Editorial de Raul Cazan
Mecanismul cap-and-trade – comercializarea permiselor de poluare, pentru a servi scopuri ecologiste, a dezlantuit cea mai puternica forta economica din lume: capitalismul antreprenorial. Pietele s-au transformat de-a lungul anilor prin inovatii care in urma cu nici doua decenii pareau sa tina de fantezie. Productia electronicelor cu o calitate din ce in ce mai mare la niste preturi tot mai mici este exemplul evident de transformare a pietei.
Jucatorii din piata au esuat insa in obli gatia de a raspunde pentru pagubele aduse naturii sau, spus mai economic, pentru costurile poluarii. Niciun cost nu a fost atasat la poluarea care genereaza incal zirea globala prin termocentrale, fabrici si masini. In contrapartida, cei care au redus poluarea nu au avut niciun beneficiu.
John Doerr, unul dintre fondatorii Google si Amazon.com, punea problema in felul urmator: „In fiecare zi aruncam 70 de milioane de tone de dioxid de carbon in atmosfera noastra ca si cum ar fi o gura de canal; avem impresia ca e cu totul legitim sa procedam astfel. E greu sa schimbi comportamentul consumatorilor atunci cand consumatorii habar n-au cat costa acest comportament“.
Fred Krupp, unul dintre presedintii Environmental Defense Fund, spune ca solutia e simpla in esenta. Primul pas catre o atmosfera mai curata este un sistem global de reducere a emisiilor bazat pe comercializarea permiselor. Uniunea Europeana deja foloseste Schema Comercializarii Emisiilor, insa toti ecologistii asteapta un sistem similar si in America.
Astfel va incepe a treia revolutie industriala, crede Krupp.
Pentru majoritatea ecologistilor americani un sistem cap-and-trade apare ca un panaceu, ca o buna practica europeana. Insa criza financiara a blocat tranzactiile europene cu carbon. Doi brokeri, unul american si unul belgian, m-au anuntat cu putin timp in urma ca intentioneaza sa-si suspende tranzactiile cu carbon pentru ca pretul unei tone de CO2 nu depaseste nici 10 euro. Iar in criza, fabricile nu mai ard prea mult carbune. Speculatiile cu permise de emisii de carbon nu mai aduc bani, piata lor e in cadere libera.
Vestile par ingrijoratoare, desi piata globala a permiselor ramane undeva in jurul a 80 de miliarde de euro. Imaginandu-mi o planeta in plina apocalipsa, inecata in fum greu de metan si dioxid de carbon, ii intreb totusi pe cei doi brokeri dezamagiti care sunt urmarile vizibile pentru economia globala in cazul in care piata europeana a carbonului se prabuseste. Raspunsul mi-a provocat cel mai sanatos ras: „Pai… vor fi mai putine emisii…“
