Gabriela Isadora locuiește de aproape un an într-o casă pe roți de 20 de metri pătrați. A renunțat la jobul pentru care făcea călătorii în viteză, iar acum se bucură de mirosul ierbii, călătorește cu piciorul și se hrănește cu produsele sătenilor.
Gabriela Isadora este din Târgu Mureș și a fost, de-a lungul carierei sale, jurnalist militar pentru Guvernul român, fundraiser pentru organizația United Way și manager de relații cu clienții pentru Europa Centrală și de Vest la o corporație multinațională americano-franceză.
Într-o dimineață de martie a anului 2013, când se afla între două zboruri, a avut o revelație și s-a întrebat:
„Asta e viața pe care vrei să o trăiești? Răspunsul «Nu!» a venit imediat. Deși călătoream tot timpul cu jobul și întâlneam oameni din culturi diferite în fiecare săptămână, mă simțeam goală. Călătoriile în viteză nu mă reprezintă. Știam că vreau să văd lumea cu piciorul, să fac pași mici, să vorbesc cu localnicii din sate îndepărtate, să le înțeleg traiul, diferențele și să învăț de la ei, de la viețile lor. Și am decis să devin profesor. Propriul meu profesor”, povestește aceasta pe blogul său.
După o perioadă de experimentat diverse joburi și de călătorit cu rucsacul în spate, Gabriela și-a dorit să aibă libertatea de a alege unde să stea, chiar dacă avea o casă. Așa a apărut, natural, ideea unei case mobile.
Casa din materiale reciclate
De la etapa de visare până la cea de realizare a durat un an, așa că, în august 2017, fata s-a mutat în Atlas sau Casa Plimbăreață, așa cum o numește. Are 6,6 metri lungime, 2,44 metri lățime și 4 metri înălțime, iar construirea și utilarea ei a costat în jur de 17.000 de euro.
„Multe dintre materiale sunt second hand, recuperate de la case în renovare. Lambriurile de exterior, de exemplu, sunt de la o cabană care se demola”, a explicat ea pentru Green Report.
Cei 20 de metri pătrați, așezați pe un trailer, sunt compartimentați în patru spații: bucătăria – cu un cuptor pe gaz, livingul – cu un colț pentru citit cu vedere afară printr-un geam rotund, baia – cu duș și cu toaletă compost, și dormitorul. Iar în spațiile de depozitare din casă se află cele 42 de obiecte vestimentare ale sale.
Consultanță pentru cei care vor să trăiască într-o casă mică
În postările de pe pagina de Facebook a Căsuței, Gabriela „dă din casă”, adică povestește frânturi din viața ei, dar spune și ce a făcut bine sau mai puțin bine atunci când a construit Atlasul. Tot în acest sens găzduiește și ateliere în cadrul cărora abordează teme precum plusuri și minusuri ale locuitului într-un spațiu mic, la ce renunți, ce beneficii îți aduce, este sau nu este pentru tine.
Iar pentru cei care cred că sunt deciși să facă acest pas, femeia are un mesaj: „Recomandarea mea este să viziteze și să stea măcar câteva zile într-un astfel de spațiu. Apoi să fie siguri că pot renunța la multe dintre lucrurile pe care le dețin”.
Ba chiar a realizat un filmuleț cu etapele realizate de către o firmă din România pentru construirea casei sale, pentru a le fi de folos celor care vor să-i urmeze stilul de viață.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=12_Se-3ilxk]
Spune că la capitolul „Nu e totul roz”, în legătură cu trăitul în casa sa de 20 de metri pătrați, ar trece mutatul, pentru că trebuie pregătit terenul înainte, zilele cu temperaturi extreme (a prins o zi cu -15 grade, când a rămas fără curent) și greșelile de construcție.
„Piața est europeană a constructorilor de tiny houses este la început. Neexistând experiență, se fac greșeli. O casă tradițională se realizează după norme clare, nu are provocările unei structuri mobile”, a explicat ea pentru Green Report.
Cât despre mutarea casei, spune că pregătirea ei îți ia o oră, dar sunt alte etape consumatoare de timp:
„Efectiv pui obiectele care pot cădea în cutii sau în chiuvetă. Eu le pun în mansardă. Pregătirile mari se fac cu terenul pe care urmează să parchezi casa. Apă, curent, poziție, nivelarea terenului, dacă e cazul. Faci traseul în prealabil, ca să vezi curbele strânse, cablurile de curent care atârnă prea jos”, a mai spus ea.
Pentru mutarea căsuței ai nevoie de o mașină de teren (sau, pentru distanțe scurte, un tractor), permis de conducere categoria B+E și oglinzi suplimentare. Viteza cu care merge o mașină de teren ce tractează o casă trebuie să fie de 40-60 km/oră, pentru că altfel este mai greu de stabilizat dacă există curenți, iar distanța de frânare este mai mare.
Căsuța pe roți care arată ca o cabană
De mai bine de jumătate de an, Gabriela s-a stabilit în Gura Râului, județul Sibiu. Face trasee pe munte, ține ateliere de educație minimalistă pentru cei mici, organizează acțiuni de ecologizare, de strângere de haine pentru copii și de sterilizare a animalelor de companie.
Îi place că e natură oriunde te uiți cu ochii și spune că mulți dintre săteni sunt curioși în legătură cu felul în care își trăiește ea viața și văd căsuța ca pe o cabană pe roți.
„Eu mă simt bogată, putred de bogată, deși am 5 furculițe, 4 oale și câteva haine. Sunt bogată pentru că am fiecare răsărit, apus și cer cu stele, pentru că am zâmbetele celor cărora le dau «Bună ziua», pentru că am clipe de fericire atunci când copiii de pe uliță îmi aleargă în brațe, pentru că eu sunt «fata cu căsuța» și pentru că trăiesc cu speranța că reușesc să inspir oamenii să alerge mai mult după viață, și mai puțin după bunuri”, a postat fata pe pagina sa de Facebook.
Spune și că obiceiurile sale alimentare s-au schimbat, că nu mai mănâncă deloc carne, dar are mai multe fructe în boluri, iar fiecare masă e servită în tihnă. Cumpără produse de la săteni, de la ouă, legume, lapte și brânză, până la miere și pâine, iar la supermarket ajunge numai pentru măsline și detergenți.
„Poate am mai multe crudități în dietă și pentru că frigiderul e mic și nu pot cumpăra cantități industriale de produse preparate, dar am mai observat ceva: arunc mai puțină mâncare decât înainte”, a mai scris ea pe rețeaua de socializare.
Când am întrebat-o ce face diferit acum față de traiul ei dinainte, Gabriela mi-a răspuns:
„Uite acum plouă de două ore și evit să ies din casă, ceea ce în oraș nu ar fi contat foarte mult. Dar ca să ajung la poartă, trec prin multă iarbă udă și nu vreau. Așa că aștept să se oprească. Aici am multe activități legate de pământ. Ieri am strâns fânul. Alaltăieri am săpat grădina, urmează să tund pomii. Ești mult mai legat de natură, de toanele și de frumusețea ei. Și o auzi doar pe ea. Nu se aud vecini, nu se aud uși de lift trântite, nu ai ședințe de bloc. Nu miroase a ciment, ci a iarbă”.
