Numărul balenelor ucigașe a scăzut cu 25% în ultimii 20 de ani, în vestul statului Washington, din cauza poluării, dar și a lipsei hranei. Un trib din zonă a început să le arunce somon viu, gest cu care unii biologi nu sunt de acord, pentru că le fac dependente de prezența omului.
Lummi este un trib de americani nativi, din estul statului Washington, care datează de 12.000 de ani. Rezervația Oamenilor Mării, așa cum li se mai spune, se întinde pe 8.500 de hectare. Tribul, care numără acum 6.500 de membri, trăiește cu precădere în Peninsula Lummi și pe Insula Portage și este recunoscut pentru lupta pentru protejarea mediului înconjurător și a locurilor sacre.
Tribul Lummi trăia și pe Insula San Juan, care acum este puternic afectată de turism, cu case de vacanțe scumpe și resorturi de lux. Pentru că, potrivit culturii lor, membrii au avut dintotdeauna un respect profund pentru viața marină, aceștia trag un semnal de alarmă asupra scăderii populației de balene din zona lor.
„Noi le vedem ca parte din familiile noastre, ca parte din comunitate”, a spus unul dintre rezidenți pentru The Guardian.
Afectate de poluarea apei și de cea sonică (produsă de nave și care le debusolează sistemul de comunicații), dar mai ales de scăderea somonului sălbatic, din cele 100 de balene ucigașe care trăiau în aceste ape acum 20 de ani, au rămas numai 75. Cele bătrâne au murit, avorturile spontane sunt în creștere, iar puii nu supraviețuiesc până la vârsta adultă.
Moartea celor 25 de balene ucigașe a făcut grăbirea eforturilor autorităților de a le salva, cum ar fi limitarea pescuitului și restricționarea accesului navelor, pentru a îmbunătăți habitatul somonului și a balenelor. Însă, membrii tribului cred că e nevoie de gesturi mai mari, făcute mai repede. Din disperare, oamenii Lummi au început să le hrănească, în cadrul unei ceremonii, cu somon viu. Însă aceștia își dau seama că e prea puțin pentru salvarea lor, așa că cer crearea unor stații de hrănire cu pește a mamiferelor.
Lumea oamenilor de știință este împărțită în ceea ce privește acest gest. Julie Teel Simmonds, avocat la Centrul de Diversitate Biologică, a spus că situația este atât de delicată, încât un singur eveniment le-ar putea face să dispară.
„O deversare de petrol ar fi catastrofică,” a spus aceasta. „Chiar e vorba despre acum sau niciodată pentru aceste balene. De aceea trebuie să încercăm orice soluție. Este un gest disperat, de ultim moment. Îl înțelegem. Suntem deschiși la orice posibilă soluție care le-ar putea salva.”
Însă nu toți oamenii de știință sunt de acord cu această abordare. Samuel Wasser, directorul Centrului pentru Conservarea Biologiei din Washington, descrie gestul de a hrăni mamiferele ca fiind „o idee proastă”. Acesta a spus că ele au nevoie de rezerve sustenabile de somon și de un mediu mai puțin toxic.
„Nu poți să salvezi mamiferele astea cu câte o balenă pe rând,” a spus. „Sunt un alt exemplu de prădător care este decimat de o indulgență umană excesivă, care, fără îndoială, influențează stabilitatea ecosistemului. Ca și în multe alte cazuri, facem prea puțin, prea târziu.”
