Copacii aflați unii lângă ceilalți fac schimb de dioxid de carbon, prin intermediul solului, chiar nu sunt conectați în mod direct. Astfel, se ajută reciproc, pentru a face față poluării intense. Descoperirea aparține unei echipe de cercetători din Elveția.
În 1999, câțiva cercetători de la Universitatea din Basel, Elveția, au început un experiment, pentru a afla cum se comportă copacii în cazul în care se elimină cantități mari de dioxid de carbon în aer. Astfel, au descoperit că există un fel de rețea (wood-wide-web), prin intermediul căreia copacii mai puternici preiau surplusul de dioxid de carbon pe care copacii vulnerabili nu îl pot procesa.
Cum au verificat cercetătorii ipoteza
Cercetătorii au ajuns la această concluzie după ce au afumat 5 molizi timp de câțiva ani, folosind un anumit tip de carbon (carbon 13). Când au încercat să determine în ce măsură copacii „au trimis” carbonul dinspre coroană înspre rădăcină, au descoperit că și rădăcinile altor copaci din jur conțineau substanța indusă (chiar și cei care nu erau molizi).
Surprinși de constatare, au testat prezența carbonului în plantele din apropiere, inclusiv în frunzele altor copaci. Nu l-au identificat nici în alte plante, nici în frunzele copacilor din jur. Apoi, au verificat dacă rădăcinile copacilor care transferaseră carbon se uniseră cu cele ale copacilor către care îl transferaseră, așa cum se întâmplă adesea. Însă au constatat că nu era cazul – copacii nu erau conectați în mod direct.
Așadar, au concluzionat că cei 5 copaci testați au eliminat carbonul prin rădăcini, iar copacii din apropiere l-au preluat tot prin intermediul rădăcinilor, ajutându-i să facă față poluării. Cercetătorii cred că descoperirea ar putea fi utilă pentru gestionarea situațiilor dezastruase (incendii sau poluări masive).
