Thea Vid este o alpinista de 25 de ani, de origine romana, care mananca pericol si adrenalina la micul-dejun si care in 2009 se pregateste sa cucereasca varful Everest, visul ei de-o viata. Anca Vestemean relateaza despre montagnarda care poarta mesajul ecologist al Romaniei pe acoperisul lumii.
Pasiunea Theei pentru munte a aparut intr-o zi de vara, la 15 ani, cand a pornit de una singura pe potecile Retezatului si a descoperit o lume fabuloasa, din care nu ar mai fi plecat. Inca din copilarie, nu a fost an in care sa nu o duca parintii toata iarna la schi. Experienta din Muntii Retezat a fost o descoperire uluitoare care urma sa-i schimbe viata.
Reintoarcerea la sursele naturale
„Incerc sa stau cat mai mult timp pe munte, pentru ca in natura, departe de civilizatie, ma simt cu adevarat acasa. Natura nu este o prezenta, este energie pura. De multe ori, orasul iti fura din acea incarcatura. In fond, din pamant ne-am nascut, nu din betoane. Este ca o reintoarcere la sursa“, a povestit ea.
Trei expeditii la altitudini de peste 5.000 m
Pana la 25 de ani a cucerit trei varfuri de peste 5.000 m: Aconcagua (6.962 m, cel mai inalt varf din America de Sud si America de Nord), McKinley (6.194 m, cunoscut si cu numele Denali, cel mai inalt varf din America de Nord) si K2 (al doilea cel mai inalt varf din lume, dupa Everest), dar cel din urma fara a ajunge pe varf.
Iata ce povesteste Thea in jurnalul expeditiei despre experienta K2: „Dupa o noapte intreaga de ninsoare si cu slabesanse de imbunatatire a vremii, aveam de luat o hotarare importanta. Oricat de mult ne-am dori sa urcam pe acest munte, dupa ce am vazut atatia oameni murind, ne punem intrebarea daca merita. Dupa ce am vazut acele caderi de pietre si dupa ce le-am simtit pe propria piele, ni se pare nebunesc sa ne aruncam in bataia focului. Temperaturile raman in continuare ridicate, ceea ce poate duce la caderi repetate ale aceluiasi serac care a omorat 11 oa meni. Ne-am dorit ca acest munte sa fie primul nostru optmiar, nu insa ultimul. Riscurile sunt mult prea mari si niciun varf de pe lumea asta nu merita sacrificiul nesabuit. Sau, dupa cum spun pakista ne zii: „This year better no summit. Life more important!“.
Responsabilitate si dragoste fata de natura
Cand se responsabilizeaza fata de mediu, le face observatie si-i cearta pe cei care arunca mucurile de tigara pe geamul masinii. „Eu port gunoaiele in buzunar daca nu este niciun cos in apropiere“, a spus ea. Este, intr-adevar, o chestiune care tine de constiinta oamenilor, de cresterea si educatia lor.
Daca vede ca cineva arunca gunoiul pe jos reactioneaza prin a face observatii. „Pana si pe nepalezi i-am certat (rade), iar daca ridici tonul la ei si le arati cu degetul gunoiul de pe jos inteleg si ei ca trebuie sa-l ridice.“ Thea Vid descrie Kathmanduul ca fiind plin de gunoaie. In iulie 2008, chiar inainte de escalada pe K2, cel mai infricosator varf din Himalaya, in capitala Nepalului, a avut loc, ca in fiecare an «greva gunoaielor», cand se aruncau pur si simplu toate gunoaiele pe strada. Erau mormane intregi! Nu inteleg cum de nu sunt in stare sa faca o lada in care sa arunce gunoiul. Raurile erau toate murdare din cauza asta. Este dureros sa vezi cum sufera natura din cauza indiferentei unora“, a adaugat Thea cu dezamagire in ton. „Sincer, nu am inteles. Mi se pare absurd oricum, pentru ca, daca nu ar fi fost greva gunoaielor, ele oricum s-ar fi gasit pe jos, peste tot. Asa, erau doar mormane. In Kathmandu nu exista cosuri pentru gunoi. Sunt unii care isi pun cate o cutie de carton in fata magazinului, dar nici ei nu sunt multi.“
Performanta feminina de rang inalt
„Din pacate, prea putine femei pasesc in aceasta lume dominata de barbati. Nu este vorba despre o competitie cu ei, ci despre una cu noi insene. Ma simt bine in acest univers pentru ca ma fortez sa tin pasul cu ei si le arat ca si o femeie poate reusi. In 2008 am fost doar patru femei in tabara de baza a K2-ului, plina de barbati. Doar unsprezece femei au ajuns, pana acum, pe acest varf infricosator“. Pentru Thea Vid din Lugoj, orasul bicicletelor, alpinismul este aventura vietii. Este mai mult decat un sport, este o „colaborare cu natura“.
