La Conferința ONU pentru Oceane, care are loc zilele acestea la Nisa, liderii mondiali se apropie de un acord istoric: Tratatul mării libere ar putea intra în vigoare de la 1 ianuarie 2026. Cu 49 de ratificări confirmate și alte zeci în curs, tratatul promite să ofere primul cadru juridic global pentru protejarea biodiversității din apele internaționale, într-un moment în care ecosistemele marine sunt sub presiune extremă.
Acordul internațional privind mările libere (BBNJ Agreement) ar putea deveni operațional începând cu 1 ianuarie 2026.
Tratatul vizează conservarea biodiversității marine din apele internaționale, zone aflate în afara jurisdicției naționale.
Potrivit președintelui francez Emmanuel Macron, „acest tratat va putea intra în vigoare de la 1 ianuarie anul viitor.”
Macron a făcut această declarație la deschiderea celei de-a treia Conferințe ONU pentru Oceane (UNOC3), organizată în premieră la Nisa.
Până în prezent, 55 de țări au ratificat tratatul, alte aproximativ 15 sunt în proces cu o dată certă, iar 15 se angajează să finalizeze până la sfârșitul anului.
Atingerea pragului de 60 de ratificări va declanșa intrarea în vigoare după 120 de zile.
Protejarea mării libere – o premieră juridică
Tratatul este cunoscut oficial ca „Acordul privind biodiversitatea dincolo de jurisdicțiile naționale” (BBNJ – Biodiversity Beyond National Jurisdiction).
Este primul instrument juridic internațional dedicat protecției biodiversității în apele internaționale.
„Intrarea în vigoare este la îndemâna noastră și fac apel la toate națiunile să se alăture rapid,” a spus António Guterres, Secretarul General al ONU.
„Nu avem niciun moment de pierdut.”
Apele internaționale reprezintă aproape două treimi din suprafața oceanelor și aproape jumătate din suprafața planetei.
Cu toate acestea, doar 1% din aceste zone sunt în prezent protejate prin reglementări clare.
De la promisiuni la reglementări clare
Până acum, nu a existat un cadru legal global pentru desemnarea de arii marine protejate în marea liberă.
Tratatul schimbă acest lucru.
„Până acum, a fost vestul sălbatic în apele internaționale,” a declarat Megan Randles, coordonatoare globală de politici oceanice la Greenpeace.
„Acum avem șansa să introducem protecții reale.”
Tratatul oferă o procedură legală pentru crearea de arii marine protejate și stabilește reguli clare pentru activitățile distructive.
Printre acestea se numără mineritul de mare adâncime și geoingineria.
Totodată, tratatul creează un cadru pentru colaborare științifică, transfer de tehnologie și mecanisme de finanțare între state.
Obiectivul 30×30: 30% din ocean protejat până în 2030
Tratatul este esențial pentru atingerea țintei globale „30×30” – angajamentul de a proteja 30% din uscat și ocean până în 2030.
„Suntem pe punctul de a face istorie în protejarea mării libere,” a spus Rebecca Hubbard, directoarea High Seas Alliance.
Ea a subliniat că efortul trebuie să meargă dincolo de 60 de ratificări:
„Următorul pas este să trecem de la 60 la global.”
COP1: Conferința de implementare, decisivă pentru tratat
După cele 60 de ratificări, va începe o perioadă de 120 de zile înainte ca tratatul să intre în vigoare.
Prima Conferință a Părților (COP1) va avea loc în decurs de un an de la acea dată.
Această întâlnire va stabili guvernanța, structurile de implementare și criteriile de evaluare a propunerilor de arii marine protejate.
Doar țările care au ratificat tratatul până la COP1 vor putea vota asupra deciziilor esențiale.
„Pentru ca tratatul să fie cât mai eficient, avem nevoie de implicarea globală,” a spus Hubbard.
„Implementarea va dura ani, dar trebuie să începem acum.”
O cursă contra cronometru într-un ocean aflat sub presiune
António Guterres a avertizat asupra pericolelor actuale pentru oceane.
El a vorbit despre pescuitul ilegal, poluarea cu plastic și creșterea temperaturilor marine.
„Oceanul este resursa noastră comună supremă. Dar o eșuăm,” a spus Guterres, Secretarul General ONU, menționând prăbușirea stocurilor de pește, creșterea nivelului mărilor și acidifierea apelor.
Oceanele absorb aproximativ 30% din emisiile globale de CO2.
Încălzirea apelor reduce această capacitate de absorbție, afectând profund ecosistemele marine.
Presiune geopolitică: SUA absente, Europa ezitantă
Deși tratatul a fost adoptat în 2023, Statele Unite nu au ratificat acordul.
„Dacă nu ratifică, nu sunt obligate să îl respecte,” a explicat Rebecca Hubbard.
Ea a confirmat că SUA nu vor ratifica tratatul în timpul conferinței de la Nisa.
În paralel, unele guverne europene își temperează angajamentele ecologice pentru a susține economii slăbite sau pentru a evita pierderea electoratului în fața partidelor naționaliste.
Bătălia pentru finanțare: 8,7 miliarde de euro promiși pentru economia albastră
Lipsa de fonduri a fost mereu o barieră în protecția oceanelor.
Între 2015 și 2019, investițiile globale pentru sănătatea oceanelor au totalizat doar 10 miliarde de dolari, departe de cei 175 de miliarde necesari anual, potrivit ONU.
În weekendul premergător conferinței, la Monaco a avut loc o întâlnire între bănci, investitori și filantropi.
Rezultatul: angajamente de 8,7 miliarde de euro în următorii cinci ani pentru o economie albastră regenerativă și sustenabilă.
ONU a anunțat și demararea procesului de creare a unui nou mecanism de finanțare.
Acesta va fi lansat în 2028 și va avea rolul de a mobiliza surse diverse de capital pentru restaurarea sănătății oceanelor.
O conferință cu miză istorică
Conferința ONU pentru Oceane de la Nisa, co-găzduită de Franța și Costa Rica, marchează un moment crucial.
Pentru prima dată, comunitatea internațională este la un pas de a avea un cadru legal pentru a proteja biodiversitatea marină din mările libere.
„Văd un elan și un entuziasm care altădată erau greu de găsit,” a spus António Guterres.
El a comparat tratatul BBNJ cu acordul ONU privind dreptul mării, care a avut nevoie de 12 ani pentru a deveni aplicabil.
În schimb, tratatul actual a ajuns în doar doi ani la un pas de intrarea în vigoare.
Tratatul mării libere este aproape de intrarea în vigoare. Dacă va reuși să fie implementat eficient, va marca o schimbare istorică în felul în care omenirea protejează oceanele.
Fereastra de oportunitate este limitată, iar pentru ecosistemele marine, timpul este deja pe sfârșite.
CITIȚI ȘI:
Pactul UE pentru oceane riscă să devină o oportunitate ratată
Uniunea Europeană va cheltui 3,5 miliarde euro pentru protejarea oceanelor
