O minune preistorica a naturii care se afla in muntii din estul Californiei este o oaza de speranta pentru conservationistii care se lupta cu seceta. Lacul Mono dispune de un ecosistem neobisnuit compus din mai multe specii de pasari marine. Lacul, care are o suprafata de 180 de kilometri patrati, era sa dipara complet inainte de 1990.
In prezent, desi vestul Statelor Unite se confrunta cu seceta din cauza careia au disparut cateva cursuri de apa, Lacul Mono a ajuns la un nivel de 1.945 de metri. Din 1942, cand afluentii lacului au inceput sa fie dirijati, pana in 1994, cand autoritatile au emis un ordinde protejare a lacului, nivelul apei a scazut cu 14 metri, de la 1.954 de metri la 1942.
"Lacul isi revine acum. Vedem o multime de lucruri interesante care se intampla acolo. Insula care se lipise de pamant a redevenit o insula, iar numarul pasarilor care isi fac cuib a crescut", a declarat Geoffrey McQuilkin, directorul executiv al Comitetului de protejare a Lacului Mono.
Acesta a mai spus ca succesul conservarii lacului si ecosistemelor sale se datoreaza schimbarii modului de folosire a apei de catre locuitorii Los Angeles-ului. Fata de 1994, autoritatile scot cu peste 80% mai putina apa din lac. Locuitorii, care consuma 140 de galoane de apa zilnic, au fost nevoiti, de asemenea, sa se adapteze.
David Nahai, presedintele Departamentului de Apa si Energie al Los Angeles-ului, a declarat ca este o adevarata provocare sa asiguri necesarul de apa. "As minti daca as spune ca a fost usor , dar astazi ne laudam cu progrese in acesta domeniu", a spus acesta, care a enumerate o serie de masuri luate pentru reducerea consumului de apa: toalete, dusuri, robinete si masini de spalat mai eficiente.
Cu toate acestea, resursele de apa raman o problema, intrucat orasul se afla la marginea desertului.
Lacul sarat a potolit setea populatiei de pe teritoriul Los Angeles-ului si imprejurimilor vreme de jumatate de secol.
Abuzurile asupra rezervelor de apa din Lacul Mono au avut consecintele devastatoare. O insula din mijlocul lacului a devenit peninsula din cauza scaderii nivelului apei. Tot din aceasta cauza, cuiburile pescarusilor au ramas descoperite, iar pasarile au plecat.
Geoffrey McQuilkin considera ca adevarata provocare este reducerea consumului de apa din afara locuintelor. Mai mult de jumatate din apa consumata in Los Angeles se foloseste pentru intretinerea faimoaselor gradini si peluze.
Acesta mai spune ca adevaratul test la care va fi supus orasul in procesul de reducere a consumului de apa va fi in cazul in care seceta se va intinde pe mai multi ani.
