Una dintre cele mai emblematice specii de pe Pământ, broaștele țestoase uriașe din Galapagos, care trăiesc pe arhipelagul ecuadorian cu acelaşi nume, sunt purtătoare de bacterii rezistente la antibiotice asociate cu activitățile umane, arată rezultatele unui studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Charles Darwin Foundation (FCD).
Ţestoasele care îşi împart habitatul cu oamenii, în special în zonele agricole, urbane şi turistice, prezintă un număr mai mare de bacterii rezistente la antibiotice de uz uman şi veterinar, potrivit acestui studiu.
„Ţestoasele care trăiesc în zone izolate şi fără interacţiuni cu oamenii (…) prezintă o rezistenţă mai mică”, a precizat FCD într-un comunicat.
Cercetarea a fost realizată de oameni de ştiinţă de la diverse organisme, mai multe universităţi spaniole, Grădina Zoologică din Saint-Louis (Statele Unite) şi Parcul Naţional Galapagos. Au fost efectuate analize asupra excrementelor provenite de la 270 de ţestoase din insulele Alcedo şi Santa Cruz, cele mai populate din arhipelag.
„Rezistenţa la antibiotice se răspândeşte în întreaga lume, provocând o pandemie invizibilă, care compromite sănătatea şi tratamentele ce vizează boli umane şi animale”, subliniază Ainoa Nieto Claudin, cercetătoare la FCD şi la Grădina Zoologică din Saint-Louis.
Pandemia de COVID-19 „a crescut utilizarea antibioticelor şi, în consecinţă, a stimulat apariţia bacteriilor rezistente în întreaga lume”, a explicat aceeaşi cercetătoare.
„Coabitarea strânsă dintre animale şi oameni creează scenariul ideal pentru ca bacteriile rezistente să intre în contact cu speciile sălbatice şi să le contamineze habitatul, perpetuând ciclul de transmitere a rezistenţei”, a adăugat ea.
Potrivit studiului, publicat în revista Environmental Pollution, valorile rezistenţei la antibiotice întâlnite la ţestoasele studiate sunt „încă scăzute”, ceea ce sugerează că „ne confruntăm cu o situaţie care poate fi reversibilă” dacă utilizarea antibioticelor este reglementată şi redusă în arhipelag.
Arhipelagul Galapagos, situat la 1.000 kilometri de coasta ecuadoriană, găzduieşte douăsprezece specii de ţestoase uriaşe. Alte trei specii endemice au dispărut.
Ţestoasele au ajuns prima dată în acest arhipelag vulcanic în urmă cu trei milioane sau patru milioane de ani. Curenţii marini ar fi dispersat exemplarele de ţestoase în diverse insule, creându-se astfel mai multe specii.
Înzestrat cu o floră şi o faună unice în lume, Arhipelagul Galapagos, clasificat drept patrimoniu natural mondial şi rezervaţie a biosferei, a servit drept teren de studiu naturalistului englez Charles Darwin (1809-1882) pentru a dezvolta celebra lui teorie despre evoluţia speciilor.
