite sectoare industriale sau din spitale există atât legislație, cât și infrastructură de colectare și eliminare, pentru deșeurile menajere periculoase reglementările sunt aproximative și infrastructura deficitară sau inexistentă. Ce se întâmplă cu aceste deșeuri?
De cele mai multe ori ajung la pubele și de aici la gropile de gunoi. În absența campaniilor de conștientizare, uneori nici măcar nu este evident pentru consumatori ce produse din gospodărie sunt periculoase pentru mediu și, în cele din urmă, pentru sănătatea publică. Cu atât mai grav cu cât nu există încăpere sau compartiment al casei care să nu fie sursă de deșeuri periculoase.
Camere
Electronicele și electrocasnicele (televizoare, calculatoare, telefoane, ceasuri, aspiratoare) sunt o categorie relativ cunoscută de produse care nu trebuie aruncate la tomberon. Denumite generic DEEE (dispozitive electrice, electronice si electrocasnice) trebuie să beneficieze de un tratament aparte atunci când nu mai sunt utile în gospodării, pentru că au o mulțime de componente cu potențial periculos și, pe deasupra, pentru că multe dintre materialele care intră în alcătuirea lor se pot recicla. La fel stau lucrurile și cu bateriile și acumulatorii. De cealaltă parte, e destul de puțin știut că lămpile cu neon sau becurile economice se încadrează în categoria deșeurilor periculoase. Lămpile cu neon, dar și becurile economice conțin mercur, care poate afecta creierul, măduva spinării, rinichii și ficatul.
Multe de spus și de făcut sunt în ceea ce privește medicamentele și alte produse medicale utilizate la domiciliu, precum acele pentru seringă sau glucometru ori pansamentele folosite. De cele mai multe ori, medicamentele expirate sau pe care pur și simplu nu le mai folosim ajung la gropile de gunoi, deși conțin substanțe chimice intens poluante, care pot provoca îmbolnăviri dacă pătrund în pânza freatică. Se estimează că o cantitate de aproximativ 1.500 de tone de medicamente sfârșește anual la gropile de gunoi din România. Cât despre ace și pansamente, problema este potențialul de transmitere a bolilor.
Bucătărie
Uleiul alimentar uzat este unul dintre cei mai mari poluanți, un litru de ulei folosit și aruncat la chiuvetă contaminând până la un milion de litri de apă. Toate produsele care intră în categoria electrocasnice (DEEE), frigider, aragaz, robot de bucătărie, cafetieră etc., au statutul special înainte amintit. Locul lor nu este la gunoi, ci în centrele de reciclare.
Baie
Multe dintre produsele cosmetice conțin chimicale care pot dăuna mediului. Cap de afiș sunt lacul de unghii, dizolvantul pentru ojă, vopseaua și fixativul pentru păr. Oja și dizolvantul au în compoziție solvenți agresivi: toluenul în cazul lacului de unghii și acetona în cazul dizvolvantului. Vopseaua pentru păr este considerată cel mai nociv produs cosmetic, având în compoziție o mulțime de substanțe chimice cu potențial toxic, precum amoniacul, para-fenilendiamina sau peroxidul de hidrogen. Tuburile de fixativ conțin prin altele și gaze inflamabile, un motiv în plus să nu fie aruncate la întâmplare. Pe lângă acestea, mai trebuie amintite aparatele electrice (DEEE) pentru bărbierit, epilat, periile electrice pentru păr, periuțele de dinți electrice etc.
Debara
Lista de produse din debara care intră în categoria celor periculoase este lungă. Detergenții, dezinfectanții, soluțiile de igienizare, insecticidele – toate ar trebui să fie colectate selectiv și eliminate corect. La fel stau lucrurile și cu diferite produse folosite la renovarea sau întreținerea casei, precum vopseaua cu latex, vopseaua pe bază de ulei, lacul protector, diluanții și produsele de curățare a vopselei, izolanții și etanșanții. Unele dintre acestea pot fi identificate cu relativă ușurință, producătorii fiind obligați să semnaleze pe ambalaje prin simboluri specifice riscuri precum: exploziv, inflamabil, toxic, nociv pentru sănătate sau periculos pentru mediul înconjurător.
Garaj
Benzina, uleiul de motor, filtrele de ulei, antigelul și bateriile uzate intră pe lista scurtă a produselor din garaj care nu ar trebui să sfârșească la pubelă sau la canalizare.
Grădină
În cazul produselor chimice folosite în grădină (pesticide, erbicide, insecticide, îngrășăminte etc.) este destul de cunoscut caracterul lor toxic sau potențialul poluant. Ceea ce nu schimbă cu nimic datele problemei, și aceste produse ajungând de cele mai multe ori la tomberon, din lipsă de alternative.
Consecințele tratării iresponsabile a deșeurilor menajere periculoase sunt numeroase și foarte mari. Printre efectele dăunătoare pentru mediu, oameni și animale se numără contaminarea solului și a aerului, poluarea apelor subterane și a râurilor, riscul crescut de incendiu și afectarea organismului uman sau animal, la toate nivelurile: sistemul nervos central, digestiv, sistemul reproducător şi endocrin, sistemul respirator, sânge, schelet.
Soluțiile funcționale sunt excepții
Variantele viabile de colectare selectivă sunt disponibile pentru un număr limitat de deșeuri menajere periculoase, iar acest lucru este valabil în special pentru populația din orașele mari. În orașe, consumatorii pot lăsa bateriile folosite în recipientele dedicate din supermaketuri sau pot duce electronicele și electrocasnicele pe care nu le mai folosesc în centre de colectare. Tot aici pot fi amintite și inițiativele deocamdată izolate de colectare a uleiului uzat, alimentar sau de motor.
Rezolvări pe jumătate
Soluția există și în cazul medicamentelor, doar că, din cauza neclarităților din lege, nu este cu totul aplicabilă. Medicamentele expirate, cu ambalaj deteriorat sau care nu mai sunt folosite ca urmare a schimbării tratamentului ar trebui predate în farmacii, de unde ar urma să fie preluate de operatori specializați. Deși există o legislație în acest sens (Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, precum şi Ordinul Ministerului Sănătății nr. 962/2009 pentru aprobarea Normelor privind înființarea, organizarea și funcționarea farmaciilor și drogheriilor), nu este prevăzut și cadrul pentru aplicare. Mai precis, legea nu specifică cine anume trebuie să suporte costurile distrugerii medicamentelor predate în farmacii. Prin urmare, nu toate farmaciile primesc medicamente expirate de la persoanele care doresc să protejeze mediul și să respecte legea.
Vid de infrastructură
Cele mai multe deșeuri casnice periculoase din România rămân în afara soluțiilor de colectare și gestionare corectă. Suntem încă foarte departe de Uniunea Europeană, unde există deja o infrastructură bine pusă la punct pentru colectarea și eliminarea acestor deșeuri. De pildă, în Irlanda primăriile au obligația de a plasa recipiente speciale în anumite intersecții ale drumurilor importante, unde consumatorii casnici pot să lase deșeuri periculoase precum DEEE, cosmetice expirate, bidoane cu vopsea sau diluant etc. De aici, deșeurile sunt preluate de firme specializate. În Italia, pot fi găsite în fiecare farmacie recipiente de colectare a deșeurilor medicamentoase, iar în Franța există chiar chioșcuri stradale automatizate unde se colectează acele infectate cu fluide biologice folosite de bolnavii de diabet.
La polul celălalt, în România infrastructura de felul acesta este deficitară sau sau cu totul absentă în anumite regiuni. Problema este tocmai acest vid de infrastructură, pentru că o legislație în domeniu există și prevede și un responsabil pentru managementul deșeurilor periculoase: autoritățile locale. Soluțiile cel mai ușor de pus în aplicare pentru primării și cetățeni sunt plasarea unor recipiente speciale în anumite zone predefinite ale cartierelor sau includerea acestor deșeuri în sistemul de colectare selectivă, astfel încât să existe, în afara containerelor pentru plastic, sticlă și hârtie, și unele pentru deșeuri menajere periculoase. În completare, ar fi necesară crearea cadrului necesar pentru transportul și eliminarea deșeurilor menajere periculoase, în așa fel încât acestea să fie gestionate corect de companii specializate.
