Cantitatea de metan absorbită de solurile pădurilor din emisfera nordică a scăzut cu 77% în ultimii 27 de ani, conform unui nou studiu.
Rezultatele studiului sugerează că lumea supraestimează rolul pe care pădurile îl joacă în captarea metanului, un gaz cu efect de seră de 25 de ori mai potent ca dioxidul de carbon, și că acesta se va acumula mult mai repede în atmosferă decât se estima.
Cercetătorii au monitorizat nivelurile de absorbție a metanului de către soluri în două zone din SUA, Baltimore, Maryland și Hubbard Brook, New Hampshire. Conform rezultatelor, absorbția de metan a scăzut cu 62% în solurile pădurilor urbane și 53% în solurile pădurilor rurale din Baltimore, în decursul a 18 ani. În Hubbard Brook, absorbția de metan a scăzut cu 74%, respectiv 89% în decursul a 14 ani.
Cercetătorii au analizat apoi mai mult de 300 de studii care conțineau date despre absorbția metanului în pădurile din întreaga lume între 1988 și 2015. În această perioadă, absorbția metanului de către solurile pădurilor din emisfera nordică a scăzut în medie cu 77%.
Metanul este al doilea cel mai mare contribuitor la schimbările climatice. Cea mai mare sursă de emisii de metan cauzate de om este agricultura, în special creșterea animalelor și cultivarea orezului. A doua cea mai mare sursă provine din producția combustibililor fosili, care permite metanului subteran să ajungă în atmosferă în timpul proceselor de forare, extracție și transport.
Mai multe procese naturale au ca rezultat emisii de metan. De exemplu, permafrostrul siberian emite metan pe măsură ce se topește, iar lacurile lumii și zonele umede emit tot mai mult metan pe măsură ce temperatura apei crește.
În mod obișnuit, emisiile de metan sunt compensate în mare de alte procese naturale care absorb metan din atmosferă. De exemplu, troposfera conține cea mai mare cantitate de metan. În această parte a atmosferei, metanul reacționează cu compuși naturali pentru a forma apă și CO2.
Solurile, în special cele ale pădurilor, joacă un rol mai mic, însă semnificativ, în procesul de absorbție a metanului. Aceste soluri adăpostesc bacterii metanotrofe, care absorb metanul din atmosferă și îl descompun în compuși pe care îi folosesc ca energie.
Însă activitatea acestor bacterii a încetinit dramatic în ultimele trei decenii. Cercetătorii au descoperit că în regiunile studiate, cantitatea de precipitații a crescut semnificativ în ultimele decenii, fenomen asociat cu schimbările climatice. Creșterea umidității solurilor îngreunează procesul de difuzie al metanului din atmosferă în soluri, a explicat pentru Carbon Brief Peter Groffman, co-autor al studiului.
„Aceste descoperiri sugerează că bugetele globale pentru metanul din atmosferă – care sunt folosite pentru politici legate de activități de producere a metanului – supraestimează rolul pe care solurile pădurilor îl joacă în captarea gazului. Scăderea absorbției de metan de către solurile pădurilor ar trebui luată în considerare de către aceste modele pentru a evita exacerbarea încălzirii globale, pentru că metanul din atmosferă ar putea crește mai rapid și atinge niveluri mai înalte decât prevăd modelele actuale.”
Groffman a adăugat că nu ne putem baza pe procesele naturale pentru a rezolva problema gazelor cu efect de seră și că este nevoie de măsuri mai drastice pentru controlul surselor antropogene, cum ar fi scurgerile de metan care au loc în timpul extracțiilor de gaze naturale.
