Dacă un stat membru nu respectă legislația UE, Comisia Europeană poate iniția așa-numita procedură de infringement pentru a-l determina să se conformeze. Aceste proceduri sunt inițiate fie pe baza unei investigații interne a Comisiei, fie în urma unor plângeri din partea cetățenilor, întreprinderilor sau altor părți interesate. Infringementul poate consta în nerespectarea implementării normelor UE sau în adoptarea unei dispoziții naționale sau a unei practici administrative care nu este conformă cu acestea. Iată tot ce trebuie să știi despre infringement-urile UE și câte are România până acum.
Ce este o procedură de infringement?
Procedurile de infringement reprezintă un instrument esențial pentru a asigura respectarea și implementarea eficientă a legislației UE. Decizia de a iniția o astfel de procedură îi revine exclusiv Comisiei: aceasta poate răspunde la plângerile persoanelor fizice sau juridice fie prin exercitarea unui drept discreționar, fie ca urmare a unei întrebări parlamentare, fie din proprie inițiativă.
Lucrurile care pot duce la declanșarea procedurii de infringement, sunt următoarele:
- Sesizarea automată pentru necomunicarea legislației naționale de transpunere
- Plângeri înaintate Comisiei Europene – Orice persoană fizică sau juridică poate depune o plângere împotriva unei măsuri (legislative, administrative sau de reglementare) sau practici a unui stat membru, dacă aceasta contravine normelor comunitare.
- Investigații proprii ale Comisiei – inclusiv analiza rapoartelor întocmite de statele membre despre implementarea legislației comunitare.
Faza pre-litigiu (Articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – TFUE)
În cazul în care Comisia Europeană (CE) consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de legislația UE, CE poate trimite „o scrisoare de punere în întârziere”, acordând statului membru un termen de două luni pentru a-și prezenta observațiile.
Încălcarea constatată poate consta fie în neimplementarea normelor UE, fie în adoptarea unei dispoziții naționale sau a unei practici administrative incompatibile cu acestea.
Procedurile de infringement pot fi inițiate împotriva unui stat membru ca atare, indiferent dacă responsabilul este un organism constituțional, o instanță/jurisdicție, o entitate teritorială sau o entitate privată aflată sub controlul statului.
Dacă statul membru nu răspunde la scrisoarea de punere în întârziere în termenul specificat sau oferă un răspuns nesatisfăcător, Comisia poate emite un aviz motivat prin care stabilește, în fapt și în drept, încălcarea notificată și avertizează statul să o remedieze într-un termen determinat.
Dacă statul membru nu respectă avizul motivat, Comisia poate introduce o acțiune pentru neîndeplinirea obligațiilor împotriva statului respectiv în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Aceasta încheie faza „pre-litigiu” și deschide procedura judiciară, având ca scop obținerea unei hotărâri formale din partea Curții de Justiție cu privire la nerespectarea de către statul membru a unei obligații impuse de Uniune.
Faza litigiu (Articolul 260 din TFUE)
Dacă Curtea de Justiție constată că un stat membru (SM) nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de TFUE (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), statul respectiv este obligat să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii și a înlătura încălcarea.
În cazul în care Comisia consideră că statul nu s-a conformat hotărârii Curții, aceasta poate iniția o procedură ad-hoc în temeiul Articolului 260 din TFUE. În această etapă, CE notifică statul membru cu privire la o nouă încălcare autonomă a hotărârii prin care s-a constatat încălcarea legislației UE (de exemplu, modificarea, abrogarea sau introducerea unei dispoziții legale; transpunerea unei directive; schimbarea unei practici administrative).
La fel ca în procedura obișnuită de infringement, procedura în temeiul Articolului 260 constă într-o fază pre-litigiu și o fază litigioasă.
Odată cu Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare pe 1 decembrie 2009, procedurile de infringement au fost modificate. Astfel, dacă un stat membru nu respectă o hotărâre a Curții care stabilește încălcarea obligațiilor sale și nu justifică adecvat acest lucru, Comisia Europeană poate solicita direct Curții de Justiție aplicarea unei sancțiuni financiare. Acest proces este mai rapid decât înainte, fără a mai fi nevoie de o fază pre-litigiu suplimentară.
Sancțiuni
Conform Comunicării 2019/C 70/01 a Comisiei Europene, metodologia de calcul a sancțiunilor financiare în procedurile de infringement ale Uniunii Europene se bazează pe două componente principale:
- Suma forfetară: Aceasta reflectă gravitatea încălcării și este determinată prin aplicarea unui coeficient la o valoare de referință.
- Penalitatea zilnică: Aceasta reflectă durata încălcării și se calculează prin aplicarea unui coeficient la valoarea de referință pentru fiecare zi de întârziere.
Valoarea de referință este stabilită pe baza PIB-ului statului membru în cauză și a numărului de europarlamentari pe care îi are. Coeficientul pentru gravitatea încălcării variază între 1 și 20 și se stabilește în funcție de importanța dispozițiilor dreptului Uniunii încălcate și de efectele negative ale încălcării asupra intereselor Uniunii și ale statelor membre.
Coeficientul pentru durata încălcării variază între 1 și 5 și se stabilește în funcție de durata de la data la care statul membru trebuia să îndeplinească obligația până la data la care Comisia decide să inițieze procedura de infringement.
Găsești AICI detaliile privind metodologia de calcul a sancțiunilor.
Chiar și atunci când se detectează o posibilă încălcare a legislației UE, Comisia Europeană nu este obligată să inițieze o procedură de infringement. Dacă consideră că este necesar, aceasta poate apela și la un proces pre-infringement, numit EU Pilot – un instrument online care permite un dialog confidențial informal între Comisia Europeană și statele membre implicate, fără a fi necesară inițierea unei proceduri de infringement. Acest instrument poate fi util pentru a rezolva probleme tehnice.
Infringement-urile UE împotriva României
România are un număr impresionant de proceduri de infrigement, multe dintre ele fiind pe probleme de mediu. Găsești AICI cazurile.
De exemplu, în noiembrie 2020, țara noastră avea înscrise 77 de proceduri de infringement.
44 dintre ele erau în legătură cu incompatibilitatea normelor juridice naționale cu legislația Uniunii Europene sau cazuri de aplicare incorectă a dreptului UE.
33 priveau neîndeplinirea obligației de notificare a măsurilor naționale de transpunere a directivelor Uniunii.
Un raport arată că numărul de proceduri de infringement nefinalizate sunt:
- 2019 – 24
- 2020 – 36
- 2021 – 37
- 2022 – 30
- 2023 – 32
Media în statele europene este de 25,9, pentru o comparație corectă.
Pe 23 mai 2024, Comisia Europeană a anunțat că a inițiat proceduri de infringement împotriva a 18 state membre, inclusiv România, pentru nerespectarea Regulamentului privind guvernanța datelor (DGA). Statele membre vizate – Belgia, Cehia, Germania, Estonia, Grecia, Franța, Italia, Cipru, Letonia, Luxemburg, Malta, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia și Suedia – fie:
- nu au desemnat autoritățile responsabile, fie
- nu au demonstrat că autoritățile lor dispun de puterea necesară pentru a aplica actul normativ.
DGA a intrat în vigoare pe 23 iunie 2022 și este aplicabil din septembrie 2023, concentrându-se pe:
- partajarea datelor între sectoare și statele UE pentru beneficii comune;
- asigurarea independenței intermediarilor de date, identificați printr-un logo UE;
- reutilizarea datelor publice;
- partajarea voluntară a datelor prin altruism, pentru binele comun;
- înregistrarea și monitorizarea organizațiilor de altruism al datelor de către autorități.
Statistici recente:
- 2021: La sfârșitul anului 2021, existau 84 de proceduri de infringement deschise împotriva României. Le găsești AICI detaliate în funcție de tipul lor.
- 2023: În 2023, Comisia Europeană a închis 45 de proceduri de infringement împotriva României.
Cauze comune ale infringement-urilor:
- Nerespectarea termenelor de transpunere a directivelor UE: România a fost sancționată pentru întârzierea implementării legislației europene în dreptul național.
- Nerespectarea obligațiilor de raportare: Deficiențe în raportarea datelor privind poluarea fonică și alte aspecte de mediu.
- Restricții nejustificate pe piața energiei: Introducerea de restricții la prețurile și exportul de energie electrică și gaze, contrar principiilor pieței libere.
Cele mai recente proceduri de infringement:
În octombrie 2024, Comisia Europeană a inițiat patru proceduri de infringement împotriva României pentru:
- Restricții la prețurile și exportul de energie: introducerea de măsuri care contravin principiilor pieței interne a energiei.
- Nerespectarea obligațiilor de raportare privind poluarea fonică: Lipsa raportării adecvate a datelor referitoare la poluarea fonică.
- Deficiențe în protecția mediului forestier: Nerespectarea obligațiilor de protejare a pădurilor, inclusiv în ceea ce privește tăierile ilegale.
- Pe 6 decembrie 2024, Comisia Europeană a demarat o procedură de infringement împotriva României din cauza directivei creditelor ipotecare.
Comisia Europeană a trimis o scrisoare oficială către România, semnalând că nu a transpus corect Directiva privind creditele ipotecare (Directiva 2014/17/UE).
Scopul acestei directive este de a crea o piață mai eficientă și competitivă pentru credite ipotecare, protejând totodată consumatorii. Directiva prevede că intermediarii de credite autorizați din alte țări ale Uniunii Europene ar trebui să poată lucra în România, fără a fi nevoie de o nouă autorizație din partea autorităților române, fie că lucrează de la distanță sau printr-o sucursală locală.
Comisia Europeană consideră că România nu a implementat corect aceste reguli, iar acum are două luni pentru a remedia problemele semnalate. Dacă România nu va răspunde satisfăcător, Comisia ar putea lua măsuri suplimentare, cum ar fi emiterea unui aviz motivat.
Anul trecut, vicepresedintele Parlamentului European Nicu Ștefănuță a vorbit despre una dintre procedurile de infringement pe care România le are:
„Comisarul European pentru Mediu, Virginijus Sinkevičius, are deja pe masă decizia privind procedura de infringement în cazul defrişărilor ilegale din România. Este în interesul nostru să oprim furturile ca să nu avem infringement, adică amenzi uriaşe de la Comisia Europeană. Dacă se taie lemn valoros dintr-o pădure virgină, dintr-o pădure seculară, nu e acelaşi lucru ca şi când tai dintr-o pădure veche de câţiva ani, de câteva decenii. Este mult mai grav pentru ecosisteme, solul nu se mai reface, pădurea nu mai are funcţia de captare a dioxidului de carbon”, a spus acesta.
Potențiale riscuri
De precizat este că multe dintre procedurile de infringement împotriva României sunt legate de probleme de mediu, fie că vorbim despre poluare fonică și de mediu, în domeniul pescuitului privind aerul curat sau protecția naturii ori deșeurile.
Peste 12 milioane de oameni din întreaga lume mor în fiecare an din cauza faptului că trăiesc sau lucrează în medii nesănătoase.
Poluanții de mediu pot cauza probleme de sănătate, cum ar fi boli respiratorii, boli de inimă și anumite tipuri de cancer.
Persoanele cu venituri mici sunt mai susceptibile să trăiască în zone poluate și să aibă apă potabilă nesigură.
De asemenea, copiii și femeile însărcinate sunt mai expuși riscurilor de probleme de sănătate legate de poluare.
Infringmenturi care au dispărut: de ce și unde?
Până în 2004, Comisia a fost foarte activă în aplicarea legii și a deschis multe proceduri de infringement, un lucru normal și cu care țările europene, inclusiv România, s-a obișnuit.
Însă, după 2004, numărul cazurilor deschise de Comisie a scăzut drastic, iar numărul cazurilor trimise la Curtea Europeană a scăzut cu aproape 90%.
Astăzi, Comisia trimite doar câteva cazuri pe an, ceea ce este cel mai scăzut nivel din anii 1970! Această atitudine cu privire la infringementurile în scădere a fost notată şi de către publicația Politico. Dar care este motivul?
Această scădere nu se datorează faptului că țările UE respectă mai mult legea, ci a fost rezultatul unei strategii politice.
Comisia, condusă de José Manuel Barroso la acea vreme, a început să evite aplicarea fermă a legii pentru a nu supăra guvernele statelor membre.
În acea perioadă, multe guverne erau din ce în ce mai critice față de UE și era important ca Comisia să-și mențină sprijinul acestora. Astfel, Comisia a renunțat parțial la rolul său de a aplica legea pentru a păstra un rol mai politic în integrarea europeană.
Schimbarea a fost însoțită de o centralizare a deciziilor în cadrul Comisiei. În trecut, deciziile legate de infringementuri erau luate de funcționarii Comisiei, dar începând din perioada Barroso, aceste decizii au fost influențate mai mult de liderii politici ai Comisiei.
Această politizare a aplicării legii a dus la o scădere a numărului de cazuri și la o descurajare a funcționarilor Comisiei care încercau să deschidă proceduri de infringement.
Schimbările din Comisie au avut loc chiar înainte ca unele țări, cum ar fi Ungaria și Polonia, să înceapă să ignore valorile fundamentale ale UE, ceea ce ar fi necesitat o aplicare mai fermă a legii. În loc să aplice mai ferm legea, Comisia a ales să fie mai puțin activă, ceea ce a avut un impact negativ asupra statului de drept în Uniune.
Așadar, Comisia a preferat să se concentreze pe sprijinul politic al guvernelor din statele membre, chiar dacă acest lucru a însemnat slăbirea rolului său de gardian al legii.
Deși este important ca UE să fie responsabilă politic, trebuie găsită o soluție pentru a asigura că politica nu va submina aplicarea legii și protejarea statului de drept în Uniune.
CITEŞTE ŞI:
#infringementRomania #totuldespre #legislatieromana #legislatieuetranspusa #infringementuridemediu #legislatiedemediu #litigiidemediu #TFUE #TratatulprivindfuncționareaUniuniiEuropene #metodologiedecalculasanctiunilor
